8.2 C
București

Starea noastră de bine (10) – Onestitatea

Importante

Reamintim că principalele categorii de valori după care ne ghidăm în viață sunt: înțelepciunea, curajul, umanitatea, justiția, cumpătarea și transcendența.

Curajul cuprinde: vitejia, onestitatea, perseverența și avântul. Manifestarea curajului ne ajută să ne exercităm voința și să facem față piedicilor din viață.

Astăzi discutăm despre onestitate. Să fii onest cere curaj, aș spune mult curaj. Onestitate înseamnă să fim sinceri față de noi înșine și față de ceilalți și să ne asumăm reacțiile și apoi responsabilitățile pentru acțiunile noastre.

Onestitate înseamnă să fim sinceri, să spunem adevărul și în sens extins să ne prezentăm într-un mod autentic, simplu, fără pretenții.

Putem să ne întrebăm, fiecare pe noi înșine, dacă suntem persoane integre  dacă suntem cine spunem că suntem, dacă masca socială coincide cu realitatea eu-lui nostru. Umbre avem toți, dar depinde ce sau cine domină, dacă spunem una și facem alta sau dacă reușim să menținem un echilibru. Oare cum acționăm în mod constant în domeniile vieții noastre? Suntem într-un anumit fel în societate și complet diferiți în familie? Încercăm să păstrăm o constanță în ceea ce suntem? Cât de onești suntem față de noi înșine? Toate acestea sunt întrebări care ne ajută să ne analizăm puțin, să vedem apoi care sunt presiunile, de unde vin ele și cum ajungem să ne punem măști.

Și acum pe partea cealaltă, dacă suntem foarte sinceri, nu avem deseori neplăceri? Avem curajul să îi spunem unui șef că este abuziv, dacă job-ul nostru depinde de el? Ce facem cu masca socială? Când o dăm jos? Adunăm frustrări? Ce facem cu ele?

Se pare că există situații în care nu suntem foarte simpatici dacă spunem “verde în față”, mai ales unui superior. Și atunci ce facem? Cum putem să ne păstrăm valoarea noastră de preț, onestitatea? Și cum facem pace cu noi înșine, pentru a nu avea acea discordanță între masca de serviciu și fața de acasă?

Cred că există multe slujbe, din păcate poate o majoritate, în care presiunea este mare și ca să reziști, faci ce se cere și ești cum se cere. Acesta este compromisul și cred că mulți facem compromisuri chiar dacă sunt momente în care simțim umilință sau ni se refuză dreptul de a ne apăra. Dacă devenim conștienți de acestea și de frustrările care se adună, e important să vorbim, să fim onești cu noi și poate cu cineva care ne ascultă, să le scoatem în afara nostră. Este un exercițiu util pentru starea noastră de bine, de liniștire și de acord cu noi înșine. Exersând această auto-observație, putem apoi să ne păstrăm mai rezervați și în relațiile abuzive și să luăm distanță.

Onestitatea ca valoare implică reprezentarea cu exactitate a stărilor noastre interne, a intențiilor și a angajamentelor noastre, atât în public cât și în privat. Forța onestității este adesea legată de concordanța de sine, măsura în care obiectivele noastre reprezintă cu exactitate interesele și valorile implicite. E o situație în care trebuie să cântărim și să ne întrebăm pe noi înșine, cu maximă sinceritate: Ce este cu adevărat important pentru noi?

Rezultatele cercetărilor privind avantajele  onestității ca valoare de referință arată că  oamenii cinstiți sunt de obicei priviți ca de încredere, ceea ce contribuie la relații sănătoase și pozitive. Onestitatea este legată cu mare precizie de obiectivele noastre, care reflectă adevăratele valori și interese care ne ghidează. Forța onestității ne permite o auto-evaluare mai exactă a competențelor și motivațiilor noastre.

Cum ne putem explora această valoare?

Ne putem gândi la modul în care am folosit onestitatea în trecut, în viața de zi cu zi și în perioadele speciale sau critice. Pentru a ne observa mai bine putem să ne întrebăm fiecare dintre noi cât de bine ne onorăm angajamentele, acordurile, responsabilitățile și ce compromisuri facem în relațiile personale și profesionale?

Cât de des evităm să ne asumăm vinovăția, invocând scuze, blamând, minimalizând sau raționalizând? Suntem conștienți de aceste procese când se întâmplă?

Cine reprezintă pentru noi un model de onestitate? Cum ne-am putea îmbunătăți sau crește gradul de manifestare a onestității noastre față de ceilalți?

Dacă dorim să devenim mai onești, dacă simțim că suntem discordanți și dorim să fim mai în acord cu noi înșine putem încerca câteva exerciții:

Când ni se cere o părere cinstită, o putem oferi, sincer, dar avem ca sugestie, să fie împachetată frumos, cu o doză de bunătate, poate de compasiune, de validare. E important să dăm un feedback constructiv, direct și autentic dar să nu fim cruzi.

Când avem întâlniri de lucru și vorbim cu colegii de muncă, putem experimenta setându-ne un mod de a vorbi direct, clar și specific.

Putem încerca să fim mai sinceri cu noi înșine, să ne gândim la o dificultate sau un viciu pe care îl avem, să ne gândim la lupta pe care o ducem câteodată pentru a-l ține în frâu. Ne putem trata cu compasiune, cu înțelegere, cu bunătate și să evităm să ne autoblamăm. E important să fim sinceri dar să nu fim răi cu noi înșine. Relația cu noi înșine este cea mai lungă relație pe care o vom avea vreodată cu cineva.

Onestitatea traspare și prin respectarea angajamentelor în toate relațiile noastre. Atunci când promitem ceva sau când ne-am luat un angajament, este important să ne ținem de el.

Putem să ne exprimăm în scris legat de o problemă a comunității care poate că nu a fost abordată direct și sincer. Putem să ne împărtășim scrisul cu alți care aleg să se exprime în același mod, să publicăm, să diseminăm informația, să disecăm împreună problema.

Personal consider că e important să fim onești cu noi înșine, înainte de toate, dacă ne păcălim singuri, suntem primii care ne facem rău. În al doilea rând, putem fi onești cu oamenii din jurul nostru, avem posibilitatea să testăm această valoare cu fiecare om pe care îl cunoaștem și apoi decidem care sunt zonele în care este mai prudent să fim rezervați pentru a nu ne face rău. Nu înseamnă să nu fim onești, în aceste cazuri ci să luăm distanță pentru a ne proteja. Nu toți oamenii au curajul să aprecieze această valoare.  Pierderea este a lor. Relațiile toxice există, nu sunt un mit și atunci când suntem implicați în ele, ne afectează.

Psiholog Cristina Eftimie

Sursă rezultate cercetare: Viacharacter.org

Articole anterioare:

Starea noastră de bine (9) – Curajul sau vitejia

Starea noastră de bine (8) – Perspectiva

Starea noastră de bine (7) – Dragostea de a învăța

Starea noastră de bine (6) – Hotărârea ca parte a înțelepciunii

Starea noastră de bine (5) – Curiozitatea

Starea noastră de bine (4) – Creativitatea, componenta înțelepciunii

Starea noastră de bine (3) – Ghidarea după valori

Starea noastră de bine (2) – Cu cine ne înconjurăm?

Starea noastră de bine (1) – Învățăm de la copil

Bullying (10) – Reflectare și feed-back în ceea ce privește bullying-ul în școli

Bullying (9) – Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Ultimele articole