Tulburările de comportament alimentar au astăzi o rată foarte mare de mortalitate chiar dacă, din păcate, nu se prea vorbește deschis despre asta. Standardele absurde impuse de societate în ceea ce privește silueta/greutatea/dimensiunile “ideale” precum și evoluția tehnologiei care a determinat sedentarismul, ritmul haotic al vieții aducător de dezordine totală în conduita alimentară a oamenilor, toate acestea au favorizat înmulțirea cazurilor de tulburări de comportament alimentar. Cele mai frecvente sunt bulimia și anorexia.
Ce este bulimia?
Bulimia este una dintre cele mai problematice tulburări de conduită alimentară deoarece, deși se deosebește de anorexie și de vomiting, le înglobează într-o oarecare măsură și pe acestea ca și componente ale sale. Bulimia înseamnă ingerarea unor cantități foarte mari de alimente, urmată de regrete și de comportamente compensatorii nepotrivite precum consumul excesiv de laxative, diuretice sau provocarea vomei în scopul de a evita creșterea în greutate. Cu preponderență, bulimia se manifestă în cele mai multe cazuri la femei (dar nu exclusiv), în intervalul de vârstă 16-60 de ani și are la bază insatisfacția față de propriul corp.
Când apare această tulburare de comportament alimentar?
Cel mai adesea, persoanele care se confruntă cu aceasta problemă suferă de depresie, de anxietate, au diferite tulburări de comportament și au o stimă de sine scăzută.
Atunci când cineva este nemulțumit de felul în care arată, fie din lipsa validarilor, fie din cauza etichetelor/poreclelor primite în mediul lor de activitate (școală, serviciu, grupul de prieteni etc), caută să aducă o schimbare și, deși indicele de masă corporală arată că persoana nu este neapărat supraponderală, aceasta începe să țină diete duse la extreme, să se înfometeze, traversează etape în care nu mănâncă nimic în intervale lungi de timp după care, consumă necontrolat cantități mari de alimente. Ingerarea de laxative, pilule de slăbit sau provocarea vomei precum și celelalte comportamente compensatorii inadecvate duc la îmbolnăvire, efectele fiind apariția problemelor digestive, deteriorarea danturii, căderea părului, tulburări cardiace și multe altele. Sunt persoane care mănâncă numai pentru că aceasta pare, temporar, una dintre puținele plăceri pe care consideră că le au. Astfel, atât privarea de aceasta cât și aplicarea unei metode imediate de eliminare a alimentelor, nu fac altceva decât să agraveze starea emoțională negativă.
Ce e de facut?
După vizita la medicul specialist în diabet și boli de nutriție, intervenția psihologică este absolut necesară.
Bulimicul este, în general, o persoană cu stimă de sine scăzută, mereu în căutare de feedback-uri, ce nu-și poate echilibra emoțiile și gândurile. Din pacate, mulți nu-și recunosc problema, preferă să păstreze secretul și încearcă, fără succes, să lupte singuri cu aceasta. Dacă întrebăm ce îi face să țină ascuns acest adevăr vom afla că teama de respingere este cauza.
În cadrul ședințelor de psihoterapie, vor fi identificate emoțiile și credințele disfuncționale care au dus la acest comportament, metodele de intervenție fiind adaptate fiecărui caz în parte în funcție de anamneza și particularitățile fiecărui pacient.
Despre anorexie, complicațiile sale și tulburările asociate vom discuta în episodul următor. Până atunci, nu uitați să aveți grijă de sănătatea voastra fizică și mentală!
Lorena Diaconescu este psiholog, lucrează în domeniul psihoterapiei dar alocă și foarte mult timp dezvoltării personale cu grupuri de copii și adolescenți. A urmat studiile Facultății de Psihologie a Universității București dar este licențiată și în științe juridice și științe economice. Consideră că instruirea în domenii diverse și formarea continuă sunt elemente importante în evoluția personală a oricărui om.
Articole anterioare: