Am ajuns la ultima categorie a valorilor sau a punctelor noastre forte care pot contribui la o mai mare stare de bine, ultima categorie, dar cea mai dragă mie și nu că aș avea din plin aceste caracteristici, am puține, dar mi le doresc și personal, le apreciez foarte mult.
Începem astăzi să vorbim despre transcendență ca și categorie de bază, care cuprinde subcategoriile: aprecierea frumuseții și a excelenței, recunoștința, speranța, umorul și spiritualitatea.
A aprecia frumusețea și excelența din jurul nostru presupune a trăi emoțional și privi cu uimire tot ceea ce ne încânta simțurile și mintea, atât lucrurile realizate de om cât și cele realizate de natură.
Noi îi numim pe oamenii care creează și apreciază lucrurile frumoase drept “sensibili”, dar nu este doar despre a fi sensibil, este despre a valoriza mult mai mult de atât. Cei care își exprimă această caracteristică, a aprecierii frumuseții și a excelenței observă și apreciază frumusețea, excelența și performanța calificată în toate domeniile vieții, de la natură la artă, de la matematică la știință și experiența din viața de zi cu zi.
Este posibil ca oamenii cu un grad ridicat de apreciere a frumuseții și a excelenței să răspundă acestor trei tipuri de elemente:
- Frumusețea – care poate fi fizică, auditivă, tactilă sau abstractă; contemplarea ei poate produce uimire și plăcere.
- Abilitatea sau talentul (excelență) – acest lucru este adesea energizant și obligă o persoană să-și urmărească propriile obiective; din exterior inspiră admirație; din interior este efort și disciplină, dar nu lipsite de plăcere.
- Virtutea sau bunătatea morală – aceasta face ca cineva să vrea să fie mai bun, mai iubitor și creează sentimente de înălțare.
Aprecierea frumuseții și a excelenței este o mare forță în cadrul categoriei de virtuți a transcendenței, una dintre cele șase virtuți care subcategorizează cele 24 de puncte forte. Transcendența descrie punctele forte care ne ajută să ne conectăm la universul mai mare și să găsim și să oferim sens în și prin ceea ce facem. Atunci când doar supraviețuim făra a avea un sens în ceea ce facem, când suntem împrăștiați în toate direcțiile și parcă nu reușim să ne centrăm, parcă uităm să ne bucurăm, uităm să trăim și să vedem care este de fapt rolul nostru în viața noastră, în viața celorlalți, rolul nostru în lume. Dar când totuși reușim să ne adunăm pe noi și gândurile noastre și ne vedem ca parte din ceva mai mare și în legătură cu ceilalți, parcă totul încetinește și se așează.
Ideea ar fi să ne păstrăm cât mai mult așa, și nu mă refer la “a fi cu capul în nori”, nu, dar nici cu el “în nisip”, cum adesea suntem cei mai mulți dintre noi, inclusiv eu.
Cred că punctul de la care am putea să începem, de fiecare dată când mergem cu “capul înfipt în nisip”, ar fi să ne oprim, să ne oprim și să respirăm, atât la propriu cât și la figurat. În goana noastră prin viață funcționăm des pe mecanisme de supraviețuire și efectiv nu suntem conștienți de ceea ce vedem, ce auzim, ce simțim, și nici nu ne pasă, noi avem de alergat și rezolvat.
După ce ne oprim, respirăm, putem privi în jur. Pentru o conectare cu prezentul întotdeauna simțurile ne aduc aici și acum. Putem mirosi, gusta și auzi și chiar mai mult, putem simți.
Științific, s-a concluzionat că această caracteristică, a aprecierii frumuseții și a excelenței, prezentă în viețile noastre, sporește fericirea, reduce depresia pe termen scurt și chiar lung.
Ca exerciții pentru practicarea celor expuse recomand ca atunci când ne oprim și reușim să ne stăpânim impulsul de a goni cum suntem obișnuiți, să ne adresăm întrebări ca:
- Ce este frumos în jurul nostru, dar în noi?
- Ce talente apreciem la cei din jur, dar la noi înșine?
- Ce este moral în jur, dar la noi?
- Care dintre aceste calitați pot fi hrănite, crescute, la noi înșine?
- Care este rolul nostru în viața noastră?
Am pornit de la ceilalți pentru că adesea ne uităm în “curtea vecinului” și apoi la noi.
Și în final, hai să încercăm să fim cât mai mult prezenți, aici și acum, să luăm lucrurile pe rând, să facem câte unul odată, să ne concentrăm pe acțiunea prezentă, pe trăirea prezentă și să ne bucurăm de experiență!
Sursă rezultate cercetare: Viacharacter.org
Articole anterioare: