Sănătate în fiecare zi

Arăt: 1 - 10 din 28 REZULTATE

Starea noastră de bine (28) – Concluzii

În seria de articole despre starea de bine, am discutat în fiecare episod, de la 3 la 27, despre câte o valoare care poate fi ori parte a stării noastre de bine, ceva ce deja știm că ne ajută și ne caracterizează sau ceva ce ne dorim să integrăm în viața noastră, în obiceiuri și activități, dar poate nu am experimentat prea des.

Cum știm ce este bun sau nu pentru noi și există oare o rețetă?

În primul rând, fiecare dintre noi suntem diferiți, ne asemănăm și ne deosebim în același timp. Sunt unele lucruri care ni se potrivesc și unele care nu ne sunt potrivite, sunt unele care ne plac și altele nu. Deseori facem compromisuri pentru a fi pe plac sau a ne integra în grupuri. Si totuși, aici este vorba doar despre noi, despre ceea ce simțim și cum simțim, despre cum rezonăm cu o valoare și cum nu avem nimc în comun cu o alta.

Fiecare dintre noi deținem într-un anumit procent, mai mic sau mai mare, toate aceste caracteristici despre care am vorbit, dar acestea diferă de la individ la individ, așa că nu suntem expresia vreunei rețete, suntem expresia propriei rețete, unice.

Astfel fiecare dintre noi suntem înțelepți, curajoși, umani, avem simțul deptății, al măsurii și manifestăm anumite forme de spiritualitate. Fiecare le avem pe toate chiar dacă uneori în procente de 1 %.

Dacă înțelepciunea este aceea pe care ne dorim să o dezvoltăm sau credem că am putea demonstra mai mult la acest capitol, sau pur și simplu este nevoie să fie…, știm că faptul de a vedea imaginea în ansamblu, perspectiva, adică pădurea, nu doar copacii, ne ajută să luăm decizii corecte în momentele dificile. Pentru a lua decizii bune, este important să fim curioși, pentru a cunoaște datele de plecare, pentru a avea informații cât mai corecte și mai clare, astfel ne putem antrena curiozitatea. Fiind curioși,  învățăm lucruri noi și iubind să învățăm, vom dobândi noi experiențe și posibilități de acțiune diverse. Știind mai multe lucruri, vom cântări, judeca situațiile mai drept și mai corect.Și cu toate acestea, având o așa mare zonă de expansiune la nivelul înțelepciunii, ne putem permite să fim diferiți, și să acționăm folosindu-ne creativitatea.

Dacă simțim că ne lipsește curajulsau am dori să îl manifestăm mai des, poate ar fi util să stăm de vorbă cu noi, să fi onești cu noi înșine, în primul rând și să vedem ce ne dorim cu adevărat, pentru a ne activa întreaga energie în direcția respectivă. Să poți să spui adevărul, să fii onest, este chiar un act de vitejie în zilele noastre, așa că îl putem exersa și cu noi și cu ceilalți. Dacă știm ce ne dorim și avem direcția, perseverăm în sensul dorit, depunem efort, cunoștințe, timp și energie. Știind ceea ce ne dorim, mergând pe drumul nostru și asumându-ne să fim curajoși avem și avântul de a ne reliza scopul, de a fi consecvenți, de a ne trăi viața.

Umanitatea este o calitate care ne plasează între oameni și oricât am fi de bine cu noi înșine, nu putem funcționa separat. Suntem ființe sociale și avem  dezvoltată o anumită inteligență socială  care ne ghidează în relațiile cu ceilalți, care ne indică cum să ne comportăm și care sunt limitele. Granițele sănătoase presupun să ne respectăm propria individualitate dar să nu o lezăm nici pe a celorlați, să știm ce vrem și ce nu vrem și să spunem acest lucru. Așa că, să ne amintim să fim buni, să facem bine cât de des putem, să ne iubim pe noi și pe ceilalți și să arătăm acest lucru. Este un echilibru între a ne face bine nouă fără a face rău celor din jur și a le face bine celor din jur fără a ne face rău nouă.

Simțul dreptății sau al justiției este cel care încearcă să îndrepe lucrurile atunci când ceva le-a dezechilibrat și corectitudinea este cea care intervine ca reglator. De asemenea este vorba de echilibrul dintre capacitatea de a fi parte a echipei și de a fi lider. Sunt momente când facem parte din echipă și este important să fim o piesă funcțională în angrenaj și sunt situații în care preluăm conducerea.

Cumpătarea ne aduce cu picioarele pe pământ chiar dacă uneori ne avântăm printre nori. E bine să fim și acolo sus dar este nevoie să ne ancorăm și în prezent și să fim prudenți  și chibzuiți, în ceea ce facem și spunem. Cumpătarea este legată de limite și de nevoia noastră de a ne conecta cu ceilalți, este vorba despre o echilibrare a interacțiunilor dintre noi, așa că uneori (des) este nevoie să ne autoreglăm, să iertăm și să fim modești.

Și în final, , reprezintă credința noastră că nu suntem aici doar pentru a viețui (a mânca, a dormi și a munci) ci pentru a trăi, a ne bucura și a aduce bucurie celorlalți,  pentru a avea un scop (sau mai multe) și că ceea ce percepem noi nu reprezintă totul. Astfel apreciem frumuețea din jurul nostru și ne bucurăm împărtășind-o, suntem recunoscători pentru ceea ce avem și pentru ceea ce experimentăm și avem speranță pentru mai bine. Traversăm viața cu zâmbetul pe buze, cu umor, cât de des putem și credem în ceva,  mai mare decât noi, ceva care acționează ca o forță în interiorul și/sau în exteriorul nostru.

La final vă propunem un proiect de lucru al dumneavoastră cu dumneavoastră în care să exersați fiecare valoare timp de o săptămână, să vă concentrați pe fiecare dintre ele, pe rând, să vă observați comportamentul  și să vedeți ce poate fi îmbunătățit. Anul nou vine în curând și putem să ne dăm un restart și să devenim o variantă mai bună pentru noi înșine.

Dacă există întrebări legate de acest demers, sau poate curiozități, vă pot răspunde în comentarii sau în discuții private.

Desigur, dacă doriți să fiți asistați pentru a realiza o schimbare de durată, consistentă a parcursului dumneavoastră personal, vă stau la dispoziție. Formarea mea ca și consilier și psihoterapeut este realizată inițial în Terapii Scurte Colaborative Orientate pe Resurse și Soluții așa că plec de la ideea că oamenii au resurse și trebuie doar să le identificăm împreună pentru a-i ghida spre scopul lor, pentru a se autocunoaște și pentru a-și îmbunătăți viața. În cadrul acestei formări am abordat și trauma și istoria de familie, pentru a putea aborda cu clienții și aspecte mai profunde ale psihicului. A doua formare este realizată în Terapii de Familie – Familie, Cuplu și Copil și astfel pot să abordez problemele legate de relații de familie, cuplu și copii în manieră sistemică. Folosesc și niște sisteme de monitorizare a progresului clientilor, a stării de bine și a nivelului de stres și un feedback pentru cât de mult am fost de folos sau nu, pentru a mă regla ca să ajut cât mai mult persoana din fața mea.

Dacă doriți, puteți să îmi scrieți la adresa cristina.eftimie@yahoo.com sau prin formular pe site, la finalul acestui articol, dacă dați clic pe numele meu.

Mulțumesc!

Psiholog Cristina Eftimie

Nota redacției: Citiți cartea “Art-terapia în educația și recuperarea copilului” scrisă de psihologul Cristina Eftimie! O să înțelegeți importanța relației cu copilul, nevoile lui și modul creativ și artistic prin care putem ajuta și consolida relația cu cea mai importantă ființă din viața noastră. Dacă nu o găsiți în librării, vă rugăm să apelați direct la autor. Lectură plăcută și utilă!

Articole anterioare:

Starea noastră de bine (27) –Spiritualitatea

Starea noastră de bine (26) – Umorul și importanța lui

Starea noastră de bine (25) – Speranţa

Starea noastră de bine (24) – Recunoștința

Starea noastră de bine (23) – Aprecierea frumuseții și a excelenței din jurul nostru

Starea noastră de bine (22) – Autoreglarea sau capacitatea de a ne calma, regla și echilibra singuri.

Starea noastră de bine (21) – Prudența sau chibzuința

Starea noastră de bine (20) – Umilinţa (modestia) și implicațiile ei.

Starea noastră de bine (19) – Iertarea

Starea noastră de bine (18) – Capacitatea de a munci în echipă

Starea noastră de bine (17) – Capacitatea de a conduce și a ne conduce viața

Starea noastră de bine (16) – Corectitudinea

Starea noastră de bine (15) – Inteligența socială

Starea noastră de bine (14) – Iubirea

Starea noastră de bine (13) –Bunătatea

Starea noastră de bine (12) –Pofta de viață, entuziasmul sau avântul

Starea noastră de bine (11) – Perseverența

Starea noastră de bine (10) – Onestitatea

Starea noastră de bine (9) – Curajul sau vitejia

Starea noastră de bine (8) – Perspectiva

Starea noastră de bine (7) – Dragostea de a învăța

Starea noastră de bine (6) – Hotărârea ca parte a înțelepciunii

Starea noastră de bine (5) – Curiozitatea

Starea noastră de bine (4) – Creativitatea, componenta înțelepciunii

Starea noastră de bine (3) – Ghidarea după valori

Starea noastră de bine (2) – Cu cine ne înconjurăm?

Starea noastră de bine (1) – Învățăm de la copil

Bullying (10) – Reflectare și feed-back în ceea ce privește bullying-ul în școli

Bullying (9) – Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Psiholog Cristina Eftimie

Starea noastră de bine (27) –Spiritualitatea

Fie că suntem persoane religioase sau nu, fie că mergem la biserică sau nu, acest capitol se referă și la noi. Cred că majoritatea oamenilor au ceva în care cred, chiar și atunci când se consideră a fi atei. Dacă nu cred în vreo divinitate consacrată, specifică unei religii, cel puțin cred în ei, în speranță, în ziua de mâine care să le aducă lucruri bune, în copiii lor, în artă, în iubire…. și aș putea continua așa… Cred că oamenii nu pot trăi fără scop, chiar dacă acel scop pare a fi unul mărunt, fiecare dintre noi știm că acolo în adâncul ființei noastre există ceva în care credem, ceva care ne dă putere să mergem mai departe, ceva care ne motivează dar și ceva care ne mângâie și care ne ajuta atunci când ne este greu.

Atunci când spiritualitatea este importantă în existența noastră, de obicei credem într-un sens, un scop și simțim că suntem parte din ceva mult mai mare și mai complex decât noi înșine; că suntem o parte mică dar importantă a universului, că avem un rol și că toate lucrurile se întâmplă cu un anumit motiv.

Ce este spiritualitatea? Puterea spiritualității are multe dimensiuni. Unele dintre acestea includ sensul, scopul, chemarea vieții, credințele despre univers, expresia virtuții, a bunătății și practicile care se leagă de transcendent. Spiritualitatea a fost definită în mod constant de către oamenii de știință ca fiind căutarea sau legătura cu „sacrul”. Sacrul  poate avea de asemenea multe aspecte, ar putea fi ceea ce este binecuvântat, sfânt, venerat sau pur și simplu deosebit sau special pentru o persoană. Acest lucru poate fi laic sau non-laic; sacralitatea ar putea fi urmărită ca o căutare a unui scop în viață sau ca o relație strânsă cu ceva mai mare;  sacrul ar putea fi experimentat în iertarea oferită de un copil, un moment umil între un lider și un subordonat, un apus de soare uimitor, o experiență profundă în timpul meditației sau un serviciu religios, sau pur și simplu ca bunătatea exprimată de un străin.

Ca valoare,  spiritualitatea implică convingerea că există o dimensiune a vieții care este dincolo de înțelegerea umană. Unii oameni nu leagă această credință de conceptul de divinitate și preferă să se gândească la aceasta mai degrabă în sensul menirii lor decât cel clasic al spiritualității, doar că aici noi ne referim la ambele variante pe care le considerăm strâns legate între ele.

Se crede că spiritualitatea descrie atât relația personală, intimă dintre oameni și divinitate, cât și gama de virtuți care rezultă din relațiile lor. Spiritualitatea este universală. Deși conținutul specific al credințelor spirituale variază, toate culturile au conceptul de forță sacră supremă, transcendentă. Astfel spiritualitatea implică convingerea că există o dimensiune a vieții care este dincolo de înțelegerea și puterea umană.

Spiritualitatea este o caracteristică în cadrul categoriei de virtuți a transcendenței, una dintre cele șase virtuți care subcategorizează cele 24 de puncte forte. Transcendența descrie punctele forte care ne ajută să ne conectăm la universul mai mare și să oferim sens existenței noastre. Din valoarea transcendenței fac parte: aprecierea frumuseții și a excelenței, recunoștința, speranța, umorul și spiritualitatea.

Cum ne putem explora această caracteristică? Cred că primul lucru pe care îl putem face este să ne oprim din iureșul vieții pentru câteva momente și să reflectăm; să reflectăm la viața noastră, de unde am plecat și unde am ajuns, care au fost dorințele noastre de copii, dacă am mers în acea direcție sau nu, care au fost momentele de căpătâi și de cotitură prin viață, ce am luat bun din fiecare experiență și în final, încotro ne îndreptăm. Este uneori șocant să ne dăm seama că o mare parte din viața noastră a trecut și poate am fi vrut să ne bucurăm mai mult de ea.

Un exercițiu de efect aici poate fi cel al “liniei vieții”, în care reprezentăm viață ca o axă orizontală și o împărțim în decenii și apoi vedem cât a trecut și cât mai considerăm că avem din ea. Putem marca momentele importante în viață ca și realizări. Și putem decide ce facem cu ceea ce urmează. Cum vrem să trăim de aici înainte? Ce ne propunem să facem dar mai ales, cum ne propunem să fim? Ce ne-am dori să experimentăm, cum ne-ar plăcea să ne simțim?

Rezultatele cercetărilor cu privire la beneficiile prezenței spiritualității în viața noastră indică faptul că prin trăirea sentimentului religios sau a sensului și a scopului vieții, ni se oferă sentimentul de a fi compleți, ne crește optimismul și ne ajută la găsirea unei direcții în viață. La rândul lor, toate acestea contribuie la un sentiment general de bunăstare. Oamenii care se descriu ca fiind spirituali prezintă o mai bună autoreglare și performanță  și tind să vadă lumea ca un loc mai coerent. Spiritualitatea a fost, de asemenea, legată de multe puncte forte ale caracterului, inclusiv smerenie, iertare, recunoștință, bunătate, speranță, dragoste și poftă de viață.

Așa că, în orice am crede, vă îndemn să găsiți sacrul în voi înșivă, acea fărâmă de divinitate, de credință, de speranță, de bunătate care este ascunsă în fiecare dintre noi!

Psiholog Cristina Eftimie

Sursă rezultate cercetare: Viacharacter.org

Articole anterioare:

Starea noastră de bine (26) – Umorul și importanța lui

Starea noastră de bine (25) – Speranţa

Starea noastră de bine (24) – Recunoștința

Starea noastră de bine (23) – Aprecierea frumuseții și a excelenței din jurul nostru

Starea noastră de bine (22) – Autoreglarea sau capacitatea de a ne calma, regla și echilibra singuri.

Starea noastră de bine (21) – Prudența sau chibzuința

Starea noastră de bine (20) – Umilinţa (modestia) și implicațiile ei.

Starea noastră de bine (19) – Iertarea

Starea noastră de bine (18) – Capacitatea de a munci în echipă

Starea noastră de bine (17) – Capacitatea de a conduce și a ne conduce viața

Starea noastră de bine (16) – Corectitudinea

Starea noastră de bine (15) – Inteligența socială

Starea noastră de bine (14) – Iubirea

Starea noastră de bine (13) –Bunătatea

Starea noastră de bine (12) –Pofta de viață, entuziasmul sau avântul

Starea noastră de bine (11) – Perseverența

Starea noastră de bine (10) – Onestitatea

Starea noastră de bine (9) – Curajul sau vitejia

Starea noastră de bine (8) – Perspectiva

Starea noastră de bine (7) – Dragostea de a învăța

Starea noastră de bine (6) – Hotărârea ca parte a înțelepciunii

Starea noastră de bine (5) – Curiozitatea

Starea noastră de bine (4) – Creativitatea, componenta înțelepciunii

Starea noastră de bine (3) – Ghidarea după valori

Starea noastră de bine (2) – Cu cine ne înconjurăm?

Starea noastră de bine (1) – Învățăm de la copil

Bullying (10) – Reflectare și feed-back în ceea ce privește bullying-ul în școli

Bullying (9) – Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Starea noastră de bine (26) – Umorul și importanța lui

Atunci când umorul face parte din obișnuințele noastre, în general abordăm viața într-un mod jucăuș, găsind acele mici elemente care ne aduc zâmbetul pe buze chiar dacă trăim vremuri dificile și stresante.

Suntem uneori atât de încrâncenați, atât de serioși încât uităm chiar și să zâmbim. Nu mai zâmbim nici măcar de complezență. Viața devine așa o luptă și o zbatere și nu ne mai bucurăm. Unde vrem să ajungem totuși? Mă întreb inclusiv pe mine aici…. Obișnuiam să prețuiesc unorul și să mă bucur de beneficiile unui râs sănătos, dar parcă acest lucru se întâmplă din ce în ce mai rar……

În plus, acum nu ne mai putem vedea unii altora zâmbetele, sperăm să recuperăm acest semnal social cât de curând. Momentan, sănătatea este mai important decât orice altceva.

Totuși, ce este umorul? Umorul înseamnă a recunoaște ceea ce este amuzant în anumite situații de viață  și a oferi și celorlalți viziunea noastră jucăușă, mai ușoară, care ia lucrurile mai puțin în serios. Umorul este un liant important în interacțiunile sociale și poate contribui la consolidarea echipei sau la îndreptarea către obiectivele grupului. Acolo unde alte puncte forte sunt mai importante pentru atingerea anumitor tipuri de obiective sau pentru a face față anumitor tipuri de probleme, umorul este rareori o componentă esențială a interacțiunilor sociale pozitive, dar este adesea una de dorit. Este, de asemenea, o metodă valoroasă de a face față situațiilor stresante și de suferință.

Umorul implică abilitatea de a-i face pe ceilalți să zâmbească sau să râdă. Înseamnă, de asemenea, că avem o perspectivă diferită, creativă și veselă asupra adversității, care ne permite să ne identificăm și altă perspectivă, “alta decât cea serioasă” și, astfel, să ne susținem și auto-susținem  buna dispoziție.

Umorul este o caracteristică  din cadrul valorii transcendenței, una dintre cele șase virtuți care subcategorizează cele 24 de puncte forte. Transcendența descrie punctele forte care ne ajută să ne conectăm la universul mai mare și să oferim sens existenței noastre. Din transcendență, pe lângă umor mai fac parte aprecierea frumuseții și a excelenței, recunoștința, speranța și spiritualitatea.

Cum ne putem explora și aplică această caracteristică? Ce putem face pentru a aduce mai mult umor în viața noastră?

Cred că putem începe să luăm mai ușor ceea ce ni se întâmplă, să nu ne mai luăm nici pe noi și nici viața ca pe ceva fix, rigid și absolut și să nu uităm, ………….adesea uităm, …………..că viața este și despre bucurie, despre oameni, despre zâmbete, despre relaxare și stare de bine. Chiar dacă nu am terminat tot ce aveam de făcut pe ziua respectivă, la ce ne-ar ajută să ne gândim la acest lucru seara, peste noapte, eventual ne-ar ajuta sa nu dormim???..…. În schimb putem alege să ne felicităm pentru ceea ce am reușit să facem, zilele sunt unele mai bune, altele mai puțin bune și să sărbătorim cu un film, o baie caldă, o carte bună….

Dacă apreciem umorul, l-am apreciat cândva sau ne-am dori să îl experimentăm, putem viziona o comedie, citi ceva amuzant, putem urmări clipuri amuzante sau chiar face glume, mici farse, juca jocuri amuzante cu cei din jurul nostru.

Cred că umorul ține mult de inteligență și de fațetele multiple ale unei situații precum și de o atitudine opimistă față de lume și de viață în general.

Există chiar o terapie prin râs și s-au făcut cercetări despre cum râd oamenii și cu ce îi ajuta acest lucru.

Râsul este molipsitor și ne dă o stare de bine, ne îmbunătățește circulația sangvină, oxigenarea creierului, producerea endorfinelor. Este un liant al relațiilor interumane și creează mai repede legături. Umorul folosit în conversații îi face pe oameni să asculte, ajută memoria de lungă durată și învățarea, ajută la înțelegerea lucrurilor. De asemenea reduce diferențele dintre oameni, crește încrederea și aplanează conflictele.

De asemenea, rezultatele cercetărilor privind beneficiile umorului au dus la concluzia că oamenii cu simțul umorului sunt mai atrăgători din punct de vedere social. Oamenii cu simțul umorului tind să fie de asemenea mai sănătoși. Umorul poate, de asemenea, să scadă anxietatea socială, creând astfel oportunități de conectare socială. Hai să ne bucurăm de aceste beneficii și să nu treacă o zi fără ca măcar să zâmbim de câteva ori!

“O zi fără râs, este o zi pierdută”, cum spunea Charlie Chaplin.

Psiholog Cristina Eftimie

Sursă rezultate cercetare: Viacharacter.org

Articole anterioare:

Starea noastră de bine (25) – Speranţa

Starea noastră de bine (24) – Recunoștința

Starea noastră de bine (23) – Aprecierea frumuseții și a excelenței din jurul nostru

Starea noastră de bine (22) – Autoreglarea sau capacitatea de a ne calma, regla și echilibra singuri.

Starea noastră de bine (21) – Prudența sau chibzuința

Starea noastră de bine (20) – Umilinţa (modestia) și implicațiile ei.

Starea noastră de bine (19) – Iertarea

Starea noastră de bine (18) – Capacitatea de a munci în echipă

Starea noastră de bine (17) – Capacitatea de a conduce și a ne conduce viața

Starea noastră de bine (16) – Corectitudinea

Starea noastră de bine (15) – Inteligența socială

Starea noastră de bine (14) – Iubirea

Starea noastră de bine (13) –Bunătatea

Starea noastră de bine (12) –Pofta de viață, entuziasmul sau avântul

Starea noastră de bine (11) – Perseverența

Starea noastră de bine (10) – Onestitatea

Starea noastră de bine (9) – Curajul sau vitejia

Starea noastră de bine (8) – Perspectiva

Starea noastră de bine (7) – Dragostea de a învăța

Starea noastră de bine (6) – Hotărârea ca parte a înțelepciunii

Starea noastră de bine (5) – Curiozitatea

Starea noastră de bine (4) – Creativitatea, componenta înțelepciunii

Starea noastră de bine (3) – Ghidarea după valori

Starea noastră de bine (2) – Cu cine ne înconjurăm?

Starea noastră de bine (1) – Învățăm de la copil

Bullying (10) – Reflectare și feed-back în ceea ce privește bullying-ul în școli

Bullying (9) – Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Starea noastră de bine (25) – Speranţa

Starea de bine ne este influențată în mare parte de capacitatea noastră de fi încrezători  în viitor  și  de a ne canaliza resursele spre îndeplinirea planurilor pe care ni le facem. Speranța nu este o formă fără conținut, o credință în noroc fără a fi implicați și a acționa în acest sens. Speranța este despre acțiune spre  scopuri stabilite.

Atunci când sperăm suntem de fapt realiști, și de asemenea, plini de optimism cu privire la viitor, în plus, credem în acțiunile noastre și avem încredere că lucrurile vor ieși bine.

Ce mai reprezintă speranța? Speranța are legătură cu așteptările pozitive despre viitor.  Ea implică o gândire optimistă și concentrarea asupra lucrurilor bune, viitoare. Speranța este mai mult decât o emoție bună. Este o forță orientată spre acțiune care implică intervenție, motivație și încrederea că obiectivele pot fi atinse și, de asemenea, că pot fi concepute multe căi eficiente pentru a ajunge la acel viitor dorit. Optimismul este strâns legat de a avea un anumit stil explicativ, și anume modul în care explicăm cauzele evenimentelor negative, mai ales. Oamenii care utilizează un stil explicativ optimist interpretează evenimentele ca fiind externe, instabile și specifice. Cei care utilizează un stil explicativ pesimist interpretează evenimentele ca fiind interne, stabile și globale.

Speranța este o caracteristică care face parte din virtutea transcendenței, una dintre cele șase  puncte forte de bază.  Transcendența descrie punctele forte care ne ajută să ne conectăm la universul mai mare și să oferim sens experiențelor noastre. Caracteristicile  care fac parte din categoria mare a transcendenței sunt: aprecierea frumuseții și a excelenței, recunoștința, umorul, spiritualitatea și speranța. Transcendența ne oferă un sens al existenței, ne sprijină  să realizăm că suntem în viața noastră și a celor din jur, cu un scop anume, că avem roluri și obiective mai înalte decât doar cele legate de  supraviețuire. Transcendența ne ajută să dăm sens lumii, să ne descoperim rolul și scopul, să ne bucurăm de minunea de a fi, să vedem dincolo de material și de palpabil.

Cum ne putem explora această caracteristică sau punct forte?

Pentru început putem să ne analizăm modul de gândire, să vedem dacă suntem pesimiști sau optimiști și să ne întrebăm cum vedem noi viitorul și care este gradul de implicare al nostru, personal în ceea ce ne dorim să fie?

Apoi ne putem stabili scopuri și să găsim căi în a le atinge, obligatoriu cu identificarea acțiunilor necesare. A spera, nu înseamnă a sta și a aștepta. A face ceva, orientat spre un scop, oricât de mic ar fi acel ceva, este mai mult decât a nu face nimic și efortul reprezintă o mare diferență.

Rezultatele cercetărilor privind beneficiile existenței speranței în viața noastră au dus la concluzia că speranța este unul dintre punctele forte legate strâns de satisfacția vieții și de bunăstare. Oamenii care sunt plini de speranță sunt mai puțin predispuși să fie anxioși sau deprimați. Iar dacă totuși devin anxioși sau deprimați, acele sentimente tind să nu-i copleșească, ei reușind să iasă din starea negativă. Oamenii plini de speranță tind să fie mai sănătoși, mai fericiți și mai de succes. Speranța  este legată și de  longevitate.

Am urmărit de curând un discurs la TED, în care o cercetatoare demonstra că atunci când credem că ceva în viață ne face rău, chiar ne face rău, și că atunci când credem că acel ceva ne face bine, chiar ne face bine. Era vorba despre stres văzut ca o sursă de rău, boală și chiar mortalitate sau ca o sursă de motivare și de creștere.  Astfel modul în care gândim ne influențează viață mai mult decât ne-am putea închipui. Ne putem autoeduca în acest sens, chiar dacă poate inclusiv ca și popor, ca și gândire colectivă, tindem să vedem lucrurile mai degrabă în gri. Lucrurile nu sunt nici roz, dar pot fi cu buline și picățele de diverse culori….

Psiholog Cristina Eftimie

Sursă rezultate cercetare: Viacharacter.org

Articole anterioare:

Starea noastră de bine (23) – Aprecierea frumuseții și a excelenței din jurul nostru

Starea noastră de bine (22) – Autoreglarea sau capacitatea de a ne calma, regla și echilibra singuri.

Starea noastră de bine (21) – Prudența sau chibzuința

Starea noastră de bine (20) – Umilinţa (modestia) și implicațiile ei.

Starea noastră de bine (19) – Iertarea

Starea noastră de bine (18) – Capacitatea de a munci în echipă

Starea noastră de bine (17) – Capacitatea de a conduce și a ne conduce viața

Starea noastră de bine (16) – Corectitudinea

Starea noastră de bine (15) – Inteligența socială

Starea noastră de bine (14) – Iubirea

Starea noastră de bine (13) –Bunătatea

Starea noastră de bine (12) –Pofta de viață, entuziasmul sau avântul

Starea noastră de bine (11) – Perseverența

Starea noastră de bine (10) – Onestitatea

Starea noastră de bine (9) – Curajul sau vitejia

Starea noastră de bine (8) – Perspectiva

Starea noastră de bine (7) – Dragostea de a învăța

Starea noastră de bine (6) – Hotărârea ca parte a înțelepciunii

Starea noastră de bine (5) – Curiozitatea

Starea noastră de bine (4) – Creativitatea, componenta înțelepciunii

Starea noastră de bine (3) – Ghidarea după valori

Starea noastră de bine (2) – Cu cine ne înconjurăm?

Starea noastră de bine (1) – Învățăm de la copil

Bullying (10) – Reflectare și feed-back în ceea ce privește bullying-ul în școli

Bullying (9) – Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Recunoștința

Starea noastră de bine (24) – Recunoștința

A fi recunoscător înseamnă în primul rând să ne întoarcem în prezent, aici și acum și să privim printr-o lentilă mai realistă cum se vede viața noastră. Înseamnă să ne oprim din cursa în care alergăm, din roata de hamster în care ne învârtim și să apreciem ceea ce este bun, frumos și ce ne dorim să cultivăm și să menținem în viața noastră pe mai departe.

A fi recunoscător înseamnă atât a recunoaște ce este bun, ce primim, ca aport al nostru și al celorlalți dar și a exprima acest lucru, a manifesta, a mulțumi. Când suntem recunoscători pentru lucruri  pe care le avem, este important să ne și exprimăm recunoștința față de ceilalți, să o recunoaștem, să o verbalizăm să o arătăm prin fapte.

Putem să începem prin a înțelege ce înseamnă recunoștința, astfel încât să putem să  o recunoaștem în noi și în ceilalți și apoi să învățăm să o împărtășim.

Practicarea recunoștinței implică simțirea și exprimarea unui sentiment profund de mulțumire în viață și, mai precis, alocarea timpului pentru a exprima cu adevărat recunoștință, aprecire și mulțumiri  celorlalți. Această mulțumire poate fi pentru lucruri specifice pe care le-am primit sau pentru atenție, grijă, suport. De asemenea, ar putea reflecta într-un mod mai general recunoașterea a ceea ce anumite persoane aduc în viața noastră și cum contribuie la sporirea stării noastre de bine.

Astfel, putem fi recunoscători pentru actele deliberate ale celor din jur, cum ar fi un desen primit de la copil, pe care ni-l oferă cu mândrie drept cadou sau pentru orice element spontan pe care îl sesizăm și ne face bine, cum ar fi o briză rece pe față  într-o zi fierbinte.

Ceea ce marchează recunoștința este răspunsul psihologic, sentimentul transcendent de recunoștință, acela de “umplere” cu lucruri bune, de plinătate, sentimentul că ni s-a dat un cadou, venit de la o  persoană sau de la un eveniment. Oamenii recunoscători experimentează o varietate de emoții pozitive, iar aceste emoții îi inspiră să acționeze în moduri mai binevoitoare, mai umile, mai persistente sau mai amabile.

Există două tipuri de recunoștință:

  • Recunoștință declanșată de beneficii – starea psihică care urmează atunci când un beneficiu dorit este primit de la un binefăcător.
  • Recunoștință generalizată – starea psihică rezultată din conștientizarea și aprecierea a ceea ce este valoros și semnificativ pentru noi.

Există două etape de recunoștință:

  • Recunoașterea bunătății din viața noastră.
  • Recunoașterea sursei acestei bunătăți  care este în afara noastră.

Cum am constatat, recunoștința este o caracteristică în cadrul categoriei  transcendenței, una dintre cele șase virtuți care subcategorizează cele 24 de puncte forte. Transcendența descrie punctele forte care ne ajută să ne conectăm la universul mai mare și să oferim sens vieții noastre. Ea ne ajută să ne vedem ca parte din ceva mai mare și cu un rol în existența noastră și a celor din  jur. Celelalte caracteristici care fac parte din transcendență sunt aprecierea frumuseții și a excelenței din jurul nostru, speranța, umorul și spiritualitatea.

 Cum ne putem explora și aplica această caracteristică ?

Așa cum am început articolul, ne ajută faptul de a ne conecta cu prezentul, de a nu mai funcționa în gândurile noastre, de a ne opri din alergat prin viață și de a ne da un mic răgaz. Conectarea cu aici-și-acum se poate realiza fie prin respirație, cu concentrarea pe inspir și expir, prin umplerea plămânilor și golirea lor și simțirea efectivă a aerului rece care intră și a celui cald, care iese, fie prin activarea tuturor simțurilor, pe rând. După ce ne oprim din ruminat gânduri prin mintea noastră, ne concentrăm pe miros- 1-2 minute, ce mirosuri simțim, apoi pe gust, 1-2 minute, ce gust simțim în gură, tot așa pe auz și văz, explorând cu curiozitatea și fără emiterea de judecăți.

Și apoi putem să ne concentrăm pe ce este bun în viața noastră. Ce primim? De la cine primim? Și este foarte important să exprimăm acest lucru, verbal, în scris și prin fapte. Pentru acest lucru vă propun un exercițiu prin care zilnic să scriem într-o agendă, 5 motive de recunoștință, timp de cel puțin 28 zile. Formarea unui nou obicei ne ia cam 3-4 săptămâni, pentru a ne intra în rutină. Apoi putem trece la următorul pas, în care să le mulțumim verbal oamenilor importanți din viața noastră, pentru tot ceea ce aduc ei bun în ea și chiar putem scrie scrisori de recunoștință. Le vom face o mare și frumoasă surpriză. Și evident, că ne putem exprima recunoștința prin faptele noastre și prin atitudinea pe care o avem față de ei. Putem să le întoarcem faptele bune pentru a-i ajuta și noi în modul în care au ei nevoie.

Descoperirile cercetărilor cu privire la beneficiile manifestării recunoștinței în viața noastră au dus la concluzia că recunoștința este unul dintre punctele forte cele mai conectate la experiența unei vieți semnificative. Recunoștința contribuie, de asemenea, la starea noastră fizică și psihologică, la o mai bună  sănătate, cum ar fi o mai bună funcționare cardiovasculară și o mai bună imunitate. Puterea recunoștinței are și beneficii  spirituale, cum ar fi un sentiment de interconectare cu viața, un sentiment general de responsabilitate față de ceilalți și acordarea unei importanțe mai mici bunurilor materiale.

Cercetările au demonstrat, de asemenea, că practicarea recunoștinței crește starea de bine, de fericire a oamenilor. Îi face să se concentreze pe ceea ce este bun și să vadă lucrurile într-un mod mai pozitiv.

Psiholog Cristina Eftimie

Sursă rezultate cercetare: Viacharacter.org

Articole anterioare:

Starea noastră de bine (23) – Aprecierea frumuseții și a excelenței din jurul nostru

Starea noastră de bine (22) – Autoreglarea sau capacitatea de a ne calma, regla și echilibra singuri.

Starea noastră de bine (21) – Prudența sau chibzuința

Starea noastră de bine (20) – Umilinţa (modestia) și implicațiile ei.

Starea noastră de bine (19) – Iertarea

Starea noastră de bine (18) – Capacitatea de a munci în echipă

Starea noastră de bine (17) – Capacitatea de a conduce și a ne conduce viața

Starea noastră de bine (16) – Corectitudinea

Starea noastră de bine (15) – Inteligența socială

Starea noastră de bine (14) – Iubirea

Starea noastră de bine (13) –Bunătatea

Starea noastră de bine (12) –Pofta de viață, entuziasmul sau avântul

Starea noastră de bine (11) – Perseverența

Starea noastră de bine (10) – Onestitatea

Starea noastră de bine (9) – Curajul sau vitejia

Starea noastră de bine (8) – Perspectiva

Starea noastră de bine (7) – Dragostea de a învăța

Starea noastră de bine (6) – Hotărârea ca parte a înțelepciunii

Starea noastră de bine (5) – Curiozitatea

Starea noastră de bine (4) – Creativitatea, componenta înțelepciunii

Starea noastră de bine (3) – Ghidarea după valori

Starea noastră de bine (2) – Cu cine ne înconjurăm?

Starea noastră de bine (1) – Învățăm de la copil

Bullying (10) – Reflectare și feed-back în ceea ce privește bullying-ul în școli

Bullying (9) – Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Psiholog Cristina Eftimie

Starea noastră de bine (23) – Aprecierea frumuseții și a excelenței din jurul nostru

Am ajuns la ultima categorie a valorilor sau a punctelor noastre forte care pot contribui la o mai mare stare de bine, ultima categorie, dar cea mai dragă mie și nu că aș avea din plin aceste caracteristici,  am puține, dar mi le doresc și personal, le apreciez foarte mult.

Începem astăzi să vorbim despre transcendență ca și categorie de bază, care cuprinde subcategoriile: aprecierea frumuseții și a excelenței, recunoștința, speranța, umorul și spiritualitatea.

A aprecia frumusețea și excelența din jurul nostru presupune a trăi emoțional și privi cu uimire tot ceea ce ne încânta simțurile și mintea, atât lucrurile realizate de om cât și cele realizate de natură.

Noi îi numim pe oamenii care creează și apreciază lucrurile frumoase drept “sensibili”, dar nu este doar despre a fi sensibil, este despre a valoriza mult mai mult de atât. Cei care își exprimă această caracteristică, a aprecierii frumuseții și a excelenței observă și apreciază frumusețea, excelența și  performanța calificată în toate domeniile vieții, de la natură la artă, de la matematică la știință și experiența din viața de zi cu zi.

Este posibil ca oamenii cu un grad ridicat de apreciere a frumuseții și a excelenței să răspundă acestor trei tipuri de elemente:

  • Frumusețea – care poate fi fizică, auditivă, tactilă sau abstractă; contemplarea ei poate produce uimire și plăcere.
  • Abilitatea sau talentul (excelență) – acest lucru este adesea energizant și obligă o persoană să-și urmărească propriile obiective; din exterior inspiră admirație; din interior este efort și disciplină, dar nu lipsite de plăcere.
  • Virtutea sau bunătatea morală – aceasta face ca cineva să vrea să fie mai bun, mai iubitor și creează sentimente de înălțare.

Aprecierea frumuseții și a excelenței este o mare forță în cadrul categoriei de virtuți a transcendenței, una dintre cele șase virtuți care subcategorizează cele 24 de puncte forte. Transcendența descrie punctele forte care ne ajută să ne conectăm la universul mai mare și să găsim și să oferim sens în și prin ceea ce facem. Atunci când doar supraviețuim făra a avea un sens în ceea ce facem, când suntem împrăștiați în toate direcțiile și parcă nu reușim să ne centrăm, parcă uităm să ne bucurăm, uităm să trăim și să vedem care este de fapt rolul nostru în viața noastră, în viața celorlalți, rolul nostru în lume. Dar când totuși reușim să ne adunăm pe noi și gândurile noastre și ne vedem ca parte din ceva mai mare și în legătură cu ceilalți, parcă totul încetinește și se așează.

Ideea ar fi să ne păstrăm cât mai mult așa, și nu mă refer la “a fi cu capul în nori”, nu, dar nici cu el “în nisip”, cum adesea suntem cei mai mulți dintre noi, inclusiv eu.

Cred că punctul de la care am putea să  începem, de fiecare dată când mergem cu “capul înfipt în nisip”, ar fi să ne oprim, să ne oprim și să respirăm, atât la propriu cât și la figurat. În goana noastră prin viață funcționăm des pe mecanisme de supraviețuire și efectiv nu suntem conștienți de ceea ce vedem, ce auzim, ce simțim, și nici nu ne pasă, noi avem de alergat și rezolvat.

După ce ne oprim, respirăm, putem privi în jur. Pentru o conectare cu prezentul întotdeauna simțurile ne aduc aici și acum. Putem mirosi, gusta și auzi și chiar mai mult, putem simți.

Științific, s-a concluzionat că această caracteristică, a aprecierii frumuseții și a excelenței, prezentă în viețile noastre, sporește fericirea, reduce depresia pe termen scurt și chiar lung.

Ca exerciții pentru practicarea celor expuse recomand ca atunci când ne oprim și reușim să ne stăpânim impulsul de a goni cum suntem obișnuiți, să ne adresăm  întrebări ca:

  • Ce este frumos în jurul nostru, dar în noi?
  • Ce talente apreciem la cei din jur, dar la noi înșine?
  • Ce este moral în jur, dar la noi?
  • Care dintre aceste calitați pot fi hrănite, crescute, la noi înșine?
  • Care este rolul nostru în viața noastră?

Am pornit de la ceilalți pentru că adesea ne uităm în “curtea vecinului” și apoi la noi.

Și în final, hai să încercăm să fim cât mai mult prezenți, aici și acum, să luăm lucrurile pe rând, să facem câte unul odată, să ne concentrăm pe acțiunea prezentă, pe trăirea prezentă și să ne bucurăm de experiență!

Psiholog Cristina Eftimie

Sursă rezultate cercetare: Viacharacter.org

Articole anterioare:

Starea noastră de bine (22) – Autoreglarea sau capacitatea de a ne calma, regla și echilibra singuri.

Starea noastră de bine (21) – Prudența sau chibzuința

Starea noastră de bine (20) – Umilinţa (modestia) și implicațiile ei.

Starea noastră de bine (19) – Iertarea

Starea noastră de bine (18) – Capacitatea de a munci în echipă

Starea noastră de bine (17) – Capacitatea de a conduce și a ne conduce viața

Starea noastră de bine (16) – Corectitudinea

Starea noastră de bine (15) – Inteligența socială

Starea noastră de bine (14) – Iubirea

Starea noastră de bine (13) –Bunătatea

Starea noastră de bine (12) –Pofta de viață, entuziasmul sau avântul

Starea noastră de bine (11) – Perseverența

Starea noastră de bine (10) – Onestitatea

Starea noastră de bine (9) – Curajul sau vitejia

Starea noastră de bine (8) – Perspectiva

Starea noastră de bine (7) – Dragostea de a învăța

Starea noastră de bine (6) – Hotărârea ca parte a înțelepciunii

Starea noastră de bine (5) – Curiozitatea

Starea noastră de bine (4) – Creativitatea, componenta înțelepciunii

Starea noastră de bine (3) – Ghidarea după valori

Starea noastră de bine (2) – Cu cine ne înconjurăm?

Starea noastră de bine (1) – Învățăm de la copil

Bullying (10) – Reflectare și feed-back în ceea ce privește bullying-ul în școli

Bullying (9) – Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Starea noastră de bine (22) – Autoreglarea sau capacitatea de a ne calma, regla și echilibra singuri.

Autoreglarea se referă la faptul că suntem capabili să ne gestionăm sentimentele și emoțiile dar și acțiunile, că ne putem autocontrola și că în contexte sociale, mai ales, dar și în familie, suntem disciplinați și moderați prin tot ceea ce facem.

Poate o să îmi spuneți că cineva monoton, fără reacții, egal ca și atitudine în orice context, este cineva extrem de plictisitor. Răsuflați ușurați, majoritatea dintre noi nu suntem, echilibrați! 😊

Unii dintre noi, destul de mulți, aș spune, ne comportăm într-un fel la serviciu, unde poate avem un șef autoritar, care este posibil să ne “toace mărunt” și să nu avem timp, energie, putere, curaj “să scoatem capul” și să spunem ceva, sau miza e prea mare în caz că ne permitem să ripostăm. La fel, unii suntem amabili în contexte sociale, chiar dacă nu ne este frică de șef, dar poate contează prea mult părerea celorlalți despre noi….și acasă fie ne răzbunăm și facem militărie cu soția și copii, fie ne dăm voie să nu mai facem eforturi de a fi drăguți, fie ne aducem toate frustrările de peste zi și le golim în familie….

Oricare ar fi, variantele de mai sus, nu sunt unele echilibrate. Și doar atunci când ne lovește câte ceva, ca o întâmplare nefericită, o boală sau o mare dezamăgire, la serviciu sau acasă, stăm puțin și ne reevaluăm prioritățile și opțiunile. Atunci suntem nevoiți să stăm și să ne gândim la ceea ce este cu adevărat important pentru noi, cine sunt persoanele cu adevărat importante pentru noi, cum ne simțim în preajma lor, dacă vrem să continuăm sau nu, dacă a meritat efortul depus sau nu. Atunci primim o palmă de la “viață”, și ne trezim. Din păcate nu ne ține mult și uneori ne revenim la tiparul disfuncțional de a fi și de a face lucrurile. Este important să ne observăm și să vedem care este dinamica dintre noi și ceilalți în contexte diferite. Apoi să ne stabilim prioritățile.  Și în final, să acționăm în acord cu ele. Observarea are nevoie să fie constantă, pentru că vechile căi ne vor tot chema, și e nevoie să tot schimbăm macazul până ne obișnuim cu cele noi. Mai precis, căile neuronale bătătorite ne sunt mai familiare și pentru a construi altele noi, este nevoie de implicare-autoimplicare, efort și constanță.

Ce mai este autoreglarea? Ce spun specialiștii despre autoreglare?

Autoreglarea este un punct forte complex, o caracteristică important a noastră. Are legătură cu controlul poftei și emoțiilor și cu reglarea a ceea ce facem. Cei cu un nivel ridicat de autoreglare au un nivel bun de încredere în direcția lor, că pot fi eficienți în ceea ce urmăresc și au toate șansele să își atingă obiectivele. Sunt admirați pentru capacitatea lor de a-și controla reacțiile la dezamăgire și nesiguranță. Autoreglarea ajută la păstrarea unui sentiment de echilibru, ordine și progres în viață. Autoreglarea poate fi privită totuși ca o resursă care poate fi epuizată și obosită. O metaforă utilă poate fi aceea că autoreglarea acționează ca un mușchi, care poate fi epuizat prin efort excesiv sau întărit prin practică regulată.

Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că ne autoreglăm exersând acest lucru, învățându-l prin exercițiu, dar nu este cazul să exagerăm cu autocontrolul și avem nevoie de supape prin care să scoatem tot ce adunăm acolo și nu ne permitem să exprimăm în contextele în care funcționăm.

Este FOARTE important să găsim căi de descărcare, fie ele activități în aer liber, sport, activități artistice, terapie, sau orice simțim că ne ajută și nu implică lezarea cuiva din jur. Adică putem lovi un sac de box cu fața cuiva pe el, dar dacă dăm un pumn persoanei în cauză, nu ne va ajuta prea mult după aceea. 😊

Autoreglarea, cum am spus atunci când am ajuns la categoria cumpătării, este o caracteristică de bază a acesteia și înglobează mai multe aspecte ale noastre, mai multe calități și capacități. Această calitate este ca un radar interior care ne ajută să ne ajustăm atât în relația cu noi  cât și în relațiile cu ceilalți. Este o forță care se cimentează cu trecerea timpului și care ne face, sperăm noi, mai înțelepți și mai cumpătați. Până la urmă, cumpătarea descrie punctele forte care ne ajută să ne gestionăm obiceiurile și să ne protejăm împotriva excesului de orice fel.

Rezultatele cercetărilor privind beneficiile prezenței autoreglării în viața noastră, au dus la concluzia că persoanele cu autocontrol ridicat par a avea mai puține simptome de anxietate și depresie, sunt mai capabile să își controleze furia și, în general, se înțeleg mai bine cu oamenii. Copiii care reușesc de devreme să întârzie satisfacția imediată, au mai mult succes academic și social și acest succes este de lungă durată. Autoreglarea este legată de o mai bună adaptare personală, poate mai puține probleme fizice și psihologice și un sentiment mai mare de acceptare de sine, stimă de sine ridicată și relații mai echilibrate cu ceilalți.

Poate un exercițiu de observare, ca și cel propus mai sus, ne-ar ajuta să vedem cât de echilibrați suntem, pe unde avem supape în care ne scapă controlul, sau cum ne descărcăm de balastul adunat peste zi. O autoreglare ar însemna fie o încercare de echilibrare a balanței, adică să nu mai fim atât de serviabili în societate și tirani în familie (sau invers), ci să încercăm să fim mai autentici și poate să setăm niște granițe care să ne marcheze spațiul, pe cât posibil. Pe de altă parte, să găsim modalități de descărcare. Ce ne face să ne relaxăm? Când ne simțim cu adevărat bine? Ce facem atunci? Sau ce nu facem? Cum suntem atunci, unde, cu cine? Dacă nu ne-am permis acest spațiu doar pentru noi, este timpul să ne gândim serios la el. Cum putem să îl obținem? Cu cine avem de negociat?

Psiholog Cristina Eftimie

Sursă rezultate cercetare: Viacharacter.org

Articole anterioare:

Starea noastră de bine (21) – Prudența sau chibzuința

Starea noastră de bine (20) – Umilinţa (modestia) și implicațiile ei.

Starea noastră de bine (19) – Iertarea

Starea noastră de bine (18) – Capacitatea de a munci în echipă

Starea noastră de bine (17) – Capacitatea de a conduce și a ne conduce viața

Starea noastră de bine (16) – Corectitudinea

Starea noastră de bine (15) – Inteligența socială

Starea noastră de bine (14) – Iubirea

Starea noastră de bine (13) –Bunătatea

Starea noastră de bine (12) –Pofta de viață, entuziasmul sau avântul

Starea noastră de bine (11) – Perseverența

Starea noastră de bine (10) – Onestitatea

Starea noastră de bine (9) – Curajul sau vitejia

Starea noastră de bine (8) – Perspectiva

Starea noastră de bine (7) – Dragostea de a învăța

Starea noastră de bine (6) – Hotărârea ca parte a înțelepciunii

Starea noastră de bine (5) – Curiozitatea

Starea noastră de bine (4) – Creativitatea, componenta înțelepciunii

Starea noastră de bine (3) – Ghidarea după valori

Starea noastră de bine (2) – Cu cine ne înconjurăm?

Starea noastră de bine (1) – Învățăm de la copil

Bullying (10) – Reflectare și feed-back în ceea ce privește bullying-ul în școli

Bullying (9) – Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Psiholog Cristina Eftimie

Starea noastră de bine (21) – Prudența sau chibzuința

Putem numi această caracteristică fie prudență, fie chibzuință fie înțelepciune practică. A fi prudenți, înțelepți sau chibzuiți înseamnă a acționa cu atenție și precauție, a evita riscurile inutile și a ne planifica acțiunile, având viitorul, în minte, ca reper.

Prudența înseamnă să fim mereu atenți la alegerile noastre, să ne oprim și să gândim înainte de a acționa. Este un resort care ne reține puțin din avânt și care ne ajută să cântărim lucrurile. 

Când suntem chibzuiți, nu ne asumăm riscuri inutile și nu spunem sau facem lucruri pe care le-am putea regreta ulterior. Atunci când suntem prudenți luăm în considerare consecințele pe termen lung ale acțiunilor noastre.

Prudența reprezintă o formă de raționament practic, o abilitate de a examina în mod obiectiv consecințele potențiale ale acțiunilor noastre și de a ne controla pe baza acestei examinări. Prudența implică planificarea cu “bătaie lungă”, de perspectivă, precum și planificarea pe termen scurt, orientată spre obiective. Când ne referim la prudență sau chibzuință, o mai denumim uneori și ca raționament practic, înțelepciune practică.

Nu degeaba înțelepciunea este considerate a fi opusul impulsivității. Atunci când suntem înțelepți sau prudenți nu acționăm sub impuls sau din instinct ci cântărim ceea ce urmează să se întâmple după acțiunea noastră.

Creierul uman a fost dotat cu cortexul prefrontal care acționează ca un simulator de experiențe, adică   are calitatea de a previzualiza ceea ce urmează să facem și să se întâmple ca și consecințe ale acțiunilor noastre. Este un instrument deosebit de util și important pe care doar omul îl are.

Chibzuința este o caracteristică din categoria cumpătării, una dintre cele șase virtuți care subcategorizează cele 24 de puncte forte ale caraterului. Cumpătarea descrie punctele forte care ne ajută să ne gestionăm obiceiurile și să ne protejăm împotriva excesului. Celelalte caracteristici care fac parte din categoria cumpătării sunt iertarea, modestia și autoreglarea.

Rezultatele cercetărilor privind beneficiile existenței prudenței în viața noastră emit concluzia că aceasta este legată de productivitate, de conștiinciozitate și capacitatea de respectare a contractelor și a înțelegerilor astfel că, cel mai probabil persoana prudentă tinde să nu încheie acorduri decât dacă crede că există șanse mari de a avea un rezultat reușit și de a le respecta. Prudența este, de asemenea, asociată cu o mai bună sănătate fizică, performanță la locul de muncă și rezultate bune ale elevilor la școală. Această caracteristică ne ajută să cântărim lucrurile și situațiile atunci când ne implicăm în ceva și atât cât este în putința noastră, să evităm  disconfortul de orice fel.

Totuși, să nu confundăm prudența cu teama de a face orice. Prudența nu ne oprește din acțiune, doar selectează acțiunile potrivite de cele nepotrivite și ne ajută să anticipăm rezultatele. Prudența nu este opusă curajului, ea ar trebui să însoțească curajul.

Psiholog Cristina Eftimie

Sursă rezultate cercetare: Viacharacter.org

Articole anterioare:

Starea noastră de bine (20) – Umilinţa (modestia) și implicațiile ei.

Starea noastră de bine (19) – Iertarea

Starea noastră de bine (18) – Capacitatea de a munci în echipă

Starea noastră de bine (17) – Capacitatea de a conduce și a ne conduce viața

Starea noastră de bine (16) – Corectitudinea

Starea noastră de bine (15) – Inteligența socială

Starea noastră de bine (14) – Iubirea

Starea noastră de bine (13) –Bunătatea

Starea noastră de bine (12) –Pofta de viață, entuziasmul sau avântul

Starea noastră de bine (11) – Perseverența

Starea noastră de bine (10) – Onestitatea

Starea noastră de bine (9) – Curajul sau vitejia

Starea noastră de bine (8) – Perspectiva

Starea noastră de bine (7) – Dragostea de a învăța

Starea noastră de bine (6) – Hotărârea ca parte a înțelepciunii

Starea noastră de bine (5) – Curiozitatea

Starea noastră de bine (4) – Creativitatea, componenta înțelepciunii

Starea noastră de bine (3) – Ghidarea după valori

Starea noastră de bine (2) – Cu cine ne înconjurăm?

Starea noastră de bine (1) – Învățăm de la copil

Bullying (10) – Reflectare și feed-back în ceea ce privește bullying-ul în școli

Bullying (9) – Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Psiholog Cristina Eftimie

Starea noastră de bine (20) – Umilinţa (modestia) și implicațiile ei.

A fi modești, sau poate mai clar, cu bun simț, s-ar explica prin faptul că ne vedem punctele forte și talentele, dar suntem moderați dacă nu reținuți în a le etala în orice context, nu căutăm să fim în centrul atenției sau să primim permanent recunoaștere oriunde am fi. Suntem experți poate în zona noastră de acțiune dar mai avem și viață pe lângă zona profesională. Viața nu este doar calcule și diagrame iar noi nu suntem niște roboți care au toate informațiile. Putem avea păreri, da, dar nu neapărat cele mai bune.

Evident că ceea ce avem bun nu ținem doar pentru noi. Este posibil ca ceea ce știm să îi ajute și pe alții doar că nu putem face pe expertul în absolut orice domeniu și să apărem în toate contextele vieții noastre ca niște atotștiutori. Nu suntem perfecți, nimeni nu este deși vânăm, mulți dintre noi, această perfecțiune, această Mecca pe care nu o atingem niciodată.

Un profesor de-am meu din liceu spunea că “doar proștii sunt modești”, deși el părea la prima vedere destul de ezitant, fiind totuși un filolog de o erudiție excepțională. La ceea ce se referea el vreau să fac și eu referire acum. Dacă nu am prezenta ceea ce facem, ceea ce știm, evident, în contextele potrivite, nu ar beneficia nici cei din jur de descoperirile noastre și așa cel care a inventat mașina ar fi singurul care ar avea mașină iar doctorul s-ar trata doar pe el însuși. Așa că de împărtășit cu alții, trebuie să împărtășim pentru o evoluție împreună doar că este important să ținem cont de context- ( loc- moment- cu cine- când?) și de moderație. Totul, dar totul se face cu moderație. Nu deținem adevărul absolut niciunul și poate este mai util uneori să ne începem discursul cu …”părerea mea este că…”, sau “….ce am încercat eu și a funcționat…”, “…ce cred eu…”. Sunt foarte exasperanți oamenii care nu au încercat nimic în viața lor dar dau sfaturi. Este foarte ușor să emiți ipoteze așa din fotoliu, din elicopter sau să te bagi într-o discuție dintr-un domeniu cu care nu ai nicio legătură.

Modestia sau smerenia poate înseamna evaluarea corectă a realizărilor noastre, asta dacă știm să ni le evaluăm. Este poate mai ușor să descriem ceea ce nu este modestia – nu este o laudă despre noi înșine, o etalare verbală a ceea ce suntem sau facem, ci mai degrabă lăsând faptele să vorbească, nu facem lucruri în exces, nu căutăm lumina reflectoarelor, nu  atragem în mod exagerat atenția prin vorbit tare, gesturi, comportament, nu ne privim pe noi înșine ca fiind mai speciali sau mai importanți decât ceilalți. Toți avem câte ceva special, cu siguranță, dar fiecare dintre noi avem și drepturi și responsabilități.

Cred că o mare probă a modestiei cuiva, poate aflat într-o poziție socială înaltă este cum vorbește cu șefii lui și cum vorbește cu subordonații, dacă i se adresează cu respect atât femeii de serviciu cât și directorului.

Pe de altă parte, modestia nu înseamnă a “ne pune preș în fața cuiva”, a ne înclina în fața oricărei dorințe sau cereri a altei persoane și a fi extrem de autocritici. Oamenii modești se gândesc destul și bine la ei înșiși și au un bun simț al identității, cine sunt ei, cum sunt ei, dar sunt, de asemenea, conștienți de greșelile lor, de lacunele din cunoștințe și de imperfecțiunile lor. Cel mai important, sunt mulțumiți fără să fie în centrul atenției și nu așteaptă să fie lăudați pentru realizările lor.

Totuși există o concepție greșită obișnuită, cum că   smerenia implică o stimă de sine scăzută, un sentiment de nevrednicie și o lipsă de concentrare asupra sinelui. Cu toate acestea, adevărata smerenie implică o autoevaluare precisă, recunoașterea limitărilor, menținerea realizărilor în perspectivă și limitarea ego-ului. Oamenii modești nu denaturează informațiile pentru a-și apăra sau verifica propria imagine și nu au nevoie să se prezinte ca fiind mai buni decât sunt de fapt.

Modestia este o caracteristică în cadrul categoriei cumpătării sau moderației, una dintre cele șase virtuți care subcategorizează cele 24 de puncte forte. Cumpătarea descrie punctele forte care ne ajută să ne gestionăm obiceiurile și să ne protejăm împotriva excesului. Cumpătarea cuprinde pe lângă modestie și iertare, prudență și autoreglare.

Rezultatele cercetărilor privind beneficiile aplicării modestiei în viața noastră  au dus la concluzia că aceasta are legătură cu stimă de sine și cu o viziune de sine mai pozitivă. Este probabil ca oamenii modești să demonstreze niveluri mai ridicate de recunoștință, iertare, spiritualitate și sănătate în general. Smerenia este, de asemenea, legată de un nivel mai scăzut al anxietății de moarte și o mai mare toleranță religioasă. Cumva ne dăm seama că suntem o mică parte într-un univers imens și nu “buricul pământului”. E important să ne știm valoarea dar lumea funcționează și fără noi. Ceea ce am realizat în viață ni se datorează în primul rând nouă dar și unora dintre cei din jur, care ne-au sprijinit și poate uneori pur și simplu șansei pe care am avut-o. “Nimeni nu este de neînlocuit!”- cum mi s-a spus și mie la un moment dat.

Nu știu dacă modestia este sau nu o valoare importantă pentru voi. Eu personal încerc în permanență să mă calibrez și mi se întâmplă să “mai sar și calul”.

Vă propun niște exerciții prin care putem redescoperii cu uimire și cu modestie că oricine are ceva valoros și putem învăța câte ceva de la toți cei din jurul nostru:

  • Să învățăm de la copii ce este bucuria, mirarea și jocul! Să îi observăm cu câtă lejeritate se simt bine și își fac jocurile!
  • Putem să stăm de vorbă cu oameni din orice medii sociale, cât mai diferite și să vedem ce prețuiesc ei. Am putea să alegem ceva, un aspect, oricare pe care l-am putea lua de acolo. Poate prețuiesc familia, poate tradițiile, poate religia, distracția, etc. Pentru oamenii sofisticați care am devenit, e important să mai coborâm și pe pământ din când în când.
  • Putem învăța de la tot ceea ce vedem în natură, animale și plante, care sunt ciclurile naturale de naștere, evoluție, moarte, de muncă și odihnă, de mișcare și repaos. Astfel putem să ne oprim puțin din goana nebună care a devenit viața noastră și să reflectăm puțin la “nemurirea sufletului”.

Și nu în ultimul rând, putem să urmăm sfaturile unui copac: Să stăm  cât mai drepți! Respirăm! Bem cât mai multă apă! Tăcem și ascultăm, măcar din când în când! Observăm, admirăm priveliștea! Să nu ne uităm rădăcinile! Să fim mulțumiți de ceea ce suntem, cu ceea ce avem dar să și creștem încet în permanență! Să facem bine în jurul nostru iar dacă nu putem, măcar să nu facem rău!

Psiholog Cristina Eftimie

Sursă rezultate cercetare: Viacharacter.org

Articole anterioare:

Starea noastră de bine (19) – Iertarea

Starea noastră de bine (18) – Capacitatea de a munci în echipă

Starea noastră de bine (17) – Capacitatea de a conduce și a ne conduce viața

Starea noastră de bine (16) – Corectitudinea

Starea noastră de bine (15) – Inteligența socială

Starea noastră de bine (14) – Iubirea

Starea noastră de bine (13) –Bunătatea

Starea noastră de bine (12) –Pofta de viață, entuziasmul sau avântul

Starea noastră de bine (11) – Perseverența

Starea noastră de bine (10) – Onestitatea

Starea noastră de bine (9) – Curajul sau vitejia

Starea noastră de bine (8) – Perspectiva

Starea noastră de bine (7) – Dragostea de a învăța

Starea noastră de bine (6) – Hotărârea ca parte a înțelepciunii

Starea noastră de bine (5) – Curiozitatea

Starea noastră de bine (4) – Creativitatea, componenta înțelepciunii

Starea noastră de bine (3) – Ghidarea după valori

Starea noastră de bine (2) – Cu cine ne înconjurăm?

Starea noastră de bine (1) – Învățăm de la copil

Bullying (10) – Reflectare și feed-back în ceea ce privește bullying-ul în școli

Bullying (9) – Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Psiholog Cristina Eftimie

Starea noastră de bine (19) – Iertarea

Iertarea se traduce prin faptul că reușim să îi iertăm pe ceilalți când ne supără și când se comportă urât față de noi, și, în același timp, învățăm să folosim aceste informații în relațiile noastre viitoare cu ei. Acest lucru nu înseamnă că le purtăm pică sau că rămânem cu resentimente ci că alegem să ne protejăm pe noi înșine în următoarea situație asemănătoare cu persoanele în cauză. Evident că unii dintre noi nu putem ierta, că rămânem cumva agățați emoțional acolo. Să iertăm înseamnă să nu ne mai afecteze emoțional, să ne amintim fără a mai avea reacții la amintirea dureroasă.

Iertarea înseamnă a extinde înțelegerea către cei care ne-au greșit sau ne-au rănit. Înseamnă să dăm drumul tuturor resentimentelor. În multe cazuri, acest lucru înseamnă eliberarea unora sau a tuturor frustrărilor, a dezamăgirii, a resentimentelor sau a altor emoții dureroase asociate cu un conflict. Iertarea și calitatea imediat apropiată ei, îndurarea sau acceptarea, implică a face pace cu toate neajunsurile, defectele și imperfecțiunile altora și acordarea acestora unei a doua, sau poate a treia șansă. Pe măsură ce iertarea se exprimă, ea lasă trecutul să fie trecut, mai degrabă decât să se transforme în răzbunare.

Este important să distingem iertarea de:

  • Sancționare sau condamnare care pedepsește greșeala;
  • Uitare care elimină conștientizarea;
  • Reconciliere care restabilește relația;

Iertarea este o valoare în cadrul categoriei  de virtuții a cumpătării, una dintre cele șase virtuți care subcategorizează cele 24 de puncte forte. Cumpătarea descrie punctele forte care ne ajută să ne gestionăm obiceiurile și să ne protejăm împotriva excesului. Valorile care fac parte din categoria cumpătării sunt  iertarea, umilința, prudența și autoreglarea.

Descoperirile cercetărilor cu privire la beneficiile puterii iertării în viața noastră au relevat faptul că un prim pas este să ne cerem scuze când greșim și cumva recunoașterea greșelii și acceptarea scuzelor cuiva care ne-a greșit, promovează iertarea. Cercetările au reflectat, de asemenea, că persoanele care își caracterizează relația de cuplu ca fiind foarte satisfăcătoare, dacă se simt angajați și apropiați de partenerul de cuplu, au mai multe șanse să ierte atunci când apar conflicte, când cineva le-a greșit. Iertarea poate contribui foarte mult la relații interpersonale productive, la lucrul în echipă înfloritor, la satisfacția la locul de muncă, la moralul personal, la soluționarea inovatoare a problemelor, la un sentiment de flexibilitate atunci când se confruntă cu schimbări în viața de zi cu zi și la productivitate.

Nu ne este ușor să iertăm, de cele mai multe ori, doar că este important să știm că nu iertăm pentru beneficiul celuilalt. Beneficiul este în primul rând al nostru. Așa nu mai cărăm bolovanul resentimentelor în spinare și nu ne mai răscolim emoțional de fiecare dată când ne amintim sau avem contact cu persoanele în cauză. Dacă un prim pas este să nu mai fim răscoliți emoțional atunci când ne apropiem de terenul sensibil, fie el un loc, un fapt sau o persoană,  un alt pas chiar mai profund este atunci când putem să simțim chiar compasiune față de cineva care ne-a greșit. Nu suntem Buddha și nici Maica Tereza, dar putem să încercăm să înțelegem motivele din spatele comportamentului, evident dacă ne dorim acest lucru și dacă merită efortul.

Ca exercițiu, putem să ne gândim la experiențele de viață prin care am trecut, dacă am iertat sau nu, de ce am ales una sau alta dintre variante. Putem să stăm de vorbă cu noi înșine să vedem dacă am iertat cu adevărat sau doar am uitat.

Putem să ne cerem scuze cu prima ocazie în care greșim. Nouă adulților de exemplu, ne este greu să ne cerem scuze, unii altora dar mai ales când greșim față de  copii. Copiii învață de la noi. Dacă noi ne cerem scuze când greșim și ei vor face acest lucru când greșesc.

Putem încerca să iertăm pe cineva care ne-a greșit, pentru a renunța la greutatea resentimentelor care ne apasă pe umeri, pentru a ne elibera noi de fapt.

A ierta pe cineva care ne-a greșit este ca în acea poveste cu maestrul spadasin care este jignit de un individ și cu o lovitură de sabie ar fi putut să se răzbune, dar în fața învățăceilor consternați, alege să nu reacționeze. Explicația lui constă în faptul că acel individ i-a adus un cadou otrăvit iar el a ales să nu fie acasă, ca să primească cadoul și astfel, acesta rămâne la cel care l-a adus.

Psiholog Cristina Eftimie

Articole anterioare:

Starea noastră de bine (18) – Capacitatea de a munci în echipă

Starea noastră de bine (17) – Capacitatea de a conduce și a ne conduce viața

Starea noastră de bine (16) – Corectitudinea

Starea noastră de bine (15) – Inteligența socială

Starea noastră de bine (14) – Iubirea

Starea noastră de bine (13) –Bunătatea

Starea noastră de bine (12) –Pofta de viață, entuziasmul sau avântul

Starea noastră de bine (11) – Perseverența

Starea noastră de bine (10) – Onestitatea

Starea noastră de bine (9) – Curajul sau vitejia

Starea noastră de bine (8) – Perspectiva

Starea noastră de bine (7) – Dragostea de a învăța

Starea noastră de bine (6) – Hotărârea ca parte a înțelepciunii

Starea noastră de bine (5) – Curiozitatea

Starea noastră de bine (4) – Creativitatea, componenta înțelepciunii

Starea noastră de bine (3) – Ghidarea după valori

Starea noastră de bine (2) – Cu cine ne înconjurăm?

Starea noastră de bine (1) – Învățăm de la copil

Bullying (10) – Reflectare și feed-back în ceea ce privește bullying-ul în școli

Bullying (9) – Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor