Sâmbăta trecută lansam subiectul legat de bullying-ul în școli. Astăzi, o să vorbim despre cauzele și efectele sale. Să începem cu efectele, pentru că ele sunt cele care ne îngrijorează.
Efectele bullying-ului sunt covârșitoare în dezvoltarea copiilor, atât din punct de vedere emoţional cât şi educaţional. Copiii care joacă orice rol în episoade de bullying, fie că sunt victime, agresori sau martori pot experimenta diverse efecte negative.
Copiii implicați în fenomenul de bullying pot avea anumite prejudicii psihologice manifestate prin scăderea încrederii în sine, a stimei de sine, a autoaprecierii, pot deveni depresivi, pot adopta comportamente de risc, fuga de acasă, consum de alcool sau alte substanțe. Unii copii somatizează, au dureri de cap, de stomac, dificultăți la somn. Un alt efect este și absenteismul școlar, abandonul școlar, fobia școlară precum și scăderea rezultatelor la învățătură și a interesului pentru școală. Sunt foarte frecvente tulburările de comportament. Fiind excluși elevii vor fi reticenți la noi contacte și vor apărea dificultăți în relaționare. Frica, anxietatea, sentimentele de neajutorare precum și formarea complexului de vinovăție sunt alte aspecte foarte importante. Apar crize de identitate care duc la singurătate și la pierderea prietenilor și evitarea anumitor contexte sociale și în final chiar gânduri suicidare. Cu toate aceste afecte negative, nu putem sta nepăsători.
Unii elevi sunt predispuși să fie abuzați din cauză că sunt „diferiți”. De cele mai multe ori, victimele agresorilor sunt elevii care au anumite caracteristici: sunt copii supraponderali sau subponderali, au abilități sociale scăzute, au puțini prieteni sau nu au prieteni, sunt săraci sau bogați, au religie sau rasă diferită, sunt scunzi sau prea înalți, au slabe abilități sportive, sunt inteligenți, talentați, au dizabilități fizice sau mentale, sunt persoane noi din grup, au părinți divorțați sau sunt pur și simplu „diferiți” de ceilalți.
Prevenție și gestionarea bullying-ului în școli se poate realiza de către noi toți, ca parteneri în actul educațional, fie că suntem părinți, cadre didactice , alți specialiști sau elevi. Ce putem face practic? Putem acționa în sprijinirea victimelor dacă suntem martori la un episod de bullying. Copiii trebuie să știe că sunt protejați în cadrul școlar dar și în cel social. Implicarea socială lasă uneori de dorit, dar putem să ne antrenăm aceste abilități sociale prin exercițiu și implicare. Chiar dacă experimentele de asumare a responsabilității sociale sunt șocante, fiecare așteptând ca altcineva să ia atitudine, atunci când suntem agresați, dacă găsim o persoană anume căreia să îi cerem ajutorul există mai multe șanse să îl și primim.
De asemenea ar fi utilă o dezvoltare a inteligenței emoționale a tuturor, adulți și copii, o exersare a empatiei și a autocontrolului în situații tensionate, o gestionare eficientă a situațiilor conflictuale. Elevii pot învăța practic cum să acționeze în situații de bullying, să îl recunoască, deosebindu-l de cazurile izolate de agresiune școlară, să nu îl accepte, să îl denunțe, să ceară ajutor dacă nu pot gestiona singuri situația. Este necesară și o politică antibullying în școli. Din păcate există și printre profesori persoane care agresează verbal elevii, care își pierd cumpătul și jignesc. Nici aceste comportamente nu mai sunt tolerate și sunt sancționate. Acesta este motivul pentru care am afirmat că și adulții (sau cel puțin o parte dintre ei) au nevoie de dezvoltarea inteligenței emoționale. Școala este responsabilă să promoveze relațiile pozitive între instituții, elevi și familiile acestora. Totuși, nici părinții nu au un rol mai puțin important în această ecuație. Acceptarea și toleranța se învață de acasă. Un copil tratat cu dispreț și jignit, poate și bătut, va face la fel în societate, pentru că acesta este modelul pe care el l-a învățat, pe de o parte și pe de altă parte caută o zonă în care să dețină controlul, dacă din cauza situației acasă nu îl are.
Dintre cauzele care stau la baza fenomenului de bullying putem menționa câteva. Astfel, sunt relevante cauze ca expunerea la violență a copilului, lipsa unor alte modalități de exprimare a ceea ce simte, incapacitatea de recunoaștere și gestionare a propriilor emoții, un model greșit de comportament învățat acasă sau în alte medii, nesiguranța și de aici nevoie de control a celorlalți, lipsa de empatie, toleranță scăzută la frustrare, egocentrismul, orgoliul, superficialitatea relațiilor umane, dificultăți în respectarea regulilor și foarte des lipsa limitelor sănătoase.
Nu există copii răi, există doar copii care au comportamente nepotrivite uneori. De obicei copiii care îi agresează pe ceilalți, au o mare suferință ei înșiși.
Psiholog Cristina Eftimie
Articole anterioare: