Sănătate în fiecare zi

Arăt: 1 - 10 din 10 REZULTATE

Bullying (10) – Reflectare și feed-back în ceea ce privește bullying-ul în școli

Pentru ultimul articol din seria despre bullying vreau să punctez că feed-back-ul este foarte important,  este important ca elevii să reflecteze la cum s-au simțit, cum au reacționat, ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut, ce au învățat, ce ar schimba. Vom fi surprinși să vedem că învățăm multe de la ei și sunt aspecte ale problemei pe care uneori ca adulți le omitem.

Astăzi vă propunem niște exerciții care sunt bazate mult pe feed-back, pe cum se simte să fii în rolurile implicate în fenomenul de bullying.

Exercițiul 1: Se solicită un voluntar care este pregătit să părăsească clasa pentru o vreme. Se dau instrucțiuni grupului în timp ce voluntarul este afară. Elevii trebuie să se țină de mâini și să formeze un cerc închis. Odată ce voluntarul revine, sarcina lor este să se țină de mâini strâns și să nu îl lase în cerc în niciun fel, decât dacă el le cere acest lucru, explicit. I se cere voluntarului să revină și i se dă  instrucțiunea. Are sarcina de a intra în cerc, găsindu-și propria cale. Elevii sunt lăsați să joace jocul o vreme, având grijă ca nimeni să nu fie rănit. Jocul se încheie atunci când voluntarul reușește să intre în cerc. Dacă voluntarul nu reușește să intre în cerc după câteva încercări, se oprește jocul.

Elevii sunt invitați să vorbească despre cum s-au simțit în timpul jocului, mai întâi voluntarul și apoi ceilalți.  Întrebările se referă la cum s-a simțit voluntarul ca fiind exclus din grup, la strategiile pe care le-a folosit pentru a intra în cerc, cum s-a comportat grupul, dacă a fost ajutat sau nu, ce a funcționat, cum se simte la final.

Întrebările pentru grup  se referă la cum s-au simțit cei care făceau parte din grup, ce simt pentru cineva care este exclus,, cum au făcut față respectării sau încălcării instrucțiunilor, cum se simt la final.

Este important să existe o coeziune a clasei în care se aplică acest exercițiu și să acordăm timp suficient de reflectare și de discuții. În final se face referire la sentimentele majorității într-un grup, unde are loc bullying-ul și posibilele moduri de a acționa și de a rezolva situația într-un mod constructiv și nedăunător.

Exercițiul 2: Elevii stau într-un cerc. Aceasta va fi o activitate fizică, în care vor crea un labirint cu punți cu brațele lor, în timp ce doi elevi, care se vor oferi voluntari, se vor juca de-a șoarecele și pisica în labirint. Voluntari,i șoarece  și pisică vin în fața clasei. Restul grupului  se așează în rânduri egale. Elevii din rânduri întind brațele pentru a-și atinge vârfurile degetelor cu cei de lângă ei pentru a crea o punte sau stau cu mâinile pe lângă corp pentru a crea labirintul. La semnal, jocul începe. Pisica și șoarecele se aleargă printre perechile de elevi și pe sub punțile pe care aceștia le-au creat. Jocul continuă până când pisica prinde șoarecele sau durează o anumită perioadă de timp  (un minut). Apoi, pisica poate alege elevi noi pentru a crea mai multe pisici (până la trei) pentru a vâna șoarecele. Dacă timpul permite, pisica și șoarecele pot alege noi perechi de elevi să alerge și să se vâneze până când toată lumea a fost  într-unul din roluri.

Înainte ca jocul să înceapă, li se cere elevilor să fie conștienți de ceea ce simt în fiecare situație și rol în timpul jocului. La sfârșitul jocului, se pun întrebări pentru a începe discuția despre bullying, cum ar fi: cum s-au simțit șoarecii să fie alergați prin labirint, cum s-au simțit  pisicile să alerge pe cineva prin labirint, cum s-au simțit pereții străzilor și aleile, ce a reprezentat persoana care era alergată, ce a reprezentat vânătorul, ce au reprezentat pereții, au fost vreodată într-o situație care i-a făcut să vă simtă astfel.

În final mai adaug faptul că este cel mai important pentru elevi să fie pregătiți în acest sens, să știe să acționeze, pentru că jocul bullying-ului începe printre ei și sunt primii care îl pot sesiza. La fel cum și în societate, o schimbare poate începe de la cele mai mici structuri, cred că reducerea fenomenului de bullying începe de la elevi și de la conștientizarea puterii de schimbare pe care o au în ei înșiși.

Psiholog Cristina Eftimie

Articole anterioare:

Bullying (9) – Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Bullying (9) – Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli

Aceste activități pot fi  începute cu exerciții de energizare și de cunoaștere a participanților pentru a crea o stare de bine, de destindere, de conectare.  

Brainstorming-ul poate fi o metodă care poate fi folosită pentru introducerea în temă. Copiii pot fi grupați în echipe și primi ca sarcină să scrie pe liste comune tot ce știu despre fenomenul de bullying. Au loc apoi discuții în grupurile mici și apoi la nivel de clasă pentru a decide ce este relevant și ce nu.

Studiile de caz, povestirile,  întâmplările pot fi elemente care îi angrenează pe copii să participle, să fie interesați, să fie empatici. Cei care doresc să împărtășească o fac în măsura în care se simt confortabil și dezvăluie atât cât pot.

Jocurile de rol au seturi clare de reguli, elevii sunt sfătuiți să nu dezvăluie informații personale, să nu își folosească propriul nume în roluri, de asemenea, comportamentul trebuie mediat, niciun elev nu are voie să lovească sau să folosească cuvinte injurioase. Se pot alege anumite situații specifice de bullying, apoi actorii, nume fictive ale acestora și se joacă scenele în fața clasei. Este foarte important în aceste exerciții, să se discute imediat după interpretare, cum s-a simțit fiecare dintre actori, fie el victimă, agresor sau martor. Este foarte interesant aici dacă în rolul de victimă este ales un copil care a avut rol de agresor în viața reală, dacă este posibil, pentru a putea să vadă situația și din alt punct de vedere.

Un exercițiu impresionant constă în desenarea unei siluete de copil pe o coală mare, care se decupează pe contur și se prinde pe tablă cu bandă adezivă doar în partea de sus. Li se dă ca temă copiilor să se gândească la o insultă sau un cuvânt ofensator adresat siluetei de la tablă, pe care să nu îl rostească dar în funcție de cât de dureros este să rupă o parte din siluetă (un deget, o bucată din picior, etc) pe care să o păstreze pe bancă, cu mențiunea ca o vor folosi puțin mai târziu. Se pornește în ordine, de la un capăt al clasei, până se ajunge la celălalt și toți elevii trec pe rând pe la silueta de la tablă. Pot colora bucata de pe bancă dar sunt rugați să nu scrie cuvinte. Se revine în ordine inversă pentru a lipi bucățile rupte cu bandă adezivă, pe rând, unul câte unul până silueta este refăcută.

La final copiii sunt rugați să își exprime părerea dacă silueta arată la fel ca înainte de acest proces, dacă ceea ce facem are sau nu urmări. Sunt invitați să spună cum cred că se simte cineva care este agresat de un număr mare de ori, dacă rănile se vindecă, dacă cicatricile se văd.

Aceste exerciții îi fac pe copii să fie mai empatici, să privească cu mai multă atenție la ceea ce se întâmplă în jurul lor și să nu mai tolereze comportamente agresive în mediul școlar.

Psiholog Cristina Eftimie

Articole anterioare:

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Revenim cu seria de articole despre bullying în școli și punctăm câteva acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate.

Pe lângă modelul lui Olewus, o altă strategie de gestionare practică ar fi cea propusă de Rigby care vine cu metode prin care să ne adresăm agresorilor:

Rigby consideră că este necesară stabilirea, punerea la dispoziție și implementarea unor reguli clare, concret definite pentru a pune în practică consecințe corespunzătoare pentru cei identificați ca persoane care au agresat pe cineva. Aceste consecințe pot varia de la pierderea unor privilegii sau impunerea unor sarcini în școală, la detenție și suspendare sau exmatriculare de la școală. Unele se pliază pe sistemul nostru de învățământ, altele nu. Partea cu detenția nu există în școlile noastre, deși mă gândesc că să îi ții pe copii după ore poate fi neplăcut și i-ar putea stimula să respecte normele. Regulamentul de ordine interioară clar și respectat în mod consecvent ar putea ajuta în acest caz.

Rigby sugerează valoarea importantă a consilierii. Consilierea poate include discuții informale cu agresorul în vederea schimbării comportamentului său, sau ar putea implica o abordare mai structurată. Abordarea structurată poate avea două variante, după Rigby.

• Abordarea de ne-învinuire–  Această abordare necesită adunarea grupurilor de copii care cuprind agresori. În mod normal vor fi implicați un număr de copii cu influență pro-socială. Se va descrie încercarea prin care trece victima, emoțiile, durerea, riscurile, iar grupul este lăsat să vină cu o soluții responsabile. Acțiunile și rezoluțiile grupului sunt monitorizate atent. Există riscul să se ajungă ușor într-o zonă care nu favorizează scopul întâlnirii. Se încearcă stimularea empatiei și identificarea unor soluții pentru reducerea suferinței victimelor.

• Metoda îngrijorării împărtășite-Această metodă necesită din partea consilierului împărtășirea cu membri individuali ai grupului a îngrijorării sale pentru victimă și provocarea unei promisiuni de acționare într-o manieră specifică și pozitivă în interacțiunile ulterioare cu victima. Aceasta se efectuează într-o manieră neamenințătoare. Și aici se stimulează empatia, încrederea în judecata și bunul simț al celui căruia se adresează consilierul și încercarea de a-l face într-un fel un aliat în rezolvarea problemei.

Cum se acționează la nivel de școală?

Teoretic,în fiecare școală din țara noastră există o comisie specială cu responsabilitatea principală de prevenire a tuturor formelor de violență în cadrul școlii. Comisia cuprinde în mod normal un profesor responsabil de comisie, poate și alți membri profesori, un membru al echipei de conducere a școlii, un membru din cadrul personalului auxiliar al școlii și un reprezentant al elevilor. Această comisie trebuie informată și convocată ori de câte ori are loc un incident de bullying în cadrul școlii. Cu toate acestea, când vine vorba de bullying, trebuie să luăm în considerare că foarte puțini profesori din România sunt conștienți de problemele legate de acest fenomen. Deseori acesta este motivul pentru care ignoră comportamentul de bullying, care nu este abordat în mod adecvat la nivel de școală. De asemenea nu există politici clare care să se adreseze fenomenului de bullying în școlile românești. Foarte puțini profesori au acces la programe de dezvoltare care țintesc această formă specifică de violență. Cursuri gratuite organizate de anumite instituții responsabile, sunt foarte puține, de obicei cei care se formează în acest domeniu, fie își plătesc cursuri din propriul buzunar, fie au norocul să participle într-un proiect finanțat pe această temă. Nivelul de conștiență cu privire la problemele de bully-ing este destul de scăzut și nu există programe specifice, bazate pe școală și recunoscute la nivel național pentru prevenirea fenomenului de bully-ing. Din această cauză intervențiile în cazul situațiilor de bullying sunt destul de izolate.

Comisia de la nivelul școlii este responsabilă să ia măsuri, să încerce tot ceea ce poate pentru a rezolva problema. Sunt anunțați și părinții. Rezolvarea se bazează mult pe parteneriatul școală – familie. Cazurile pot și uneori este necesar să fie raportate mai departe la inspectorat, centre de asistență psihopedagogică și minister.

Pentru a avea o școală făra bully-ing, trebuie să ne implicăm toți, elevi, părinți, personal auxiliar și profesori.

Psiholog Cristina Eftimie

Sursă: “Strategii pentru o clasă făra bullying- Manual pentru profesori și personalul școlar”- publicație realizată prin Programul Daphne III cu suportul financiar al Comisiei Europene

Articole anterioare:

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bully-ing? Ce facem?

Revenim cu seria de articole despre bullying în școli și aflăm câteva acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate. Pe lângă măsurile luate la nivel de școli, sunt necesare intervenții punctuale în situații date. Un exemplu constă în modelul de intervenție ale lui Olweus, un proces în șase pași. Pe lângă modelul enunțat inserăm și anumite sugestii de acțiuni suplimentare care pot ajuta la clarificarea mai rapidă și la rezolvarea situației.

Modelul  lui Olewus :

  1. Oprim bullying-ul. Intervenim activ și oprim acțiunea de bullying. Discutăm cu cei implicați, le explicăm ceea ce se întâmplă, impunem niște limite clare și ferme, definim ceea ce este acceptabil și ceea ce nu este, anunțăm care sunt consecințele.
  2. Sprijinim victima agresiunii în așa fel, încât să poată să își redobândească

controlul asupra emoțiilor sale și „menținerea imaginii personale”. Este o etapă cu multe negocieri, explicații, suport și consiliere din partea noastră ca psihologi sau cadre didactice. Restabilirea imaginii se realizează prin clarificarea poziției victimei și prin explicarea nedreptății suferite și a efectelor nocive a unor astfel de comportamente.

  • Abordăm agresorul, îi explicăm ceea ce face, “punem un nume” comportamentului de bully-ing, îi argumentăm de ce este inacceptabil acest tip de comportament, care pot fi urmările pentru el. Este necesară consilierea agresorului, gestionarea comportamentului și o psihoeducație pentru reglare emoțională.
  •  Responsabilizarea celor care asistă, a spectatorilor, a observatorilor prin apreciere sau informații referitoare la felul în care să acționeze în viitor. Situația necesită de cele mai multe ori o evaluare rapidă, spectatorii nu trebuie să se pună în risc, dar pot solicita ajutor din partea unui adult în cazul în care nu se pot impune direct.
  • Enunțați consecințele logice, non-violente. Agresorul este informat că acțiunile nu rămăn fară urmări și că așa cum victima suferă și el va avea de suportat efectele faptelor sale. Consecințele pot fi spațiate și gradate în funcție de acțiune, de durată. Elevii se supun de obicei unui regulament școlar unde există un sistem stabilit de consecințe în urma abaterilor comportamentale, în termeni de avertismente, scăderea notei la purtare, exmatriculare etc.
  • Follow-up și Feed-back din partea victimei, adică verificăm ulterior cu victima agresiunii pentru a ne asigura că bullying-ul s-a oprit. Se continuă consilierea și psihoeducația dacă este nevoie. În plus, fosta victimă poate fi implicată în proiecte de acest gen în care să fie o voce, un exemplu că agresiunea poate înceta dacă ne opunem ei și cerem ajutor. Prin curajul de a povesti prin ce a trecut îi poate ajuta și pe alți tineri să capete curaj și să spună dacă sunt victime. Sunt destule vedete care au mărturisit că au fost victim ale bully-ing-ului în tinerețe și la o simplă căutare pot fi găsite nume ca Eminnem, Lady Gaga, Rihanna. Este important pentru copii să conștientizeze că acest abuz poate lua sfârșit și că au toate șansele să își construiască o viață minunată mai departe.

Ne dorim o școală fără bullying? Cu pași mici dar fermi putem să o avem.

Psiholog Cristina Eftimie

Sursă: “Strategii pentru o clasă făra bullying- Manual pentru profesori și personalul școlar”- publicație realizată prin Programul Daphne III cu suportul financiar al Comisiei Europene

Articole anterioare:

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Continuăm seria de articole care oferă idei și metode de a combate bullying-ul în școli. Pe lângă o politică anti-bullying  a școlii, care funcționează ca normă, ca regulament școlar, este importantă de asemenea și pregătirea elevilor. Această pregătire se referă la o dezvoltare a inteligenței emoționale și o îmbunătățirea a relațiilor între elevi.

Părerea mea este că școala clasică, așa cum o știm cei mai mulți dintre noi nu stimulează astfel de aspecte, se pune accent mai mult pe performanță, performanța este una individuală, elevii nu știu să lucreze în grupuri, este foarte greu să îi grupezi, mereu vor fi nemulțumiți care nu vor să lucreze în grup sau care se mută în altă bancă. Dacă sunt lăsați se se grupeze individual vor fi grupuri dezechilibrate ca număr de participanți. Am făcut niște experimente cu elevii în acest sens și uneori s-a ajuns la drame, elevi care au rămas singuri în echipa lor. După aceste întâmplări am discutat la nivel de clase ce este de făcut. Am decis împreună că un set de reguli este necesar, că mai degrabă un criteriu aleatoriu de selectare a membrilor grupului este mai corect, atunci când timpul ne permite și că pot lucra și cu colegii de bancă în echipă și vor fi de acord cu acest lucru chiar dacă au fost așezați de diriginți în bănci și nu sunt neapărat prieteni.

De asemenea am ajuns tot împreună cu copiii la concluzia că activitățile interactive și care îi provoacă să se grupeze cu diverși colegi îi face să se cunoască mai bine între ei, să fie mai toleranți și chiar să își cunoască  propriile limite.

Dintre beneficiile activităților interactive stipulate în literatura de specialitate și referindu-ne la tema noastră de bullying putem menționa mai multe. Astfel, prin activitățile interactive elevii își consolidează conștiința de sine, conștiința față de ceilalți din grup și își dezvoltă empatia. La nivel de grup pot identifica tipurile de bullying, pot distinge între rolurile și dinamica bullying-ului într-o situație. Pot identifica impactul potențial al bullying-ului, prin ascultarea mărturiilor celor implicați. Observând, discutând și modelând comportamente în jocuri interactive sunt capabili să stabilească reacții eficiente și sănătoase la bullying, văzând rolul important al spectatorilor observatori.  Ei învață să utilizeze deprinderi de cerere de ajutor, prevenire și intervenție pentru a gestiona bullying-ului. Astfel, cu niște elevi instruiți în acest sens, care știu să acționeze și să solicite ajutor când este cazul se reduc incidentele de absenteism și bullying. Elevii conștientizează că stă în puterea lor să se sprijine și să lucreze în vederea stabilirii unui climat neviolent, favorabil incluziunii și pozitiv la nivelul întregii școli.

Foarte apreciate de elevi sunt activitățile de încălzire și/sau de energizare. Aș sugera aici niște exerciții inspirate din teatru și improvizație care duc la începerea orei într-o notă pozitivă, amuzantă, energică și o încheie la fel, cu voie bună. Cu unele clase ne-am format deja o rutină și dedicăm 2-3 minute la început de oră și tot așa la final pentru niște jocuri. Am observat o îmbunătățire a relațiilor dintre ei și o mai mare deschidere a lor, unii spre alții.

Acestea sunt jocuri utile pot oferi un raport bun în cadrul clasei/grupului la început  sau final de oră sau să ofere o scurtă pauză în timpul activității, când nivelul de energie este scăzut. De asemenea ajută elevii să se relaxeze, să se distreze și să restabilească legăturile dintre ei.

Exemple de jocuri interactive  și de energizare pot fi:

  1. “Dă mai departe semnalul!”- Elevii sunt plasați în cerc în jurul clasei, pe lângă perete și în cerc își transmit mai departe un gest, bătut din palme, pocnit din degete, o postură; gestul se poate schimba, când cineva vrea să facă acest lucru, semnalizând prin ridicarea mâinii, de exemplu. Se poate schimba de asemenea și sensul jocului. Este un joc de atenție și de energizare.
  2. Foarte apreciate sunt jocurile ca “Salata de fructe”, “Scaune muzicale”  și ”Schimbă locul!” în care participanții stau pe scaune în cerc și își schimbă locurile între ei, numărul de locuri fiind mai mic decât numărul de participanți, eliminându-se pe rând din joc câte unul sau mai mulți. Cei care își schimbă locul sunt fie anumite “fructe”, enunțate selectiv, fie toți. Schimbarea se produce imediat sau la oprirea muzicii.
  3. Exercițiul “Fabrica” este amuzant și ingenios. Cineva propune o fabrică sau un atelier care produce sau face ceva și începe o mișcare; câte unul intră pe rând în scenă, spun ce reprezintă în mecanism și fac mișcarea. Li se poate indica viteza și ritmul de către unul din grup. În final vor fi mai mulți participanți care vor contribui la funcționarea “fabricii”. Ex. fabrica de vată pe băț, spălătoria de mașini, atelierul de împachetat..etc. Este interesant să fie și filmată experiența.
  4. Exercițiul “Samuraiul” presupune și folosirea vocii și a gesturilor în care doi elevi din stânga și dreapta unui elev îl elimină pe acesta cu gesturi și efect vocal, dar fără să îl atingă. Acesta fiind eliminat poate numi mai departe cine va fi următorul care va fi eliminat. Este un joc care îi ține atenți pe elevi, antrenează câte trei elevi la fiecare pas și produce multă bună dispoziție.
  5. Povestea de grup: elevii aflați în cerc mare, în jurul clasei spun câte un cuvânt în continuarea primului rostit de colegul de lângă pentru a crea o poveste comună, sau poate o frază. Cineva scrie la tablă ce s-a spus și citim la final.
  6. Telefonul fără fir, realizat tot așa în cerc mare, cu 1,2,3 sau 4 cuvinte; realizăm tot așa, o singură rundă și vedem de la ce am plecat și unde am ajuns.
  7. Statuia clasei: cineva propune o temă și ia o postură în fața clasei; cei care vin după se conformează temei și își numesc statuia, luând poziție. În final vom avea un grup statuar al clasei. Merită fotografiat.

Evident că într-o activitate facem un exercițiu la început și eventual unul la final, pentru a putea să ne facem și activitatea de predare, dacă suntem profesor. În cadrul grupurilor de dezvoltare personală aceste exerciții pot fi intercalate cu unele de introspecție, sau de lucru în perechi.

Munca în grupuri mici sau interacționarea în perechi face posibilă punerea în practică a diferitelor deprinderi de colaborare în grup: ascultare activă, empatie, politețe, deschidere față de ideile celuilalt, comunicare și evaluare, oferire de feedback. Putem forma grupuri noi pentru fiecare activitate.

Acum, în această perioadă în care suntem acasă putem juca aceste jocuri și în familie, dacă sunt mai mulți membri. Este important să găsim surse de bună dispoziție.

Psiholog Cristina Eftimie

Articole anterioare:

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

FacebookTwitterPinterestEmailWhatsAppLinkedInPartajează

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying-ul trece de multe ori neobservat, nu este tratat cu seriozitate și de cele mai multe ori este minimizat. Există unele mituri, cele mai multe contrazise de realitate, prin care se consideră că aceste comportamente pot avea rolul lor, chiar unul pozitiv.

MIT: Uneori copiii o cer, ceva din comportamentul lor provoacă bullying-ul.

REALITATE: Niciun copil nu cere si nu își dorește să fie agresat. Fiecare copil face tot ce poate pentru a se adapta și nu merită să fie victimizat. Unii copii pot acționa sau arăta într-un anumit fel care atrage bullying-ul, pot fi diferiți. Sarcina noastră, a adulților din jurul lor, este să îi informăm, să ajutăm victima să învețe abilitățile pentru a gestiona într-un mod mai eficient bullying-ul și să combatem împreună acest fenomen.

MIT: Uneori agresorii își ajută victimele împingându-i să învețe să se apere, este un fel de “școală a vieții”.

REALITATE: Frica nu este potrivită pentru a învăța să te aperi. Trebuie să-i învățăm pe copii abilitățile de care au nevoie pentru a fi autoritari, pentru a fi asertivi, dar  într-un mediu înțelegător și susținător, nu prin coerciție și amenințări.

MIT: Elevii vor depăși victimizarea. Victimizarea de obicei se termină atunci când un elev se duce la liceu, adesea după primul an.

REALITATE: Efectele victimizării sunt profunde, nu se șterg pur și simplu, ele pot ajunge până la maturitate. Traumatizarea gravă a persoanelor victimizate a fost legată de depresie, neputință și, în anumite cazuri, suicid. Putem preveni victimizarea identificând semnalele de alarmă și înțelegând efectele sale de durată.

MIT: Durează de un an. Ce mai contează acum? Copilul poate să gestioneze.

REALITATE: Doar pentru că respectivul copil a îndurat o situație dureroasă o perioadă, asta nu înseamnă că situația este în regulă, că lui îi convine ceea ce se întâmplă. Efectul cumulativ al hărțuirii poate fi copleșitor. Orice incident de bullying poate fi „acul care sparge balonul” provocând boală, evitarea școlii și chiar violență dacă persoana victimă se răzbună.

MIT: Este în regulă să lovești pe cineva care te agresează, acest lucru îl va opri.

REALITATE: Este acceptabil și de înțeles că poți să fii furios, dar dacă ai deveni agresiv sau violent, lucrurile s-ar putea înrăutății pentru că și tu poți avea probleme, poți răni pe cineva. Cel mai corect comportament este unul asertiv cu limite sănătoase și ferme.

MIT: Doar băieții care sunt efeminați, mici, slabi sunt agresați,  doar fetele care sunt nesigure și supraponderale sunt agresate.

REALITATE: Victimizarea nu se limitează la elevii care afișează caracteristici de pasivitate, sau precauție, sensibilitate, tăcere, anxietate și nesiguranță. Efectele victimizării afectează atât elevii care afișează caracteristici de pasivitate cât și pe cei care acționează provocator, pentru că unele victime ale bullying-ului caută un mod de a se apăra prin comportamentul provocator. Ei nu provoacă inițiind conflictul, ei au fost deja agresați și încearcă diverse strategii pentru a se apăra, inclusiv o atitudine prin care să arate că nu le este frică, ca sunt puternici.

MIT: Victimele bullying-ului nu știu cum să se apere verbal sau fizic.

REALITATE: Societatea, părinții și școlile nu îi învață pe copii abilitățile autoapărării fizice, psihice, emoționale și verbale. Aceasta se întâmplă pentru că majoritatea adulților nu știu cum să facă acest lucru. Noi migrăm dinspre comportamente pasive, când ne lăsăm călcați de ceilalți spre unele agresive, când atacăm, ambele fiind extreme. Nu știm, nu suntem educați să păstrăm un echilibru între extreme, să nu ne lăsăm răniți, dar nici să nu rănim, să respectăm spațiul nostru dar și pe al altuia, să impunem limite dar să le acceptăm și pe ale celor din jur, într-un cuvânt să fim asertivi. Asertivitatea explică ferm, dar nu agresiv, ceea ce ne deranjează și care sunt așteptările noastre în raport cu ceilalți.

MIT: Bullying-ul este un ritual de inițiere prin care trebuie să trecem toți.

REALITATE: Unii oameni pretind că hărțuirea, discriminarea, rasismul, violența, atacul, urmărirea, abuzul fizic, abuzul sexual, molestarea, violul și violența domestică sunt ritualuri de inițiere, dar toate sunt de neacceptat. Toate acestea implică un raport de putere și de inegalitate.

MIT: Agresorii sunt puternici din punct de vedere psihologic

REALITATE: Agresorii par puternici dar de fapt ei compensează pentru slăbiciunea lor cu agresiune. Ceea ce unii oameni văd în mod greșit drept „tărie psihică” este de fapt o determinare agresivă de a încălca granițele altor oameni fără respect sau considerație pentru ceilalți. Ei nu se gândesc la consecințe, și găsesc tot felul de scuze și motivații goale pentru agresiunea lor. O motivație este o încercare de a pune o față acceptabilă social unui comportament inacceptabil social. Mulți adulți pot fi păcăliți de această manipulare.

MIT: Violența la televizor și jucarea jocurilor video violente îi face pe copii să fie violenți

REALITATE: Mulți copii joacă jocuri video violente, dar doar puțini copii sunt violenți. De aceea, jocurile video violente nu sunt o cauză, altfel toată lumea care joacă jocuri video violente ar fi violentă, lucru care nu se întâmplă. Totuși, trebuie remarcat faptul că interacțiunea repetată cu jocurile violente poate desensibiliza  și influența tinerii, în special  în anii de formare.

MIT: Poți detecta un agresor după cum arată și se poartă.

REALITATE: Nu există așa ceva, și anume modul în care un agresor arată sau se poartă. Nu există o ținută sau un comportament anume.

MIT: Bullying-ul online nu implică rănire fizică, atunci care este problema?

REALITATE: De fapt, unii oameni s-au sinucis pentru că nu au văzut o cale de ieșire din hărțuire, amenințări și abuz continuu. Cicatricile emoționale rămân mult mai mult timp și uneori o persoană nu va reuși să treacă peste ele. Unele website-uri le permit oamenilor să posteze anonim ceea ce înseamnă că este foarte dificil să oprești acest abuz. Este important să se ia un screenshot al oricăror conversații, mesaje și posturi pe care le percepeți ca bullying, pentru a avea o dovadă. Cyberbullying-ul este la fel de nociv ca și cel față în față, duce la izolare, depresie și chiar suicid. La cyber-bullying mai există chiar un aspect suplimentar, cum am spus mai sus, anonimitatea, care aduce stres suplimentar. Există cazuri în care agresorul postează numărul de telefon sau datele persoanei pe diverse site-uri, agresiunea se multiplică, soluția fiind ștergerea conturilor de socializare, schimbarea numărului de telefon și chiar și în acest caz pot exista conturi false în care denigrarea continuă.

MIT: Este ușor să identifici semnele bullying-ului.

REALITATE: Nu este ușor să identifici semnele bullying-ului, pentru că nu este întotdeauna fizic și evident. Bullying-ul emoțional, verbal și online poate lăsa adesea cicatrici pe care oamenii nu le văd. Un copil îngrijit, hrănit și curat  dar foarte tăcut poate fi abuzat emoțional și puțini din jurul lui să își dea seama de acest lucru. Doar o observație atentă a comportamentului, a relaționărilor, a reacțiilor și a ceea ce povestește sau transpune în joc ne poate aduce indicii suplimentare.

MIT: Copiii scapă de bullying când cresc.

REALITATE: Destul de des, copiii care agresează cresc și devin adulți care agresează sau care folosesc comportamentul negativ pentru a obține ce doresc, dacă respectivul lor comportament nu a fost contestat de către autoritățile relevante, fie ele școală sau părinți. Este un model pe care îl învață, de cele mai multe ori fiind singurul sau cel mai pregnant.

MIT: Bullying-ul implică doar făptași și victime.

REALITATE: Mulți părinți, profesori și elevi văd bullying-ul ca o problemă care se limitează la agresori și victime. Dar bullying-ul implică mai mult decât dinamica

agresor-victimă. Spre exemplu, incidentele de bullying sunt evenimente care au loc în public în mod tipic, mai degrabă decât în particular, care au și martori. Studiile bazate pe observații de la locul de joacă au descoperit că în cazul majorității incidentelor, cel puțin alți patru semeni au fost prezenți ca martori, observatori pasivi, ajutoare ai agresorilor, susținători sau apărători ai victimelor. Un studiu a descoperit că în peste 50% din incidentele de bullying observate, semenii îi susțin pe agresori prin observare pasivă. În doar 25% din incidente, martorii au sprjinit victima prin intervenții directe, distragere sau descurajare a agresorului.

MIT: Copiii și tinerii care sunt agresați vor spune unui adult aproape întotdeauna.

REALITATE: Adulții adesea nu sunt conștienți de bullying, uneori pentru că mulți copii nu îl raportează. Doar 1/3 din elevii care au fost agresați au raportat acest lucru unui adult. Băieții și copiii mai mari sunt mai puțin predispuși decât fetele și copiii mai mici să spună unui adult despre bullying. De ce sunt copiii rezervați în a raporta bullying-ul? Ar putea să le fie frică de răzbunarea agresorilor. De asemenea, ar putea să le fie teamă că adulții nu vor lua în serios preocupările lor sau vor gestiona neadecvat situația de bullying. Merită să ne gândim puțin la aceste lucruri și la cum reacționăm și cum gestionăm situația ca adulți.

MIT: Agresorii nu au prieteni.

REALITATE: Chiar dacă agresorii nu se gândesc la sentimentele altora, ei au prieteni care cred că bullying-ul este amuzant și grozav. Ne referim chiar la susținătorii lor, la cei care asistă pasiv sau adesea încurajează comportamentul agresiv.

MIT: Agresorii și copiii care sunt agresați sunt două tipuri total diferite de copii.

REALITATE: Majoritatea copiilor care sunt agresați, la rândul lor îi agresează pe alții.

În concluzie, să luăm în seamă toate aceste lucruri, să îi ascultăm pe copii, să îi credem, să comunicăm cu ei, să învățăm noi ca adulți strategii de a acționa și de a gestiona situațiile dificile și conflictuale și apoi să le dăm mai departe.

Psiholog Cristina Eftimie

Sursă: “Strategii pentru o clasă făra bullying- Manual pentru profesori și personalul școlar”- publicație realizată prin Programul Daphne III cu suportul financiar al Comisiei Europene

Articole anterioare:

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Experiența bullying-ului și a violenței, în mod implicit, lipsește copiii de putere, fiindu-le încălcate drepturile de bază tocmai în locul în care ar trebui să se simtă protejați și în siguranță. Școala este locul în care copiii fac primii pași spre independență, se întâlnesc cu oportunități esențiale de colaborare cu ceilalți și de conformare la regulile generale de comprtament uman. Din acest motiv este esențial ca educația, ca parte a sistemului de servicii, să fie deschisă să răspundă nevoilor și dificultăților copiilor în această perioadă foarte delicată a dezvoltării umane. Copiiii care trec prin experiența abuzului, au dreptul la a fi sprijiniți în recuperarea lor fizică și psihologică, respectiv în reintegrarea lor socială (Art. 39 din Convenția cu privire la drepturile copilului).

Poate ne întrebăm cum am putea să combatem acest fenomen, de BULLYING, ce metode avem, de unde să începem, este relevant să facem ceva când pare că societatea se îndreaptă într-o altă direcție?

Unul dintre cele mai eficiente programe antibullying este cel creat de Dan Olweus și este denumit POPB. El are următoarele principii care se adresează în primul rând adulților  din mediul școlar, adică cadrelor didactice și personalului auxiliar. Este vorba despre o nouă atitudine, de deschidere și implicare dar și de limite și reguli ferme și clare. Aș spune aici că se începe de la un regulament de ordine interioară foarte clar și bine pus la punct. Principiile sunt următoarele:

  1. Arată căldură și interes pozitiv și implică-te în viețile elevilor!

Cum putem să facem acest lucru? Să le răspundem cu empatie copiilor, să le arătam respect, să le arătăm că ne pasă de ei. Să le învățăm numele, să îi întrebăm ce mai fac când îi vedem în pauze, dacă sunt bine. Să fim deschiși când vin spre noi, să îi luăm în serios, să îi credem, să nu îi umilim sau ironizăm, să îi ascultăm, să fim acolo pentru ei, fie și 5 minute.

  • Stabiliți limite ferme pentru comportamentul inacceptabil!

Atunci când vedem abateri, să nu le trecem cu vederea. Fiecare incident trebuie discutat și rezolvat.

  • Folosiți în mod consecvent consecițe negative, nefizice, neostile, atunci când sunt încalcate regulile;

Este important ca elevii să cunoască regulamentul școlar și consecințele nerespectării lui. Copilul trebuie tratat cu respect chiar dacă a făcut ceva inacceptabil, dar să își asume responsabilitatea și să suporte consecințele faptelor lui.

  • Acționați ca autorități și modele pozitive;

Cadrele didactice ele însele sunt modele chiar și atunci când greșesc. Și adulții îsi asumă responsabilitățile faptelor, îsi cer scuze, sunt corecți cu toți elevii, fără a acorda favoritisme sau a pedepsi abuziv. Li se cere o poziție fermă și corectă în același timp.

 Astfel, prin respectarea principiilor care sunt ferme dar având o atitudine deschisă  față de elvei se urmăresc obiective ca: reducerea comportamentelor de bullying între elevi, prevenirea apariției de noi dificultăți și pentru rezultate pozitive pe termen lung, dezvoltarea de relații armonioase între elevi;

Rezultatele obținute  pe termen scurt constă într-un climat școlar îmbunătățit, un climat al clasei mai armonios, de asemenea  o îmbunătățire a abilităților și a atitudinii copiilor și în final o conștientizare a comunității și un suport social mai susținut.

Rezultate așteptate pe termen lung constă în reducerea comportamentelor antisociale ale tinerilor.

Dacă până acum am vorbit despre responsabilitățile adulților, urmează un set de reguli adresate elevilor, simple, clare, afișate peste tot în scoală, în lclase, pe holuri, discutate la ore de câte ori este posibil.

  1. Nu îi vom agresa pe colegii noștri!
  2. Vom încerca să-i ajutăm pe elevii care sunt agresați!
  3.  Vom încerca să-i includem pe elevii care sunt excluși!
  4. Dacă știm că cineva este agresat, îi vom spune unui adult din școală și/sau unui adult de acasă!

Odată cu informarea și conștientizarea fenomenului și prin învățarea unor modele de a acționa, manifestarea responsabilității sociale va fi mai vizibilă, mai proactivă, mai puternică. Putem să contribuim împreună la dezvoltarea unui mediu social sănătos  și prietenos!

Psiholog Cristina Eftimie

Articole anterioare:

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Termenul de „bullying” este un neologism care vine din limba engleză- „bully”, tradus prin bătăuș, huligan. Un termen mai autohton ar fi “hărțuirea” .  Astfel hărțuirea sau bullying-ul reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:

  • Este  intenționat – agresorul are intenția să rănească victima;
  •  Este repetat – aceeași persoană este atacată mereu sau o bună bucată de timp;
  • Reprezintă un dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind mai vulnerabilă, mai slabă și care nu este capabilă să se apere singură.

O traducere a termenul „bullying” ar putea fi și „intimidare”, dar nu se rezumă doar la acest lucru. În general pornește de la simpla necăjire, etichetare, batjocură, răspândire de zvonuri și se ajunge chiar  la violență fizică. Comportamentul de bullying apare în general atunci când există diferențe de ordin economic, rasial, cultural, de vârstă, iar copiii îl învață de la adulți, de la alți copii mai mari, din mass-media sau din diverse medii de socializare că există diferențe, că unii indivizi sunt mai avantajați decât alții, că există dezechilibre de putere.

Astfel persoana denumită Bully” este  cea care își folosește puterea și tăria sa pentru a speria sau răni persoanele mai slabe (Oxford Advanced Learners Dictionary, 2016)

Termenul „bullying” sau „hărțuire” se folosește atunci când violența capătă un caracter sistematic și urmărește scopul de a întări puterea și autoritatea abuzatorului/agresorului pe seama umilirii și devalorizării victimei în ochii proprii și în ochii celor din jur .  Comportamentul specific se manifestă prin aplicarea repetată de către o persoană sau un grup de persoane a diverselor tipuri de violență și intimidare față de o persoană care nu se poate apăra.

Este important să facem diferența între bullying și simple conflicte sau neînțelegeri între copii, de exemplu atunci când doi elevi cu capacități fizice egale, se ceartă sau se luptă, fac glume într-o formă prietenească și jucăușă, nu este vorba despre bullying. Bullying-ul întotdeauna urmărește scopul de a hărțui victima, de a-i provoca frică, a o demoraliza, umili, supune.

De reținut că în cazurile de bullying sunt implicați cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și martori. Agresorul vrea să fie cel mai tare, rănindu-i, intimidându-i sau jignindu-i pe cei din jurul său. Este de obicei temperamental, inflexibil, încrezător și nu îi place să accepte regulile. De cele mai multe ori nu are empatie și chiar se bucură că produce durere celorlalți. Dorește să domine și să-i controleze pe ceilalți, exagerează în situații obișnuite. Agresorul abuzează de putere pentru a-i răni pe ceilalți, deliberat și în mod repetat. Victima este de obicei copleșită de teamă.

Bullying-ul este asimetric: pe de o parte se află abuzatorul/agresorul, care deține puterea în formă de forță fizică și/ sau psihologică, iar pe de altă parte – victima, care nu deține o asemenea putere și are nevoie acută de susținerea și ajutorul altor persoane;

Bullying-ul este aplicat persoanei alese drept țintă în mod intenționat și este orientat spre a-i provoca suferințe fizice și sufletești;

Bullying-ul subminează încrederea victimei în forțele proprii, îi distruge sănătatea, stima de sine și demnitatea umană;

Bullying-ul este un proces de grup, care implică, pe lângă abuzator/agresor și victimă, martorii violenței – întreaga clasă sau tot grupul unde acesta are loc;

Bullying-ul niciodată nu se oprește de la sine: victimele, inițiatorul și martorii bullying-ului întotdeauna au nevoie de protecție, îndrumare și ajutor.

Într-un scenariu tipic  de bullying sunt implicați o gamă întreagă de actori. Pe lângă agresor/i și victimă/e sunt implicați o serie de observatori, unii cu roluri pasive, unii care ar putea fi potențiali apărători. Pe de altă parte agresorul, care este un fel de lider are unii suporteri evidenți care se amuză, îl încurajează și alții pasivi care sunt doar spectatori. Distribuția rolurilor nu este statică, rolurile se pot schimba în mod dinamic între elevii care interacționează. De cele mai multe ori cei care nu intervin se tem că vor deveni ei înșiși victime, unii se aliază cu cel puternic pentru a nu deveni ținta lui următoare.

Rolurile sunt dinamice, astfel expunerea la violență a unei persoane poate duce mai departe la alte fenomene de bullying, atât din partea agresorului, cât și din partea celui agresat. De multe ori, agresorul adoptă violența ca ultimă posibilitate de exteriorizare și exprimare, fiind la rândul său abuzat ori neglijat.

Unii elevi spun că ei înșiși au fost cândva tiranizați, agresați de colegi de-ai lor: Mă săturasem să fiu bătaia de joc a colegilor, prin urmare am început și eu să-i terorizez pe alții, ca să fiu acceptat. Mai târziu, privind în urmă, mi-am dat seama cât de greșit mă comportasem. Alții au avut modele negativeDe multe ori, tinerii care recurg la bullying îi tratează pe alții așa cum i-au văzut pe părinții lor, pe frații lor mai mari sau pe alți membri ai familiei tratându-i pe alții, spun unii specialiști. În general agresorii au un aer de superioritate, în realitate fiind nesiguri de eiCopiii care îi tiranizează pe alții au un aer de superioritate, care maschează adesea răni afective adânci și un sentiment de incompetență, spun specialiștii în dezvoltarea copilului.

Ce putem face?

Putem vorbi despre acest tip de comportament devenit fenomen  în ultimii ani. Le putem explica copiilor prin cuvinte simple ce înseamnă bullying-ul, de exemplu – atunci când un copil este în mod repetat și intenționat umilit, agresat, ironizat sau respins.

Putem căuta unele exemple de acțiuni care intră în sfera acestui fenomen, pentru a putea fi înțeles în sens larg, ca orice acțiune care este repetată, intenționată și lezează demnitatea individului.

Copiilor le putem explica că deseori agresorii își manifestă prin bullying propriile probleme emoționale sau lipsa unor abilități sociale și de comunicare.

Toți elevii trebuie să știe care sunt efectelor devastatoare pe care le are bullying-ul asupra victimelor, dar și asupra martorilor. Bullying-ul în copilărie are efecte negative asupra copilului care este victimă pe termen scurt, fiindu-i afectate încrederea în sine, stima de sine, rezultatele școlare, dispoziția emoțională. Cei afectați pe termen mediu sunt în risc de suicid iar pe termen lung, copiii care au fost victime ale bullying-ului riscă la maturitate să dezvolte probleme de sănătate mintală care să necesite tratament psihiatric. Pe de altă parte, copiii agresori, care nu sunt ajutați să renunțe la acest comportament în copilărie, tind să aibă comportamente antisociale și de relaționare și la maturitate.

Copiii care sunt parte a cercului bullying-ului este necesat sa fie angrenați în activități de consiliere. Ei pot povesti situația prin joc de rol. Ei își pot identifica calitățile care contravin poreclelor primite.  

Copiii pot fi învățați anumite tehnici de gestionare a situației de criză prin ignorarea copilului care tachinează sau transmiterea de mesaje la persoana întâi. Comportamentul  asertiv este o cale  bună de exprimare a propriilor emoţii. „Sunt supărat când faci glume pe seama mea, aş prefera să încetezi”. Exersarea acestei tehnici presupune stabilirea contactului vizual şi folosirea unui ton ferm. Această tehnică funcţionează atunci când este folosită într-un cadru controlat, în care există un adult, există nişte reguli. Folosirea ei în recreaţie sau în curtea şcolii poate să ducă la agravarea situaţiei, copilul care tachinează face şi mai rău deoarece a observat că ceea ce face el, produce o emoție sau a obţinut ceea ce și-a dorit.

Școala poate lua atitudine prin includerea unor luări de poziție explicite anti-bullying și antidiscriminare în regulamentele de ordine internă ale instituțiilor educaționale și în codul de etică al profesorilor. Este necesar să existe proceduri anti-bullying clare și explicite la nivelul fiecărei școli;

Profesorii pot fi instruiți  și sprijiniți  astfel încât aceștia să recunoască și să poată răspunde adecvat bullying-ului, discriminării și violenței școlare. Prin formări specifice în domeniu este posibilă creșterea capacității tuturor profesorilor, și consilierilor școlari de a aborda în profunzime teme ca bullying-ul, discriminarea, violența. Pot fi promovate  metode non-formale de educare anti-bullying, cum ar fi jocurile de rol, prin care copiii să înțeleagă postura în care se expune fiecare parte a acțiunii de bullying și să conștientizeze consecințele grave. Se pot organiza de seminarii și dezbateri libere, întâlniri cu specialiști sau persoane care au fost parte a fenomenului bullying și care au reușit să depășească situația, ca exemplu de bună practică. Există mărturii ale multor vedete care au fost victime ale bullying-ului. Poveștile lor îi pot motiva pe elevi.

Este importantă conștientizarea și anunțarea imediată, de către elevi, a unui adult, profesor, director, învățător, consilier școlar, mediator școlar, supraveghetor , părinte, ori de câte ori este constatat un act de bullying asupra unui coleg.

În final, ar fi de dorit consolidarea relațiilor de colaborare, colegialitate și prietenie  și promovarea parteneriatului școală-familie-elevi. Toți suntem parte a acestei ecuații și din aceste roluri putem să facem ca lucrurile să meargă din ce în ce mai bine.

Psiholog Cristina Eftimie

Articole anterioare:

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Sâmbăta trecută lansam subiectul legat de bullying-ul în școli. Astăzi, o să vorbim despre cauzele și efectele sale. Să începem cu efectele, pentru că ele sunt cele care ne îngrijorează.

Efectele bullying-ului sunt covârșitoare în dezvoltarea copiilor, atât din punct de vedere emoţional cât şi educaţional. Copiii care joacă orice rol în episoade de bullying, fie că sunt victime, agresori sau martori pot experimenta diverse efecte negative.

Copiii implicați în fenomenul de bullying pot avea anumite prejudicii psihologice manifestate prin scăderea încrederii în sine, a stimei de sine, a autoaprecierii, pot deveni  depresivi, pot adopta comportamente de risc, fuga de acasă, consum de alcool sau alte substanțe. Unii copii  somatizează, au dureri de cap, de stomac, dificultăți la somn. Un alt efect este și absenteismul școlar, abandonul școlar, fobia școlară precum și scăderea rezultatelor la învățătură și a interesului pentru școală. Sunt foarte frecvente tulburările de comportament. Fiind excluși elevii vor fi reticenți la noi contacte și vor apărea dificultăți în relaționare. Frica, anxietatea, sentimentele de neajutorare precum și formarea complexului de vinovăție sunt alte aspecte foarte importante. Apar crize de identitate care duc la  singurătate și la pierderea prietenilor și evitarea anumitor contexte sociale și în final chiar gânduri suicidare. Cu toate aceste afecte negative, nu putem sta nepăsători.

Unii elevi sunt predispuși să fie abuzați din cauză că sunt „diferiți”. De cele mai multe ori, victimele agresorilor sunt elevii care au anumite caracteristici: sunt copii supraponderali sau subponderali, au abilități sociale scăzute, au puțini prieteni sau nu au prieteni, sunt săraci sau bogați, au religie sau rasă diferită, sunt scunzi sau prea înalți, au slabe abilități sportive, sunt inteligenți, talentați, au dizabilități fizice sau mentale, sunt persoane noi din grup, au părinți divorțați sau sunt pur și simplu „diferiți” de ceilalți.

Prevenție și gestionarea bullying-ului în școli se poate realiza de către noi toți, ca parteneri în actul educațional, fie că suntem părinți, cadre didactice , alți specialiști sau elevi. Ce putem face practic? Putem acționa în sprijinirea victimelor dacă suntem martori la un episod de bullying. Copiii trebuie să știe că sunt protejați în cadrul școlar dar și în cel social. Implicarea socială lasă uneori de dorit, dar putem să ne antrenăm aceste abilități sociale prin exercițiu și implicare. Chiar dacă experimentele de asumare a responsabilității sociale sunt șocante, fiecare așteptând ca altcineva să ia atitudine, atunci când suntem agresați, dacă găsim o persoană anume căreia să îi cerem ajutorul  există mai multe șanse să îl și primim.
De asemenea ar fi utilă o dezvoltare a inteligenței emoționale a tuturor, adulți și copii, o exersare a empatiei și a autocontrolului în situații tensionate, o gestionare eficientă a situațiilor conflictuale. Elevii pot învăța practic cum să acționeze în situații de bullying, să îl recunoască, deosebindu-l de cazurile izolate de agresiune școlară, să  nu îl accepte, să îl denunțe, să ceară ajutor dacă nu pot gestiona singuri situația. Este necesară și o politică antibullying în școli. Din păcate există și printre profesori persoane care agresează verbal elevii, care își pierd cumpătul și jignesc. Nici aceste comportamente nu mai sunt tolerate și sunt sancționate. Acesta este motivul pentru care am afirmat că și adulții (sau cel puțin o parte dintre ei) au nevoie de dezvoltarea inteligenței emoționale. Școala este responsabilă să promoveze  relațiile pozitive între instituții, elevi și familiile acestora. Totuși, nici părinții nu au un rol mai puțin important în această ecuație. Acceptarea și toleranța se învață de acasă. Un copil tratat cu dispreț și jignit, poate și bătut, va face la fel în societate, pentru că acesta este modelul pe care el l-a învățat, pe de o parte și pe de altă parte caută o zonă în care să dețină controlul, dacă din cauza situației acasă nu îl are.

Dintre cauzele care stau la baza fenomenului de bullying putem menționa câteva. Astfel, sunt relevante cauze ca expunerea la violență a  copilului, lipsa unor alte modalități de exprimare a ceea ce simte, incapacitatea de recunoaștere și gestionare a propriilor emoții, un model greșit de comportament învățat acasă sau în alte medii, nesiguranța și de aici nevoie de control a celorlalți, lipsa de empatie, toleranță scăzută la frustrare,  egocentrismul,  orgoliul, superficialitatea relațiilor umane, dificultăți în respectarea regulilor și foarte des lipsa limitelor sănătoase.

Nu există copii răi, există doar copii care au comportamente nepotrivite uneori. De obicei copiii care îi agresează pe ceilalți, au o mare suferință ei înșiși.

Psiholog Cristina Eftimie

Articole anterioare:

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Bullying-ul în școli – partea 1

Ce este bullying-ul? Există programe care sprijină victimele și care consiliază și reabilitează agresorii? Există programe de prevenție, gestionare, intervenție?

Acesta este primul dintr-o serie de articole pe această temă.

La sfârșitul anului trecut a fost aprobată o lege care interzice bullying-ul în școli și care prevede anumite programe de suport și consiliere pentru cei implicați, precum și sancțiuni în cazul situațiilor grave.

Violența psihologică – bullying este acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, care au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane și vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acțiune sau serie de acțiuni, comportamente ce se desfășoară în unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale. (Legea nr. 221/2019 – Articol II- Punctul 6)

Bullyingul în școli apare în diferite forme și se manifetă între diferiți indivizi. Avem astfel:

  • bullying elev – elev
  •  bullying elev – profesor
  • bullying profesor – elev
  • bullying părinte – elev
  • bullying părinte – professor
  • bullying profesor – părinte.

 Din ultimele studii sociologice reiese că România este pe locul 3 din 42 la frecvența fenomenului de bullying în școli. Tot din acest studiu reiese că : 1 din 4 copii este umilit în mod repetat la școală, în fața colegilor, 1 din 5 copii umilește în mod repetat un alt copil la școală, în mod repetat, în școală, 3 din 10 copii sunt excluși din grupul de colegi, 1 din 6 copii este bătut în mod repetat și 7 din 10 copii au fost martorii unei situații de bullying în mediul școlar.

Cele mai întâlnite forme de bullying-ul sunt, cel verbal, fizic, cyber-bullying, bullying-ul social-relațional, deposedarea de lucruri și  cel sexual.

Bullying-ul verbal se referă la apelative denigratoare, injurii, tachinare, insulte, poreclire, țipete, sarcasm, minciună, bârfă, amenințări verbale, șantaj, jigniri repetate referitoare la trăsăturile fizice sau psihice ale copiilor, orientarea sexuală, dizabilitate, gen, religie, etnie, naționalitate sau situația socioeconomică. Acesta este foarte prezent în școli. De reținut că dacă se întâmplă izolat este considerat ca un caz de  agresiune școlară,  iar dacă se întâmplă în mod repetat și intenționat, este bullying.

Bullying-ul electronic, este de asemenea foarte prezent în școli și în general constă în mesaje repetate supărătoare, amenințătoare, insultătoare, obscene, filmări, imagini, mesaje denigratoare la telefon, computer sau ridiculizare a unui elev prin crearea unui profil sau a unui blog fals, conţinând informaţii umilitoare. Tot în această categorie intră și publicarea online a unor videoclipuri sau poze personale fără acordul persoanei în cauză, încălcând dreptul persoanei la viață private.

Se întâmplă aceste lucruri în școli? Întrebați-i pe copii! Din păcate se întâmplă des. În articolul următor o să vă expun câteva cauze și efecte ale bullyingu-lui, precum și metode de a acționa.

Psiholog Cristina Eftimie

Articole anterioare:

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor