Starea de bine ne este influențată în mare parte de capacitatea noastră de fi încrezători în viitor și de a ne canaliza resursele spre îndeplinirea planurilor pe care ni le facem. Speranța nu este o formă fără conținut, o credință în noroc fără a fi implicați și a acționa în acest sens. Speranța este despre acțiune spre scopuri stabilite.
Atunci când sperăm suntem de fapt realiști, și de asemenea, plini de optimism cu privire la viitor, în plus, credem în acțiunile noastre și avem încredere că lucrurile vor ieși bine.
Ce mai reprezintă speranța? Speranța are legătură cu așteptările pozitive despre viitor. Ea implică o gândire optimistă și concentrarea asupra lucrurilor bune, viitoare. Speranța este mai mult decât o emoție bună. Este o forță orientată spre acțiune care implică intervenție, motivație și încrederea că obiectivele pot fi atinse și, de asemenea, că pot fi concepute multe căi eficiente pentru a ajunge la acel viitor dorit. Optimismul este strâns legat de a avea un anumit stil explicativ, și anume modul în care explicăm cauzele evenimentelor negative, mai ales. Oamenii care utilizează un stil explicativ optimist interpretează evenimentele ca fiind externe, instabile și specifice. Cei care utilizează un stil explicativ pesimist interpretează evenimentele ca fiind interne, stabile și globale.
Speranța este o caracteristică care face parte din virtutea transcendenței, una dintre cele șase puncte forte de bază. Transcendența descrie punctele forte care ne ajută să ne conectăm la universul mai mare și să oferim sens experiențelor noastre. Caracteristicile care fac parte din categoria mare a transcendenței sunt: aprecierea frumuseții și a excelenței, recunoștința, umorul, spiritualitatea și speranța. Transcendența ne oferă un sens al existenței, ne sprijină să realizăm că suntem în viața noastră și a celor din jur, cu un scop anume, că avem roluri și obiective mai înalte decât doar cele legate de supraviețuire. Transcendența ne ajută să dăm sens lumii, să ne descoperim rolul și scopul, să ne bucurăm de minunea de a fi, să vedem dincolo de material și de palpabil.
Cum ne putem explora această caracteristică sau punct forte?
Pentru început putem să ne analizăm modul de gândire, să vedem dacă suntem pesimiști sau optimiști și să ne întrebăm cum vedem noi viitorul și care este gradul de implicare al nostru, personal în ceea ce ne dorim să fie?
Apoi ne putem stabili scopuri și să găsim căi în a le atinge, obligatoriu cu identificarea acțiunilor necesare. A spera, nu înseamnă a sta și a aștepta. A face ceva, orientat spre un scop, oricât de mic ar fi acel ceva, este mai mult decât a nu face nimic și efortul reprezintă o mare diferență.
Rezultatele cercetărilor privind beneficiile existenței speranței în viața noastră au dus la concluzia că speranța este unul dintre punctele forte legate strâns de satisfacția vieții și de bunăstare. Oamenii care sunt plini de speranță sunt mai puțin predispuși să fie anxioși sau deprimați. Iar dacă totuși devin anxioși sau deprimați, acele sentimente tind să nu-i copleșească, ei reușind să iasă din starea negativă. Oamenii plini de speranță tind să fie mai sănătoși, mai fericiți și mai de succes. Speranța este legată și de longevitate.
Am urmărit de curând un discurs la TED, în care o cercetatoare demonstra că atunci când credem că ceva în viață ne face rău, chiar ne face rău, și că atunci când credem că acel ceva ne face bine, chiar ne face bine. Era vorba despre stres văzut ca o sursă de rău, boală și chiar mortalitate sau ca o sursă de motivare și de creștere. Astfel modul în care gândim ne influențează viață mai mult decât ne-am putea închipui. Ne putem autoeduca în acest sens, chiar dacă poate inclusiv ca și popor, ca și gândire colectivă, tindem să vedem lucrurile mai degrabă în gri. Lucrurile nu sunt nici roz, dar pot fi cu buline și picățele de diverse culori….
Sursă rezultate cercetare: Viacharacter.org
Articole anterioare: