O vorbă din bătrâni zice cam așa: „Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești!” Nu prea ne place, dar este foarte aproape de adevăr.
Un profesor de-al meu spunea odată că trebuie să ne alegem conștient cei cinci prieteni din jurul nostru și că depinde de noi cu cine ne înconjurăm. Că acei cinci prieteni trebuie să fie valoroși din puncte de vedere diferite, că este important să avem ce învăța de la fiecare dintre ei. Poate unii sunt profesioniști buni, alții sunt calmi, alții sunt perseverenți, alții sunt înțelepți, alții sunt practici, alții au o capacitate bună de introspecție, dar aceste calități, sau măcar una, trebuie să ne fie superioară nouă, pentru a putea lua ceva bun de acolo. Altfel, este decizia noastră să ne complacem într-o relație din care nu învățăm nimic. Recunosc că mi s-a părut dur atunci, mă gândeam că este nedrept să îmi supun vreo prietenie acestei chestionări și că prietenii mei sunt ai mei, oricum ar fi și gata. Nu am stat să analizez ce iau și ce dau, mergeau de la sine și mi se părea cel puțin oportunist din partea mea să fac această analiză.
Totuși, timpul a fost un sfetnic foarte bun și multe din prietenii s-au cernut, mult mai exigent decât aș fi putut eu să mă manifest. Prieteniile bune au rămas și înfloresc, celelalte au rămas simple cunoștințe.
Ce vreau să subliniez în continuare este nu să „ne luăm prieteniile la bani mărunți” ci că relațiile cu cei din jur ne pot îmbogăți, putem să creștem frumos împreună sau putem să ne facem rău unii altora.
Și pentru starea noastră de bine, că de aici am plecat, este important să avem oameni buni și frumoși în jurul nostru, oameni cărora le pasă și care ne iubesc și să simțim acest lucru. Autorul David Biddulph spunea că trebuie să ne scufundăm „într-un râu al dragostei”, să ne înconjurăm de bunătate și de iubire pe care să le simțim din partea celor din jur. Treaba cu simțitul este foarte importantă și cred că dacă ne-am asculta mai mult și mai des am da de mai puține buclucuri. Pentru un copil mic, de exemplu este important să se simtă iubit, nu doar să fie iubit, din afirmațiile părinților „care îi asigură toate lucrurile de care are nevoie”. Este ceva dincolo de grija fizică, este vorba de conexiunea emoțională, de ascultarea autentică, de empatie, de respect. Nu e cu nimic diferit nici la adulți. Am vrut doar să dau exemplul cu copilul care are o copilărie normală și apoi ajunge mai târziu la terapie; el a fost iubit, și poate că a fost, dar nu a simțit pentru că nu a fost iubit așa cum ar fi avut el nevoie si poate nici părinții, de cele mai multe ori, nu au știut cum să îi arate, nu au știut exact de ce are el nevoie, ei au dat ce au crezut de cuviință.
„Drumul spre iad e pavat cu intenții bune”, mai spune o altă vorbă din bătrâni. Și aici am vrut să ajung. Pot fi oameni în jurul nostru care sunt critici și ne spun că o fac pentru binele nostru. Pot fi oameni care ne spun că ne iubesc dar ne rănesc constant. Să nu uităm că relațiile echilibrate, cum susțin soții Gottman, psihologi specializați în relații, pentru a rezista trebuie să aibă raportul de 5 la 1. Adică la o invalidare, sau o critică, sau un cuvânt negativ ar trebui să fie alte cinci pozitive, lucruri bune, frumoase, spune autentic, cu sinceritate și convingere.
Există oameni care se lamentează mereu, care atunci când te prind își descarcă desaga de nemulțumiri și de frustrări, tu doar asculți și preiei din energia aceea. Tot acel profesor al meu spunea că noi trăim ca într-un fel de „supă comună” și de aici importanța energiei celor care ne înconjoară. Cu astfel de oameni, putem să îi orientăm spre o altă discuție, lansăm o întrebare dacă putem, dar firește, nu avem de fiecare dată energia și disponibilitatea să facem acest lucru. Ce putem face? Să îi evităm dacă ne fac rău iar la un nivel mai empatic, poate să îi orientăm să ceară ajutor.
Ca o concluzie, starea noastră de bine ține de noi în primul rând, noi simțim ce ne face bine și ce nu, dar este influențată și de cei din jur, însă tot în puterea noastră stă să fim mai selectivi cu cei cu care ne înconjurăm.
Psiholog Cristina Eftimie
Articole anterioare: