Să începem acest subiect cu o întrebare: Cum pregătim copilul pentru apariția unui frățior/surioară ? Primul născut este singurul copil din familie care s-a aflat în postura de “copil unic” și a beneficiat de atenția și grija părinților în exclusivitate.
Încă din perioada celei de-a doua sarcini, copilul (unic deocamdată) trebuie pregătit pentru momentul apariției unui frățior/unei surioare. Părinții ar trebui să îi arate copilului mai mare fotografii de după nașterea sa, să îi povestească cum era el însuși hrănit, schimbat, îngrijit, astfel încât, toate aceste îndeletniciri să nu reprezinte ceva absolut nou sau de neînchipuit. El va înțelege astfel necesitatea de a face aceste lucruri pentru o durată de timp considerabilă, fără să se simtă neglijat, abandonat sau neimportant pentru părinții lui. Ar trebui învățat să pună mâna pe burtica mamei, sa-i asculte fătului bătăile inimii și chiar să comunice cu el.
Creînd o legătură între copil și bebelușul încă nenăscut, putem preîntâmpina o serie de trăiri negative ale fratelui cel mare.
De ce apare oscilația între iubire și gelozie?
Aflat inițial în centrul atenției, primul născut se simte înlocuit din “rolul principal” la nașterea celui de-al doilea copil în familie cu care urmează să împartă atenția și afecțiunea părinților.
Indiferent de sex, de diferențele de vârstă sau de diferențele de temperament, frații au de împărțit ceea ce e mai de preț pentru ei: părinții.
Copiii au nevoie de atenție și afecțiune pe măsură ce cresc, dar să nu uităm că manifestarea inegală a iubirii față de copii va determina declanșarea unei competiții ce ar putea dura toată viața.
Relația dintre frați poate fi influențată de reacția părinților la conflictul dintre copii, modul în care intervin și faptul că, adesea, favorizează pe unul dintre copii, dându-i dreptate fără să explice decizia pe care a luat-o sau motivul pentru care a judecat lucrurile în acest fel.
Stresul din viața părinților și timpul petrecut prea mult în afara familiei, constituie una dintre cauzele pentru care ei uită să mai acorde copiilor atenția de care cei mici au nevoie, iar acest deficit de atenție are ca efect creșterea rivalității dintre frați.
Nu doar atenția și timpul acordat fiecărui copil în parte ci și responsabilizarea inegală, va influența relația dintre copii precum și diferențele de comportament din viața adulților de mai târziu. (ex: “Ajută-l pe fratele tău/fă tu în locul lui … pentru că el e mic și nu știe/ nu poate).
Frecvent, chiar și educatorii/profesorii, contribuie la formarea unei stări competitive nesănătoase între frați, comparându-l mereu pe fratele cel mic cu cel mare: “Tu nu ești ca fratele tău”, “Tu nu înveți la fel de bine ca fratele tău”, “Tu nu vei ajunge niciodată la performanțele fratelui tău “ etc.
Sfaturi pentru părinți
Pentru a realiza o buna relație între copii:
- Evitați comparațiile. Fiecare copil e valoros și unic, fiecare trebuie să fie “el însuși” și nu copia celuilalt frate
- Petreceți timp în familie, planificați activități de grup plăcute pentru toți membri familiei
- Oferiți apreciere fiecărui copil în parte pentru reușitele lui
- Nu manifestați preferințe pentru unul dintre copii ci acordați fiecăruia atenția de care are nevoie
- Urmăriți care sunt cauzele conflictelor dintre copii pentru a identifica unele probleme și pentru a interveni la timp, fie prin corectarea unor comportamente fie apelând la specialist
- Învățați-i să coopereze, să negocieze mai degrabă decât să fie conflictuali.
Până miercurea viitoare, nu uitați să aveți grijă de sănătatea voastra fizică și mentală!
Psihoterapeut Lorena Diaconescu
Lorena Diaconescu este psiholog, lucrează în domeniul psihoterapiei dar alocă și foarte mult timp dezvoltării personale cu grupuri de copii și adolescenți. A urmat studiile Facultății de Psihologie a Universității București dar este licențiată și în științe juridice și științe economice. Consideră că instruirea în domenii diverse și formarea continuă sunt elemente importante în evoluția personală a oricărui om.
Articole anterioare: