Tulburările de comportament alimentar la copil
La copil, kilogramele în plus arată în primul rând o suferință interiorizată, imposibilitatea exprimării unor emoții și acumularea unor frustrări.
De obicei, părinții se bucură când au un copil “gras și frumos” crezând că este și echivalentul termenului “sănătos” dar este total greșit. Copilul trebuie să fie normoponderal, nu plinuț, nu grăsuț. Acumularea de kilograme în plus încă din primele luni de viață și din copilăria mică (perioada 0-1/1-3 ani) reprezintă un semn de predispoziție pentru obezitate. Totuși, este de precizat aici că nu venim pe lume obezi și nu este de vină numai bagajul genetic cu care suntem înzestrați la naștere, principalul factor care influențează îngrășarea este comportamentul alimentar pe care îl deprindem în familie, educația privind nutriția și regularitatea meselor.
Desigur, dacă un copil slăbește brusc sau ia în greutate sub/peste limitele normale vârstei lui, primul lucru este să consultăm medicul pentru a identifica o posibilă problemă de sănătate pentru că este necesar să ne asigurăm de funcționarea somatică normală a copilului înainte de a analiza eventualele cauze emoționale. Tulburările de comportament alimentar au o legătură certă cu starea afectivă a copilului și, implicit, cu starea emoțională a mamei și cu forma de atașament pe care copilul o dezvoltă în relația lui cu mama. Siguranța și iubirea necondiționată oferite de mamă reprezintă fundamentul relaționării copilului cu lumea înconjurătoare. Astfel, simțindu-se acceptat sau respins, copilul poate accepta sau respinge mâncarea. Așadar, este foarte important să analizăm și starea afectivă a mamei atunci când copilul manifestă tulburări de comportament alimentar.
Ce ar fi de facut?
Educația alimentară începe devreme și astfel poate fi evitată formarea unor obișnuințe nesănătoase care, evident, se datorează stilului de alimentație al părinților pe care îl transmit mai departe ca fiind “normal”. Așadar, trebuie să acceptăm că în “meseria” dificilă de părinte trebuie să învățăm și să ne actualizăm pentru a obține satisfacția de a crește un copil sănătos și fericit.
Copiii nu trebuie supraalimentați pentru a se simți iubiți, deși vedem în comportamentele părinților foarte ocupați tendința aceasta de a compensa timpul petrecut departe prin oferirea de dulciuri copiilor. Compensarea aceasta nu se produce, este doar o iluzie și constituie de fapt agravarea situației prin efectele generate: însingurare, supraalimentare, îngrășare până la obezitate (și aceasta încă o cauză în plus pentru nefericirea și disconfortul copilului). Toate acestea duc la apariția unor tulburări de comportament alimentar manifestat prin excese sau frustrări pe care copilul nu știe să le gestioneze.
Deși nu la fel de frecventă, anorexia poate apărea la copii. De obicei, observăm trăsături obsesionale, rigide, perfecționism la copiii cu anorexie nervoasă. Ei urmăresc să facă totul perfect pentru a se conforma standardelor impuse de părinți sau chiar de ei înșiși. Multe dintre fete, deși nu au ajuns la vârsta pubertății, țin regimuri de slăbire drastice și stresante la îndemnul părinților (de obicei al mamei), ulterior dezvoltând o obsesie privitor la greutate și la aspectul fizic.
Câteva reguli de bază în stilul alimentar al copilului:
– eliminarea recompenselor care conțin zahăr
– neacceptarea “ronțăielilor” haotice de peste zi
– stabilirea corectă a porțiilor de mâncare astfel încât cantitatea sa nu fie decizia copilului (prea mult sau prea puțin) ci a adultului corect informat (porția copilului nu trebuie să fie egală cu a adultului și copilul nu trebuie forțat să mănânce în exces sau, din contră, supus unor restricții exagerate)
– stabilirea orelor fixe pentru mesele principale și gustări
– alegerea corectă a alimentelor sănătoase
Despre tulburările de comportament alimentar la adolescenți vom discuta în episodul următor. Până atunci, nu uitați să aveți grijă de sănătatea voastra fizică și mentală!
Lorena Diaconescu este psiholog, lucrează în domeniul psihoterapiei dar alocă și foarte mult timp dezvoltării personale cu grupuri de copii și adolescenți. A urmat studiile Facultății de Psihologie a Universității București dar este licențiată și în științe juridice și științe economice. Consideră că instruirea în domenii diverse și formarea continuă sunt elemente importante în evoluția personală a oricărui om.
Articole anterioare: