8.2 C
București

Starea noastră de bine (19) – Iertarea

Importante

Iertarea se traduce prin faptul că reușim să îi iertăm pe ceilalți când ne supără și când se comportă urât față de noi, și, în același timp, învățăm să folosim aceste informații în relațiile noastre viitoare cu ei. Acest lucru nu înseamnă că le purtăm pică sau că rămânem cu resentimente ci că alegem să ne protejăm pe noi înșine în următoarea situație asemănătoare cu persoanele în cauză. Evident că unii dintre noi nu putem ierta, că rămânem cumva agățați emoțional acolo. Să iertăm înseamnă să nu ne mai afecteze emoțional, să ne amintim fără a mai avea reacții la amintirea dureroasă.

Iertarea înseamnă a extinde înțelegerea către cei care ne-au greșit sau ne-au rănit. Înseamnă să dăm drumul tuturor resentimentelor. În multe cazuri, acest lucru înseamnă eliberarea unora sau a tuturor frustrărilor, a dezamăgirii, a resentimentelor sau a altor emoții dureroase asociate cu un conflict. Iertarea și calitatea imediat apropiată ei, îndurarea sau acceptarea, implică a face pace cu toate neajunsurile, defectele și imperfecțiunile altora și acordarea acestora unei a doua, sau poate a treia șansă. Pe măsură ce iertarea se exprimă, ea lasă trecutul să fie trecut, mai degrabă decât să se transforme în răzbunare.

Este important să distingem iertarea de:

  • Sancționare sau condamnare care pedepsește greșeala;
  • Uitare care elimină conștientizarea;
  • Reconciliere care restabilește relația;

Iertarea este o valoare în cadrul categoriei  de virtuții a cumpătării, una dintre cele șase virtuți care subcategorizează cele 24 de puncte forte. Cumpătarea descrie punctele forte care ne ajută să ne gestionăm obiceiurile și să ne protejăm împotriva excesului. Valorile care fac parte din categoria cumpătării sunt  iertarea, umilința, prudența și autoreglarea.

Descoperirile cercetărilor cu privire la beneficiile puterii iertării în viața noastră au relevat faptul că un prim pas este să ne cerem scuze când greșim și cumva recunoașterea greșelii și acceptarea scuzelor cuiva care ne-a greșit, promovează iertarea. Cercetările au reflectat, de asemenea, că persoanele care își caracterizează relația de cuplu ca fiind foarte satisfăcătoare, dacă se simt angajați și apropiați de partenerul de cuplu, au mai multe șanse să ierte atunci când apar conflicte, când cineva le-a greșit. Iertarea poate contribui foarte mult la relații interpersonale productive, la lucrul în echipă înfloritor, la satisfacția la locul de muncă, la moralul personal, la soluționarea inovatoare a problemelor, la un sentiment de flexibilitate atunci când se confruntă cu schimbări în viața de zi cu zi și la productivitate.

Nu ne este ușor să iertăm, de cele mai multe ori, doar că este important să știm că nu iertăm pentru beneficiul celuilalt. Beneficiul este în primul rând al nostru. Așa nu mai cărăm bolovanul resentimentelor în spinare și nu ne mai răscolim emoțional de fiecare dată când ne amintim sau avem contact cu persoanele în cauză. Dacă un prim pas este să nu mai fim răscoliți emoțional atunci când ne apropiem de terenul sensibil, fie el un loc, un fapt sau o persoană,  un alt pas chiar mai profund este atunci când putem să simțim chiar compasiune față de cineva care ne-a greșit. Nu suntem Buddha și nici Maica Tereza, dar putem să încercăm să înțelegem motivele din spatele comportamentului, evident dacă ne dorim acest lucru și dacă merită efortul.

Ca exercițiu, putem să ne gândim la experiențele de viață prin care am trecut, dacă am iertat sau nu, de ce am ales una sau alta dintre variante. Putem să stăm de vorbă cu noi înșine să vedem dacă am iertat cu adevărat sau doar am uitat.

Putem să ne cerem scuze cu prima ocazie în care greșim. Nouă adulților de exemplu, ne este greu să ne cerem scuze, unii altora dar mai ales când greșim față de  copii. Copiii învață de la noi. Dacă noi ne cerem scuze când greșim și ei vor face acest lucru când greșesc.

Putem încerca să iertăm pe cineva care ne-a greșit, pentru a renunța la greutatea resentimentelor care ne apasă pe umeri, pentru a ne elibera noi de fapt.

A ierta pe cineva care ne-a greșit este ca în acea poveste cu maestrul spadasin care este jignit de un individ și cu o lovitură de sabie ar fi putut să se răzbune, dar în fața învățăceilor consternați, alege să nu reacționeze. Explicația lui constă în faptul că acel individ i-a adus un cadou otrăvit iar el a ales să nu fie acasă, ca să primească cadoul și astfel, acesta rămâne la cel care l-a adus.

Psiholog Cristina Eftimie

Articole anterioare:

Starea noastră de bine (18) – Capacitatea de a munci în echipă

Starea noastră de bine (17) – Capacitatea de a conduce și a ne conduce viața

Starea noastră de bine (16) – Corectitudinea

Starea noastră de bine (15) – Inteligența socială

Starea noastră de bine (14) – Iubirea

Starea noastră de bine (13) –Bunătatea

Starea noastră de bine (12) –Pofta de viață, entuziasmul sau avântul

Starea noastră de bine (11) – Perseverența

Starea noastră de bine (10) – Onestitatea

Starea noastră de bine (9) – Curajul sau vitejia

Starea noastră de bine (8) – Perspectiva

Starea noastră de bine (7) – Dragostea de a învăța

Starea noastră de bine (6) – Hotărârea ca parte a înțelepciunii

Starea noastră de bine (5) – Curiozitatea

Starea noastră de bine (4) – Creativitatea, componenta înțelepciunii

Starea noastră de bine (3) – Ghidarea după valori

Starea noastră de bine (2) – Cu cine ne înconjurăm?

Starea noastră de bine (1) – Învățăm de la copil

Bullying (10) – Reflectare și feed-back în ceea ce privește bullying-ul în școli

Bullying (9) – Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Ultimele articole