În ultima vreme vedem tot mai mulți oameni singuri iar asta ne face să ne întrebăm dacă este o alegere sau ascunde o inabilitate de ordin relațional. Oricum ar fi, singurătatea e tristă la orice vârstă mai ales când este precedată de dezamăgiri, de experiențe nefericite din care ieșim cu răni emoționale, lipsă de încredere și stimă de sine scăzută. De fapt, potrivit ar fi să vorbim despre modul în care gestionăm aceste dezamăgiri și ce alegem să punem în loc după o pierdere sau după o despărțire.
Singurătatea e privită ca o pedeapsă. Numai dacă ne amintim din anii copilăriei cum izolarea (în afara sălii de clasă sau la colț) era o umilință dar și o suferință, înțelegem că și la vârsta maturității, respingerea sau abandonul capătă uneori expresia însingurării.
În plan religios, dacă privim scenele zugrăvite pe pereții bisericilor și felul în care este reprezentat iadul – pedeapsa supremă – observăm că este simbolizat de un șir de oameni care stau unul în spatele celuilalt, semnificând singurătatea.
Singurătatea poate favoriza apariția depresiei precum și depresia aduce după sine însingurare. Și ne refugiem în comunicarea virtuală, iluzorie, crezând că poate suplini cumva nevoia de interacțiune directă, reală, schimbul de priviri și de emoții. În online comunicăm doar prin cuvinte, lipsind cu desăvârșire limbajul non-verbal și cel paraverbal. Însă prea puțini dintre noi pot genera emoții autentice și puternice doar prin cuvinte. În rest, sunt doar căutări… autoînșelarea permanentă că numărul de aprecieri ale unei postări pe o rețea de socializare poate reflecta cu adevărat aprecierea propriei persoane.
Comunicarea în online trebuie să fie cu scop precis (informare, publicitate etc), nu pentru a suplini nevoi reale.
Uneori ne ascundem frământările, lipsurile, problemele pentru că nu ne place să ne expunem, nu vrem să fim judecați și nu ne place ca ceilalți să fie intruzivi dar nici nu acceptăm ușor faptul că nu se apropie în momentele în care ne dorim să cadă toate barierele. Atunci când granițele nu sunt bine stabilite, creează confuzii în relații și frustrări care ne fac să ne îndoim unii de ceilalți, să ne îndepărtăm, să ne însingurăm.
Despre singurătatea în copilărie, adolescență și la vârsta maturității dar și despre modul în care ne poate afecta, aflăm în episoadele următoare.
Până miercurea viitoare, nu uitați să aveți grijă de sănătatea voastra fizică și mentală!
Psihoterapeut Lorena Diaconescu
Lorena Diaconescu este psiholog, lucrează în domeniul psihoterapiei dar alocă și foarte mult timp dezvoltării personale cu grupuri de copii și adolescenți. A urmat studiile Facultății de Psihologie a Universității București dar este licențiată și în științe juridice și științe economice. Consideră că instruirea în domenii diverse și formarea continuă sunt elemente importante în evoluția personală a oricărui om.
Articole anterioare: