Singuratate la vârsta adolescentei nu prea ridica semne de întrebare pentru ca majoritatea adulților afirma despre adolescenți ca sunt ciudați sau ca se afla la o varsta dificila. Ei bine, varsta în sine nu e dificila ci doar etapa de dezvoltare este gestionata mai ușor de unii, mai greu de alții.. dar e cat se poate de firesc.
Alegerea de a se insingura are la bază, în cele mai frecvente cazuri, teama de penibil, timiditatea, neacceptarea cu usurinta de către adolescent a transformarilor prin care trece, frica de a fi respins. Dar în multe alte cazuri, insingurarea poate fi cauzată de lipsa de înțelegere din partea adulților din viața lui (parinti, profesori..), de nevoia neîmplinită de a fi ascultat, o nevoie neglijată atât în copilărie cât și acum, în etapa adolescenței, ori de un eveniment traumatic cum ar fi despărțirea părinților sau o dezamăgire în relațiile lui.
Ce este de făcut atunci când comunicarea este defectuoasa între adolescent și părinții lui? Unde vor fi găsite răspunsurile, cum va fi obținut suportul acestora? Este limpede că e nevoie de intervenție din exterior dar adolescentul nu se duce la psiholog, nu știe cum să abordeze problema și unde să caute soluții. O varianta foarte potrivită ar fi participarea la un grup de dezvoltare personală unde poate trece printr-un proces de autocunoaștere urmat de acceptarea mai ușoară a transformarilor fizice și psiho-emotionale pe care le presupune maturizarea, identificarea unor metode de comunicare eficienta, stabilirea unor obiective personale, rezolvarea problemei timiditatii, creșterea stimei de sine și multe alte schimbări de care adolescentul are nevoie.
Daca insa, parintii sunt prezenti si implicati, ei vor fi cei care vor cere ajutor. De multe ori spun despre adolescent ca nu iese din casa, nu are activități de grup, nu prea comunică, nu știu să-și facă prieteni sau să își facă relații și așa mai departe.
Oricum am privi problema, însingurarea adolescentului este o forma de apărare, de autoprotecție față de judecățile celor din jur, față de întrebările pe care el le percepe ca pe niște atacuri mai ales atunci când este vorba despre subiecte care dor.
Atat adolescenții cât și părinții ar trebui să ceară sprijin în a gestiona o astfel de problemă. Chiar dacă vom spune că pe vremea părinților și bunicilor noștri nu se apela la psiholog și nu se țineau sesiuni de parenting, e bine să precizăm că tehnologia ne-a schimbat comportamentele și chiar dinamica dezvoltarii noastre, subiect despre care vom discuta în curand.
Până miercurea viitoare, nu uitați să aveți grijă de sănătatea voastra fizică și mentală!
Psihoterapeut Lorena Diaconescu
Lorena Diaconescu este psiholog, lucrează în domeniul psihoterapiei dar alocă și foarte mult timp dezvoltării personale cu grupuri de copii și adolescenți. A urmat studiile Facultății de Psihologie a Universității București dar este licențiată și în științe juridice și științe economice. Consideră că instruirea în domenii diverse și formarea continuă sunt elemente importante în evoluția personală a oricărui om.
Articole anterioare:
