Pentru a înțelege mai bine de ce este necesar să vorbim despre echilibrul emoțional în era digitală, ar trebui să înțelegem ce anume s-a schimbat în modul nostru de viață și ce impact au aceste schimbări datorate evoluției tehnologiei asupra comportamentelor noastre.
Pentru echilibrare emoțională avem nevoie de interacțiune cu semenii, de mici plăceri de fiecare zi, de diversitate în acțiuni, de exprimarea și înțelegerea propriilor emoții și, întotdeauna, de un obiectiv viitor către care să privim cu optimism. Dacă observăm cu atenție câte ore petrecem în fața ecranelor sau cu telefonul în mână, ne dăm seama care este cauza pentru care timpul nu ne ajunge să acoperim nevoile enumerate mai sus iar lipsa acestora ne modelează comportamentul și ne transformă, ne schimbă relațiile și ne afectează calitatea vieții.
Imediat după ridicarea restricțiilor după cei doi ani de pandemie în care oamenii s-au lamentat frecvent de faptul că schimbarea rutinei zilnice și sedentarismul au făcut să se acumuleze kilograme în plus, am avut ocazia să constatăm că o serie de persoane continuă cu această problemă și după câteva luni de la acel moment. Ce concluzie tragem de aici? Ei bine, noile obiceiuri și comoditatea s-au păstrat în mare măsură iar efectele nu contenesc să apară și să impacteze negativ calitatea vieții noastre. Dacă petrecem timp cu prietenii virtuali și mai puțin (spre deloc) cu cei din viața reală, dacă ne lipsește contactul vizual și schimbul de emoții cu interlocutorul, dacă nu vorbim despre ceea ce trăim și nu observăm lucrurile care ne umplu viața de zi cu cu zi, atunci este firesc să ne simțim singuri, „înfometați” de emoții și confuzați în trăirile noastre iar obiectivele sunt undeva sub o pâclă neclară. Atunci deschidem frigiderul și alegem o plăcere senzorială când, de fapt nevoia reală este de natură emoțională. Da, mâncarea sau băutura reprezintă un substitut, o alegere nepotrivită care ne schimbă atât starea de moment (într-un bine iluzoriu) cât mai ales starea în viitor (în regrete și stima scăzută generate de kilogramele care s-au adunat pe nesimțite).
A sta cu ochii în ecranul laptopului/tabletei/telefonului înseamnă să nu mai oferim creierului diversitatea de care are nevoie pentru că nu mai e timp și nici nu mai avem disponibilitate (chef) să ne plimbăm, să socializăm, să vizităm locuri noi etc. Dacă ne lăsăm prinși în mirajul unui joc în mediul virtual cu miză iluzorie dar imediată sau al unui film al cărui final ne incită curiozitatea și ne face nerăbdători astfel încât să urmărim cât mai multe episoade consecutiv în aceeași zi, uităm să ne preocupăm de obiectivele personale, uităm să visăm, uităm să trăim. Trece așadar timpul într-un ritm ciudat, aparent confortabil fizic și începem să simțim apăsarea, golul emoțional, neplăcerea acolo unde altădată era bucurie.
Ce să facem, totuși, dacă ne-am trezit deodată într-o nouă rutină convenabilă dar și disconfortantă în același timp? Cum facem evaluarea nevoilor actuale și cum structurăm corect programul zilnic? Simplu: reevaluăm obiectivele personale și prioritizăm activitățile care ne conduc spre scop. În timpul rămas ne putem ocupa de noile interese descoperite în timpul pandemiei dar trebuie să știm că ele nu mai reprezintă priorități chiar dacă în trecut, pentru o scurtă și dificilă perioadă, au constituit o ancoră a echilibrului nostru.
În episodul următor vă invit să vorbim despre comunicarea dintre adulți și copiii născuți în era digitala. Până atunci aveți grijă de sănătatea voastră fizică și psihică!
Psiholog-psihoterapeut Lorena Diaconescu
Articole anterioare:
