Tema iubirii rămâne inepuizabilă iar frământările oamenilor legate de acest subiect, deși par diverse, ele ascund aceleași nevoi: de iubire și de confort emoțional, de singuranță constantă. În adolescență se …
Tag
Arăt: 1 - 10 din 48 REZULTATE
Psiholog Lorena Diaconescu
Relația de cuplu: Îndrăgostiți la vârsta adolescenței
Îndrăgostirea la vârsta adolescenței este adesea dificil de gestionat fiind o primă experimentare a unor emoții noi care generează schimbări în diferite planuri ale vieții. Adolescenții se autoevaluează prin prisma …
Relația de cuplu: Dragostea – o ecuație cu două sau mai multe necunoscute
Relația de cuplu este adesea factorul decisiv în realizarea unui echilibru emoțional, însă, adesea uităm că trebuie să facem mici eforturi pentru a o păstra și a o armoniza cu …
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Sănătatea psihică în era digitală” – Episodul 4. Echilibrul emoțional în era digitală
Pentru a înțelege mai bine de ce este necesar să vorbim despre echilibrul emoțional în era digitală, ar trebui să înțelegem ce anume s-a schimbat în modul nostru de viață și ce impact au aceste schimbări datorate evoluției tehnologiei asupra comportamentelor noastre.
Pentru echilibrare emoțională avem nevoie de interacțiune cu semenii, de mici plăceri de fiecare zi, de diversitate în acțiuni, de exprimarea și înțelegerea propriilor emoții și, întotdeauna, de un obiectiv viitor către care să privim cu optimism. Dacă observăm cu atenție câte ore petrecem în fața ecranelor sau cu telefonul în mână, ne dăm seama care este cauza pentru care timpul nu ne ajunge să acoperim nevoile enumerate mai sus iar lipsa acestora ne modelează comportamentul și ne transformă, ne schimbă relațiile și ne afectează calitatea vieții.
Imediat după ridicarea restricțiilor după cei doi ani de pandemie în care oamenii s-au lamentat frecvent de faptul că schimbarea rutinei zilnice și sedentarismul au făcut să se acumuleze kilograme în plus, am avut ocazia să constatăm că o serie de persoane continuă cu această problemă și după câteva luni de la acel moment. Ce concluzie tragem de aici? Ei bine, noile obiceiuri și comoditatea s-au păstrat în mare măsură iar efectele nu contenesc să apară și să impacteze negativ calitatea vieții noastre. Dacă petrecem timp cu prietenii virtuali și mai puțin (spre deloc) cu cei din viața reală, dacă ne lipsește contactul vizual și schimbul de emoții cu interlocutorul, dacă nu vorbim despre ceea ce trăim și nu observăm lucrurile care ne umplu viața de zi cu cu zi, atunci este firesc să ne simțim singuri, „înfometați” de emoții și confuzați în trăirile noastre iar obiectivele sunt undeva sub o pâclă neclară. Atunci deschidem frigiderul și alegem o plăcere senzorială când, de fapt nevoia reală este de natură emoțională. Da, mâncarea sau băutura reprezintă un substitut, o alegere nepotrivită care ne schimbă atât starea de moment (într-un bine iluzoriu) cât mai ales starea în viitor (în regrete și stima scăzută generate de kilogramele care s-au adunat pe nesimțite).
A sta cu ochii în ecranul laptopului/tabletei/telefonului înseamnă să nu mai oferim creierului diversitatea de care are nevoie pentru că nu mai e timp și nici nu mai avem disponibilitate (chef) să ne plimbăm, să socializăm, să vizităm locuri noi etc. Dacă ne lăsăm prinși în mirajul unui joc în mediul virtual cu miză iluzorie dar imediată sau al unui film al cărui final ne incită curiozitatea și ne face nerăbdători astfel încât să urmărim cât mai multe episoade consecutiv în aceeași zi, uităm să ne preocupăm de obiectivele personale, uităm să visăm, uităm să trăim. Trece așadar timpul într-un ritm ciudat, aparent confortabil fizic și începem să simțim apăsarea, golul emoțional, neplăcerea acolo unde altădată era bucurie.
Ce să facem, totuși, dacă ne-am trezit deodată într-o nouă rutină convenabilă dar și disconfortantă în același timp? Cum facem evaluarea nevoilor actuale și cum structurăm corect programul zilnic? Simplu: reevaluăm obiectivele personale și prioritizăm activitățile care ne conduc spre scop. În timpul rămas ne putem ocupa de noile interese descoperite în timpul pandemiei dar trebuie să știm că ele nu mai reprezintă priorități chiar dacă în trecut, pentru o scurtă și dificilă perioadă, au constituit o ancoră a echilibrului nostru.
În episodul următor vă invit să vorbim despre comunicarea dintre adulți și copiii născuți în era digitala. Până atunci aveți grijă de sănătatea voastră fizică și psihică!
Psiholog-psihoterapeut Lorena Diaconescu
Articole anterioare:
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Sănătatea psihică în era digitală” – Episodul 3. Părinții – ghizi în lumea virtuală.
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Sănătatea psihică în era digitală” – Episodul 2. Noi abilități – noi preocupări – noi comportamente.
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Sănătatea psihică în era digitală” – Episodul 1. Lumea reală versus lumea virtuală
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 4. Emoțiile în preajma Sărbătorilor Pascale
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 3. Capacitatea de reziliență și procesul de “reconstrucție” personală
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 2. Ce facem cu frica, panica și anxietatea în situații de criză?
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 1. Naufragiat în oceanul de emoții
Psiholog Lorena Diaconescu: Altfel de sărbători
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Sănătatea psihică în era digitală” – Episodul 2. Noi abilități – noi preocupări – noi comportamente
Tehnologia face astăzi parte din viața noastră și ea nu constituie doar un instrument de care să ne folosim pentru a ne face viața mai ușoară sau mai plăcută așa cum ar fi fost corect ci s-a transformat într-un factor ce controlează starea noastră de bine și chiar într-un factor modelator al comportamentului uman. Am avut fiecare ocazia să observăm în ultimii 10 ani că am dezvoltat dependență de telefon sau de o anumită aplicație și asta pentru că a fost foarte la îndemână să căutăm satisfacerea unor nevoi prin intermediul tehnologiei (nevoie de comunicare, de informare, de relaxare etc).
Ce a făcut cu noi tehnologia, în ce mod ne-a schimbat? Constatăm că am devenit comozi, răbdarea a scăzut destul de mult, irascibilitatea a crescut, au apărut modificări în conduita noastră alimentară și chiar calitatea somnului nu mai e la fel ca înainte. Și toate acestea au la bază neuroplasticitatea, demonstrată de cercetările recente, respectiv capacitatea de a se modifica prin experiențele acumulate și în viața de adult.
Pentru copii, expunerea prea devreme la ecrane și folosirea îndelungată a acestora produce modelarea comportamentului copiilor dar e necesar în primul rând să înțelegem și implicațiile asupra dezvoltării cognitive și a abilităților de relaționare a celor mici. Tehnologia ușurează misiunea copilului de a rezolva o sarcină dar asta înseamnă că el nu mai învață să facă față provocărilor, sare etapa de încercare-eroare și astfel, scade abilitatea sa de rezolvare de probleme și este afectată dezvoltarea cognitivă. De asemena, copiii găsesc confortabil modul de a comunica online fără însă să știe că nevoia reală de relaționare cu ceilalți are la bază contactul direct, comunicarea față în față. Pentru că ajunge să li se pară disconfortantă relaționarea directă, copiii evită să se întâlnească și se rezumă la contactele online, mai exact la o relaționare superficială din care lipsesc multe ingrediente importante cum ar fi limbajul nonverbal și paraverbal. Chiar și atunci când comunică prin platforme video se știu asigurați de apăsarea unei taste pentru a părăsi întâlnirea dacă își doresc pe când în comunicarea față în față e necesar să facă față chiar și unor situații mai puțin plăcute iar aceasta presupune răbdare și toleranță la frustrare. Relaționarea directă înseamnă și reglarea emoțiilor, înseamnă înțelegerea și manifestarea acestora, acceptarea lor și înseamnă interacțiunea cu lumea. În lipsa educației emoționale, copiii nu dezvoltă empatie și apar comportamentele violente.
Frământarea părinților rămâne de actualitate: cum îi protejăm de tehnologie și cum să facem totuși să nu fie dezavantajați având în vedere trendul?
În episodul următor vă invit să vorbim despre părinți în rolul de ghizi pentru copiii lor în lumea virtuală. Până atunci aveți grijă de sănătatea voastră fizică și psihică!
Psiholog-psihoterapeut Lorena Diaconescu
Articole anterioare:
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Sănătatea psihică în era digitală” – Episodul 1. Lumea reală versus lumea virtuală
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 4. Emoțiile în preajma Sărbătorilor Pascale
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 3. Capacitatea de reziliență și procesul de “reconstrucție” personală
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 2. Ce facem cu frica, panica și anxietatea în situații de criză?
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 1. Naufragiat în oceanul de emoții
Psiholog Lorena Diaconescu: Altfel de sărbători
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Sănătatea psihică în era digitală” – Episodul 1. Lumea reală versus lumea virtuală
Sănătatea psihică în era digitală este noua serie de care ne ocupăm în următoarele săptămâni pentru că perioada recentă ne-a adus în situația de a ne orienta către tehnologie mult mai mult decât o făceam înainte. Astfel, în lipsa altor posibilități de a petrece timp liber, de a învăța sau de a lucra, internetul a fost soluția pentru toate segmentele de vârstă. Am avut ocazia să observăm modificările care s-au produs în comportamentele noastre, atât ale adulților cât mai ales ale copiilor și ar trebui să știm cum ne afectează pe termen scurt și pe termen lung dar și cum ar trebui să abordăm aceste schimbări: sunt ele benefice sau nu?
Părerile adulților cu privire la folosirea tehnologiei în perioada pandemiei sunt destul de diferite: astfel, unii cred că metoda de lucru online este mult mai potrivită precum și multe alte lucruri ce pot fi rezolvate prin intermediul platformelor de pe internet iar alții consideră că activitățile din mediul virtual sunt total neindicate și afectează sănătatea.
Prima dintre păreri este formată pe baza obișnuinței instalate în cei doi ani deși, dacă ne întoarcem la începutul perioadei, ne amintim de nemulțumirea pe care am manifestat-o cu toții pentru că era o măsură impusă, era o limitare și o trecere bruscă la o nouă rutină. Astăzi, avem libertatea de alegere iar comoditatea, obișnuința și starea emoțională de după pandemie îi îndeamnă pe mulți să prefere rezolvarea multor sarcini în mediul virtual.
Cea de-a doua categorie de păreri are la bază observarea schimbărilor nedorite precum afectarea condiției fizice, tulburările de dispoziție care necesită imperios contactul cu semenii în lumea reală, frustrările generate de lipsa activităților benefice pentru sănătatea fizică și psihică și multe altele.
În privința copiilor, lucrurile trebuie analizate din perspectiva dezvoltării abilităților sociale dar și a sănătății fizice și psihice. Înainte de pandemie frământarea părinților privind preocupările zilnice ale copiilor constă în încercarea adulților de a-i ține departe de tehnologie după ce le-au oferit acces nelimitat în prima perioadă de viață. Mai concret, cum să rezolve dependența de tehnologie și cum să îi scoată la joacă în aer liber. În timpul pandemiei, copiii au avut libertatea să folosească tehnologia în exces atât pentru scoală cât și pentru timp liber, neexistând alternative. Astăzi, avem posibilitatea de a vedea efectele: irascibilitate, pierderea unor abilități sociale, tendința de însingurare, tulburări de dispoziție (anxietate, stări depresive etc). Și totuși mulți dintre părinți pun întrebarea: „Dacă îl țin departe de tehnologie copilul meu nu se va simți frustrat, nu se va crede altfel față de colegii lui, nu va rămâne în urmă, nu va fi inadecvat cu vremurile pe care le trăim și din care tehnologia face parte?” Răspunsul este invariabil „Ba da”.
Ce este de făcut? Ce alegem: lumea reală sau lumea virtuală? Având în vedere că trăim cu adevărat în lumea reală trebuie să învățăm să înfruntăm provocările reale, să ne modelăm trăirile, comportamentele iar lumea virtuală să constituie un adjuvant în evoluția noastră. Lumea virtuală nu trebuie să o înlocuiască pe cea reală ci doar să o completeze în mod echilibrat. Cum realizam acest echilibru vom dezbate în articolele următoare.
Săptămâna viitoare vă invit să vorbim despre abilități, preocupări si comportamente in era digitala. Până atunci aveți grijă de sănătatea voastră fizică și psihică!
Psiholog-psihoterapeut Lorena Diaconescu
Articole anterioare:
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 4. Emoțiile în preajma Sărbătorilor Pascale
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 3. Capacitatea de reziliență și procesul de “reconstrucție” personală
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 2. Ce facem cu frica, panica și anxietatea în situații de criză?
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 1. Naufragiat în oceanul de emoții
Psiholog Lorena Diaconescu: Altfel de sărbători
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 4. Emoțiile în preajma Sărbătorilor Pascale
Sărbătorile Pascale sunt o ocazie pentru a ne reanaliza emoțiile și disponibilitatea de a oferi celorlalți. Obișnuim să ajutăm, să dăruim și ne simțim bine pentru că facem asta pentru cei aflați în nevoie. Se spune că nu ar trebui să vorbim despre ajutorul oferit însă este vorba despre laudă și aceasta este într-adevar nepotrivită. A vorbi despre faptele bune este un lucru folositor din punctul meu de vedere pentru că inspiră și pe alții, pentru că simpla expunere a emoției pe care o trăim vazând bucuria în ochii celorlalti poate fi un impuls ca alte persoane să urmeze acest exemplu.
Perioada Sărbătorilor Pascale este potrivită și pentru a reflecta la propriile nevoi și atunci vom constata că nu ne rezumăm doar la cele enumerate pe lista noastră de obiective personale ci apar nevoile din sfera emoțională: atenție, grijă, empatie, acceptare și așa mai departe. Vom constata că oricât de bine ne merge la serviciu sau la școală ori în diferite sfere ale existenței noastre, mereu găsim câte un neajuns legat de relațiile noastre cu ceilalți. Ar fi bine de știut că nevoile emoționale nu trebuie neglijate dacă ne preocupă starea noastră de bine și echilibrul psihoemoțional.
În fiecare an, în preajma sărbătorilor, ar fi benefic să oferim celor dragi aprecieri și mulțumiri, gest pe care adesea uităm să îl facem. Uneori, oamenii nu se plâng sau nu exprimă ceea ce își doresc dar un simplu cuvânt de mulțumire poate umple un gol iar cel ce se simțea inutil, neimportant sau neapreciat ajunge să știe acum că nu trece neobservat și că este valoros pentru cei apropiați.
Este nevoie de empatie și pentru a înțelege și accepta că fiecare persoană duce cu sine bagajul propriilor experiențe și că percepția asupra sărbătorilor este diferită astfel încât unii se bucură, alții trăiesc perioada de sărbători într-o stare de anxietate sau copleșiți de așteptările nerealiste pe care și le fac ori de problemele financiare cu care se confruntă. Indiferent de trăirea pe care o au, recunoștința și aprecierea pe care o primesc răspunde unei nevoi emoționale.
Așadar, de Sărbători, să dăruim ce putem și să nu uităm să oferim emoții pozitive!
Până data viitoare aveți grijă de sănătatea voastră fizică și psihică!
Psiholog-psihoterapeut Lorena Diaconescu
Articole anterioare:
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 3. Capacitatea de reziliență și procesul de “reconstrucție” personală
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 2. Ce facem cu frica, panica și anxietatea în situații de criză?
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 1. Naufragiat în oceanul de emoții
Psiholog Lorena Diaconescu: Altfel de sărbători
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 2. Ce facem cu frica, panica și anxietatea în situații de criză?
Deja nu mai e un secret pentru nimeni că momentele de criză prin care am trecut de-a lungul timpului ne-au pus în ipostaze neașteptate și nu întotdeauna reacțiile au fost cele potrivite. Mai mult, există tendința de a lua decizii atunci când suntem supărați, furioși sau anxioși pentru ca, mai târziu, să înțelegem că e cazul să revenim asupra deciziilor. Reacțiile însă nu mai pot fi schimbate și anumite cuvinte sau gesturi pe care le regretăm nu mai pot fi retractate. Așadar, e cazul să reflectăm la rece asupra faptului că reacțiile trebuie amânate în funcție de starea noastră emoțională. Ce înseamnă „la rece”? Adică ar trebui să alegem momentul potrivit de reflecție și de reașezare a unor reguli personale sau principii care mai sunt sau nu corespunzătoare nevoilor noastre sau stilului de viață actual. Concret, deciziile nu se iau în momente în care resimțim revoltă, furie.
În ce privește frica pe care oamenii au trăit-o intens în perioada recentă și care, din păcate, s-a complicat ajungând chiar la atacuri de panică sau la tulburări de dispoziție diverse ce au stricat calitatea vieții, ar trebui să știm următoarele:
- Suntem diferiți și reacționăm diferit chiar fiind expuși la același stimul, așadar nu trebuie să considerăm că o metodă care se potrivește cuiva ni se potrivește și nouă și, deci, e universal valabilă
- Oricât de multă siguranță de moment ne dă cineva dintre apropiații noștri, fie din cercul de prieteni, fie din familie etc, soluția adecvată propriei persoane pentru a rezolva cu adevărat problema poate fi aflată numai la specialist
Și totuși, se recomandă să vorbim despre probleme, să încercăm să împărtășim anumite trăiri cu apropiații sau chiar cu persoane care au trecut prin situații similare iar aceasta recomandare pare că se bate cap în cap cu ideea de a nu prelua soluția altcuiva pentru că poate fi nu numai nepotrivită ci chiar poate înrăutății situația. Ei, bine, aici avem de lămurit un lucru: a împărtăși cu cei care se confruntă cu situații similare, poate fi de folos în sensul că persoana nu se mai simte singură în problemă sau neînțeleasă dar asta nu înseamnă că trebuie să recurgă la soluțiile celorlalți. Un al doilea lucru de lămurit aici este faptul că atunci când împărtășim cu apropiații, chiar dacă ei nu simt la fel, nu sunt anxioși sau depresivi ori nu au făcut un atac de panică în viața lor, scopul persoanei afectate este de a fi ascultată, nu de a cere sfaturi sau a primi indicații cu care, cel mai probabil, nu rezonează. Oricât de bine intenționat și dornic de a fi suportiv este un prieten sau cineva din familie, soluția trebuie căutată la specialist.
A merge la psiholog sau la psihoterapeut atunci când emoțiile sunt împovărătoare reprezintă nu doar soluția de moment pentru că psihoterapia și consilierea pot ajuta la modelarea unor reacții viitoare și deprinderea unor comportamente sănătoase care îl fac pe individ să fie în control, să nu se mai simtă debusolat sau depășit de situație. Este extrem de important ca adulții să învețe tehnici de echilibrare și să se pună în ordine pentru a putea fi suportivi la rândul lor pentru copii, pentru întreaga familie.
Ca să înțelegem mai bine cât de mult contează modelarea comportamentului și echilibrarea unor reacții în situații de criză, săptămâna viitoare vom discuta despre reacții în registrul emoțional versus reacții în registrul rațional.
Până atunci aveți grijă de sănătatea voastră fizică și psihică!
Psiholog-psihoterapeut Lorena Diaconescu
Articole anterioare:
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 1. Naufragiat în oceanul de emoții
Psiholog Lorena Diaconescu: Altfel de sărbători
Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Între emoție și rațiune” – Episodul 1. Naufragiat în oceanul de emoții
Auzim adesea expresia “sunt stresat/ă” și nimic nu ne sună neobișnuit mai ales dupa doi ani de pandemie, după stârnirea conflictelor militare din lume și în așteptarea unei posibile crize economice. Stresul prelungit este cel care ne face să trăim pregnant și hiperbolizat fiecare emoție negativă. Dacă ne-am face o analiză a comportamentelor, credințelor și atitudinilor personale pe care le aveam în urmă cu doi ani și le-am compara cu cele pe care le avem acum, am constata o serie de schimbări și, probabil anxietatea este ceea ce au astăzi în comun marea majoritate a oamenilor. Astfel, lipsa de răbdare, nervozitatea, furia se manifestă mai puternic și uneori chiar vedem cum este afectat modul în care relaționăm cu ceilalți. Obișnuim să observăm schimbările de dispoziție ale celor din jur, în special ale membrilor familiei și să le reproșăm tot felul de neajunsuri fără să ne dăm seama și de propriile noastre schimbări.
În cei doi ani de pandemie, stând de vorbă cu copii, adolescenți și părinți, am aflat că multe dintre temeri sunt legate de viitorul ce pare destul de puțin predictibil pe multe planuri dar și de problemele de comunicare pe care generațiile le au cu atât mai mult cu cât nerăbdarea sau intoleranța la frustrare au sporit.
Amalgamul de emoții nesănătoase au schimbat relațiile și calitatea vieții multora dar, oricât am fi de conștienți că această perioadă se va încheia la un moment dat, este important să știm cum să îi facem față astfel încât să putem câștiga ceva din această experiență. Pe de alta parte, mulți dintre părinți trăiesc un sentiment de vinovăție sau de neputință din cauza faptului că nu știu ce explicații rezonabile și în același timp liniștitoare să ofere copiilor în legătură cu conflictele militare sau cu alte pericole despre care se discută în toate mediile pe care copiii le frecventează sau despre care aud la televizor. Ce e de făcut? În primul rând trebuie să știm că trecutul este cel mai bun predictor pentru viitor, deci ar trebui să ne uităm la modul în care oamenii au făcut față unor provocări de-a lungul istoriei dar și la modul în care noi înșine ne-am descurcat în situații dificile. În al doilea rând este necesar să echilibrăm balanța emoțiilor astfel încât, din postura de adulți să putem fi suportivi pentru copii. Cum ajungem la acest echilibru: analizând, temperând și normalizând propriile emoții și, daca ni se pare dificil, putem face acest lucru cu ajutorul unui psiholog sau a unui psihoterapeut. În al treilea rând trebuie să acordăm atenție micilor bucurii sau obiectivelor noastre pe termen scurt pentru că, așa cum știm, construirea planurilor și focusarea pe strategie ne ajută să ne echilibrăm emoțional și să ne mobilizăm.
Deși un părinte imi spunea recent că se simte naufragiat într-un ocean al emoțiilor căruia crede că nu știe el însuși cum să îi facă față, am remarcat în cele relatate de acesta că a găsit metode potrivite de a oferi copilului său suport însă ceea ce îi lipsea adultului era feedbackul, echilibrarea proprie și încurajarea de a continua. Atunci când aflăm că avem resurse personale neexplorate încă și o mare capacitate de reziliență e ca și când descoperim că avem o centură de siguranță și astfel ajungem să ne simțim mai încrezători în noi înșine.
Despre ce putem face cu frica, panica și anxietatea în situații de criză, vom afla în articolul de săptămâna viitoare.
Până atunci aveți grijă de sănătatea voastră fizică și psihică!
Psiholog-psihoterapeut Lorena Diaconescu
Articol anterior: Psiholog Lorena Diaconescu: Altfel de sărbători
Dezvoltarea creativității și importanța ei
Ideea de creativitate și stimulare a creativității apare întotdeauna atunci când obișnuim să vorbim despre un proces de dezvoltare personală sau când vorbim despre trăsături necesare ori importante în anumite aspecte ale vieții. Totuși, creativitatea, ca proces mental (dar și social), se manifestă de la vârste foarte mici, chiar de la naștere și trebuie să fie stimulată pe parcursul evoluției și creșterii copilului.
Creativitatea presupune o serie de procese neurologice cu rol important în dezvoltarea timpurie a creierului. Este însă un lucru bine cunoscut faptul că în perioada copilăriei creativitatea se manifestă prin explorarea mediului și încercarea de înțelegere a vieții, însă nu am fost învățați de-a lungul timpului să o prețuim și să o stimulăm.
În dezvoltarea sa, copilul cercetează mediul înconjurător experimentând și folosind aceste experiențe de la o etapă la alta dar este necesar să sprijinim și să-l încurajăm să descopere lumea folosindu-și resursele proprii în continuă dezvoltare. Iată de ce este nevoie să îi oferim un mediu creativ care să nu limiteze nevoia de cunoaștere a copilului și să nu modeleze într-o manieră strictă schemele mentale pe care acesta și le formează.
Creativitatea are un rol important în dezvoltarea încrederii de sine, a gândirii critice, a gândirii creative, a inteligenței sociale, pentru obținerea performanțelor școlare și personale, precum și pentru a reuși în viață, mai tarziu, ca adult. Creativitatea contribuie la dezvoltarea personalității individului și a modului de relaționare în societate. Deseori nu este atât de important rezultatul creației, cât faptul că în procesul acesteia are loc dezvoltarea și formarea personalității gânditoare.
Deși metodele de învățare aplicate în școala de astăzi păstrează multe dintre tiparele vechi în care nu se punea prea mult accent pe creativitate există alternative: ateliere de dans, teatru, dezvoltare personală, canto sau diferite alte activități.
Modul în care este modelat creierul în perioada copilăriei determină comportamentul adolescentului și, ulterior al adultului. Însă, în cazul în care perioada copilăriei mici a trecut cu restricții și limitări, cu reguli uneori absurde sau mult prea rigide, putem recurge la variantele alternative pentru antrenament și stimularea creativității. Atât adolescenții cât și adulții participă cu plăcere la diferite exerciții de creativitate pe care le inițiem în cursul sesiunilor de dezvoltare personală.
Astfel, înțelegând beneficiile dezvoltării creativității, vom știi că este important să îi susținem încă de la vârste fragede și, de asemenea, vom știi să alegem mai ușor activitățile extrașcolare potrivite și utile copiilor.
Până data viitoare, nu uitați să aveți grijă de sănătatea voastra fizică și mentală!
Psihoterapeut Lorena Diaconescu
Lorena Diaconescu este psiholog, lucrează în domeniul psihoterapiei dar alocă și foarte mult timp dezvoltării personale cu grupuri de copii și adolescenți. A urmat studiile Facultății de Psihologie a Universității București dar este licențiată și în științe juridice și științe economice. Consideră că instruirea în domenii diverse și formarea continuă sunt elemente importante în evoluția personală a oricărui om.
Articole anterioare: