Dacă urmărim un copil de-a lungul unei zile, vedem că are capacitatea de a fi bine-dispus, vesel și aș spune chiar fericit fără a avea nevoie de prea mult. Se joacă cu jucăriile lui, sau cu niște obiecte găsite întâmplător prin casă, de cele mai multe ori ambalaje și obiecte din bucătărie, observă o gâză sau pictează pe o foaie și se pictează în același timp, are fața luminoasă, zâmbitoare și e prezent în ceea ce face.
Îi place, se simte bine, până venim noi ca adulți responsabili și îi impunem câte ceva, că avem tendința aceasta. „Vai, dar ce te-ai mai murdărit! Adună astea! Trebuie să plecăm, mâncăm, etc..”Dar dacă totuși ne abținem de la a-l trimite să se spele, dacă ne abținem de la comentarii despre ceea ce face sau dezordinea creată, dacă doar observăm, s-ar putea să avem un moment de a-ha și să învățăm/reînvățăm să fim curioși, să ne bucurăm fără prea mult și să fim multumiți, poate chiar fericiți. Poate, că dacă nu am uita să ne jucăm, dacă nu ne-am lăsa absorbiți tot timpul de grijile de oameni mari, sau le-am parca măcar pentru o vreme, ne-am aminti mai des cum e să fim mulțumiți, să fim prezenți și să ne bucurăm, așa cum o fac copiii. Poate am zâmbi mai des, poate am fi mai buni unii cu alții, mai buni cu noi înșine, mai nestresați și mai calmi. Poate, zic. Nu știm dacă ne va fi atât de ușor, poate mecanismele noastre de roboței sunt atât de fixate pe niște șine încât fără efort susținut și uneori ajutor specializat, nu putem să obținem o schimbare în acest sens. Poate încercăm metode care dau sau nu rezultate dar nu suntem consecvenți în timp și ne întoarcem la vechile metehne.
Astfel, acestea fiind zise și nevoia exprimată, începem o serie de articole despre starea de bine, despre fericire, cum o găsesc unii oameni, ce fac, ce obiceiuri au, ce contează și ce nu contează deși am crede contrariul.
Pentru astăzi, propunem doar o încetinire a ritmului și o reîntoarcele la copilările. Cei care au copii prin preajmă, au ghizii și mentorii potriviți. Urmăriți copiii și faceți ce fac ei! Jucați-vă, chiar și jocuri de societate, scoateți de la naftalină Domino-ul, cutia cu Remi, cărțile de joc Uno, sau ce mai aveți prin casă, găsiți un partener de joc și exersați! Jucați-vă cu copiii, intrați în jocul lor, fie el cu mingea sau cu păpușile! Glumiți, râdeți, uitați-vă la comedii, citiți bancuri! Bucurați-vă cu puțin, dați-vă puțin răgaz, nu cereți prea mult nici de la voi și nici de la alții, încercați să regăsiți bucurii mici și simple, observarea unei flori sau savurarea unei ciocolate!
În această perioadă de stat pe acasă am meditat mult la tema aceasta, pentru că, și eu, ca și voi, ca un adult serios ce sunt, am uitat de bucuriile mici, de lucrurile simple, de joc și joacă. Și pentru că am studiat câteva materiale și am încercat pe propria piele mai multe metode, mă gândesc că informațiile pot fi de folos și altora. De punctat, consecvența este foarte importantă, așa că aceste lucruri trebuie să le exersăm zilnic și să ne propunem câteva zeci de minute (ore, dacă putem), să facem lucruri care să ne întoarcă puțin spre copilul din noi. … Va urma!
Psiholog Cristina Eftimie
Articole anterioare:
