Obișnuim să spunem că singurătatea doare dar, de prea multe ori, nu observăm pe cei ce suferă în preajma noastra, în tăcere. Singuratatea în sine nu înseamnă numai izolare față de ceilalți, față de societate, ci este o stare. Ni s-a întâmplat probabil tuturor să ne simțim singuri în cuplu, într-o relație de prietenie, într-o problemă cu care ne-am confruntat sau în alte situații diverse. Chiar dacă interacționăm zilnic cu semenii noștri, calitatea relațiilor este una sub așteptări și apare sentimentul de inutilitate sau dezamăgirea în fața nepăsării celorlalți.
Copiii se simt și ei singuri uneori, mai ales când părinții sunt plecați în străinătate și conversația cu video pe telefon sau tabletă nu înlocuiește o îmbrățișare sau o mângâiere, nu oferă siguranța atât de necesară copilului.
Copiii se simt singuri când nu știu sau nu pot să riposteze la abuzuri, bullying și altele asemenea. Din păcate, sunt frecvente situațiile în care abuzurile vin chiar din partea celor care ar trebui să le ofere siguranță. Alteori, se simt fără apărare în fața agresivității colegilor iar izolarea pare o soluție salvatoare pentru mulți dintre ei.
Dar, în aceeași măsură copiii se simt singuri printre jucării sofisticate, care mai de care mai scumpe, printre rafturi încărcate cu hăinuțe fancy, printre cutii enorme cu ciocolată și alte bunătăți. Un copil nu crește numai cu hrană și resurse materiale, el are nevoie să fie ascultat, să fie înțeles, să se simtă în conexiune emoțională cu părinții lui și cu ceilalți membrii din familie. Da, singurătatea doare pentru un copil și atunci când înțelege că și printre prieteni se simte tot singur și asta pentru că nu a învățat să construiască o legătură autentică, o relație bazată pe emoții pozitive și pe siguranță. El va încerca să “cumpere” puțină bucurie oferind ceva de ordin material așa cum a văzut în familia lui prea ocupată pentru a împărtăși emoții. Astfel, relațiile pe care le va clădi vor fi lipsite de fundație, de o bază solidă și vor sfârși cu dezamăgiri și sentimentul de a fi fost folosit de către ceilalți ori neinteresant pentru ei.
Astfel, copiii pot deveni incapabili să cultive relații sănătoase mai târziu, dezvoltă anxietate socială sau depresie despre care știm ca favorizează însingurarea, pot deveni timizi iar stima de sine scade.
Însingurarea în copilărie poate face ca viitorul adult să dezvolte relații excesiv de timide sau abuzive. Interacțiunea sănătoasă dintre părinți și copii reprezintă cheia problemei și asigurarea că vor avea relații echilibrate în viitor.
Despre singurătatea în adolescență și la vârsta maturității, aflăm în episoadele următoare.
Până miercurea viitoare, nu uitați să aveți grijă de sănătatea voastra fizică și mentală!
Psihoterapeut Lorena Diaconescu
Lorena Diaconescu este psiholog, lucrează în domeniul psihoterapiei dar alocă și foarte mult timp dezvoltării personale cu grupuri de copii și adolescenți. A urmat studiile Facultății de Psihologie a Universității București dar este licențiată și în științe juridice și științe economice. Consideră că instruirea în domenii diverse și formarea continuă sunt elemente importante în evoluția personală a oricărui om.
Articole anterioare: