Fie că suntem persoane religioase sau nu, fie că mergem la biserică sau nu, acest capitol se referă și la noi. Cred că majoritatea oamenilor au ceva în care cred, chiar și atunci când se consideră a fi atei. Dacă nu cred în vreo divinitate consacrată, specifică unei religii, cel puțin cred în ei, în speranță, în ziua de mâine care să le aducă lucruri bune, în copiii lor, în artă, în iubire…. și aș putea continua așa… Cred că oamenii nu pot trăi fără scop, chiar dacă acel scop pare a fi unul mărunt, fiecare dintre noi știm că acolo în adâncul ființei noastre există ceva în care credem, ceva care ne dă putere să mergem mai departe, ceva care ne motivează dar și ceva care ne mângâie și care ne ajuta atunci când ne este greu.
Atunci când spiritualitatea este importantă în existența noastră, de obicei credem într-un sens, un scop și simțim că suntem parte din ceva mult mai mare și mai complex decât noi înșine; că suntem o parte mică dar importantă a universului, că avem un rol și că toate lucrurile se întâmplă cu un anumit motiv.
Ce este spiritualitatea? Puterea spiritualității are multe dimensiuni. Unele dintre acestea includ sensul, scopul, chemarea vieții, credințele despre univers, expresia virtuții, a bunătății și practicile care se leagă de transcendent. Spiritualitatea a fost definită în mod constant de către oamenii de știință ca fiind căutarea sau legătura cu „sacrul”. Sacrul poate avea de asemenea multe aspecte, ar putea fi ceea ce este binecuvântat, sfânt, venerat sau pur și simplu deosebit sau special pentru o persoană. Acest lucru poate fi laic sau non-laic; sacralitatea ar putea fi urmărită ca o căutare a unui scop în viață sau ca o relație strânsă cu ceva mai mare; sacrul ar putea fi experimentat în iertarea oferită de un copil, un moment umil între un lider și un subordonat, un apus de soare uimitor, o experiență profundă în timpul meditației sau un serviciu religios, sau pur și simplu ca bunătatea exprimată de un străin.
Ca valoare, spiritualitatea implică convingerea că există o dimensiune a vieții care este dincolo de înțelegerea umană. Unii oameni nu leagă această credință de conceptul de divinitate și preferă să se gândească la aceasta mai degrabă în sensul menirii lor decât cel clasic al spiritualității, doar că aici noi ne referim la ambele variante pe care le considerăm strâns legate între ele.
Se crede că spiritualitatea descrie atât relația personală, intimă dintre oameni și divinitate, cât și gama de virtuți care rezultă din relațiile lor. Spiritualitatea este universală. Deși conținutul specific al credințelor spirituale variază, toate culturile au conceptul de forță sacră supremă, transcendentă. Astfel spiritualitatea implică convingerea că există o dimensiune a vieții care este dincolo de înțelegerea și puterea umană.
Spiritualitatea este o caracteristică în cadrul categoriei de virtuți a transcendenței, una dintre cele șase virtuți care subcategorizează cele 24 de puncte forte. Transcendența descrie punctele forte care ne ajută să ne conectăm la universul mai mare și să oferim sens existenței noastre. Din valoarea transcendenței fac parte: aprecierea frumuseții și a excelenței, recunoștința, speranța, umorul și spiritualitatea.
Cum ne putem explora această caracteristică? Cred că primul lucru pe care îl putem face este să ne oprim din iureșul vieții pentru câteva momente și să reflectăm; să reflectăm la viața noastră, de unde am plecat și unde am ajuns, care au fost dorințele noastre de copii, dacă am mers în acea direcție sau nu, care au fost momentele de căpătâi și de cotitură prin viață, ce am luat bun din fiecare experiență și în final, încotro ne îndreptăm. Este uneori șocant să ne dăm seama că o mare parte din viața noastră a trecut și poate am fi vrut să ne bucurăm mai mult de ea.
Un exercițiu de efect aici poate fi cel al “liniei vieții”, în care reprezentăm viață ca o axă orizontală și o împărțim în decenii și apoi vedem cât a trecut și cât mai considerăm că avem din ea. Putem marca momentele importante în viață ca și realizări. Și putem decide ce facem cu ceea ce urmează. Cum vrem să trăim de aici înainte? Ce ne propunem să facem dar mai ales, cum ne propunem să fim? Ce ne-am dori să experimentăm, cum ne-ar plăcea să ne simțim?
Rezultatele cercetărilor cu privire la beneficiile prezenței spiritualității în viața noastră indică faptul că prin trăirea sentimentului religios sau a sensului și a scopului vieții, ni se oferă sentimentul de a fi compleți, ne crește optimismul și ne ajută la găsirea unei direcții în viață. La rândul lor, toate acestea contribuie la un sentiment general de bunăstare. Oamenii care se descriu ca fiind spirituali prezintă o mai bună autoreglare și performanță și tind să vadă lumea ca un loc mai coerent. Spiritualitatea a fost, de asemenea, legată de multe puncte forte ale caracterului, inclusiv smerenie, iertare, recunoștință, bunătate, speranță, dragoste și poftă de viață.
Așa că, în orice am crede, vă îndemn să găsiți sacrul în voi înșivă, acea fărâmă de divinitate, de credință, de speranță, de bunătate care este ascunsă în fiecare dintre noi!
Sursă rezultate cercetare: Viacharacter.org
Articole anterioare: