Tehnologia face astăzi parte din viața noastră și ea nu constituie doar un instrument de care să ne folosim pentru a ne face viața mai ușoară sau mai plăcută așa cum ar fi fost corect ci s-a transformat într-un factor ce controlează starea noastră de bine și chiar într-un factor modelator al comportamentului uman. Am avut fiecare ocazia să observăm în ultimii 10 ani că am dezvoltat dependență de telefon sau de o anumită aplicație și asta pentru că a fost foarte la îndemână să căutăm satisfacerea unor nevoi prin intermediul tehnologiei (nevoie de comunicare, de informare, de relaxare etc).
Ce a făcut cu noi tehnologia, în ce mod ne-a schimbat? Constatăm că am devenit comozi, răbdarea a scăzut destul de mult, irascibilitatea a crescut, au apărut modificări în conduita noastră alimentară și chiar calitatea somnului nu mai e la fel ca înainte. Și toate acestea au la bază neuroplasticitatea, demonstrată de cercetările recente, respectiv capacitatea de a se modifica prin experiențele acumulate și în viața de adult.
Pentru copii, expunerea prea devreme la ecrane și folosirea îndelungată a acestora produce modelarea comportamentului copiilor dar e necesar în primul rând să înțelegem și implicațiile asupra dezvoltării cognitive și a abilităților de relaționare a celor mici. Tehnologia ușurează misiunea copilului de a rezolva o sarcină dar asta înseamnă că el nu mai învață să facă față provocărilor, sare etapa de încercare-eroare și astfel, scade abilitatea sa de rezolvare de probleme și este afectată dezvoltarea cognitivă. De asemena, copiii găsesc confortabil modul de a comunica online fără însă să știe că nevoia reală de relaționare cu ceilalți are la bază contactul direct, comunicarea față în față. Pentru că ajunge să li se pară disconfortantă relaționarea directă, copiii evită să se întâlnească și se rezumă la contactele online, mai exact la o relaționare superficială din care lipsesc multe ingrediente importante cum ar fi limbajul nonverbal și paraverbal. Chiar și atunci când comunică prin platforme video se știu asigurați de apăsarea unei taste pentru a părăsi întâlnirea dacă își doresc pe când în comunicarea față în față e necesar să facă față chiar și unor situații mai puțin plăcute iar aceasta presupune răbdare și toleranță la frustrare. Relaționarea directă înseamnă și reglarea emoțiilor, înseamnă înțelegerea și manifestarea acestora, acceptarea lor și înseamnă interacțiunea cu lumea. În lipsa educației emoționale, copiii nu dezvoltă empatie și apar comportamentele violente.
Frământarea părinților rămâne de actualitate: cum îi protejăm de tehnologie și cum să facem totuși să nu fie dezavantajați având în vedere trendul?
În episodul următor vă invit să vorbim despre părinți în rolul de ghizi pentru copiii lor în lumea virtuală. Până atunci aveți grijă de sănătatea voastră fizică și psihică!
Psiholog-psihoterapeut Lorena Diaconescu
Articole anterioare:
[…] Psiholog Lorena Diaconescu – Seria “Sănătatea psihică în era digitală” – Episodul 2. No… […]