A fi recunoscător înseamnă în primul rând să ne întoarcem în prezent, aici și acum și să privim printr-o lentilă mai realistă cum se vede viața noastră. Înseamnă să ne oprim din cursa în care alergăm, din roata de hamster în care ne învârtim și să apreciem ceea ce este bun, frumos și ce ne dorim să cultivăm și să menținem în viața noastră pe mai departe.
A fi recunoscător înseamnă atât a recunoaște ce este bun, ce primim, ca aport al nostru și al celorlalți dar și a exprima acest lucru, a manifesta, a mulțumi. Când suntem recunoscători pentru lucruri pe care le avem, este important să ne și exprimăm recunoștința față de ceilalți, să o recunoaștem, să o verbalizăm să o arătăm prin fapte.
Putem să începem prin a înțelege ce înseamnă recunoștința, astfel încât să putem să o recunoaștem în noi și în ceilalți și apoi să învățăm să o împărtășim.
Practicarea recunoștinței implică simțirea și exprimarea unui sentiment profund de mulțumire în viață și, mai precis, alocarea timpului pentru a exprima cu adevărat recunoștință, aprecire și mulțumiri celorlalți. Această mulțumire poate fi pentru lucruri specifice pe care le-am primit sau pentru atenție, grijă, suport. De asemenea, ar putea reflecta într-un mod mai general recunoașterea a ceea ce anumite persoane aduc în viața noastră și cum contribuie la sporirea stării noastre de bine.
Astfel, putem fi recunoscători pentru actele deliberate ale celor din jur, cum ar fi un desen primit de la copil, pe care ni-l oferă cu mândrie drept cadou sau pentru orice element spontan pe care îl sesizăm și ne face bine, cum ar fi o briză rece pe față într-o zi fierbinte.
Ceea ce marchează recunoștința este răspunsul psihologic, sentimentul transcendent de recunoștință, acela de “umplere” cu lucruri bune, de plinătate, sentimentul că ni s-a dat un cadou, venit de la o persoană sau de la un eveniment. Oamenii recunoscători experimentează o varietate de emoții pozitive, iar aceste emoții îi inspiră să acționeze în moduri mai binevoitoare, mai umile, mai persistente sau mai amabile.
Există două tipuri de recunoștință:
- Recunoștință declanșată de beneficii – starea psihică care urmează atunci când un beneficiu dorit este primit de la un binefăcător.
- Recunoștință generalizată – starea psihică rezultată din conștientizarea și aprecierea a ceea ce este valoros și semnificativ pentru noi.
Există două etape de recunoștință:
- Recunoașterea bunătății din viața noastră.
- Recunoașterea sursei acestei bunătăți care este în afara noastră.
Cum am constatat, recunoștința este o caracteristică în cadrul categoriei transcendenței, una dintre cele șase virtuți care subcategorizează cele 24 de puncte forte. Transcendența descrie punctele forte care ne ajută să ne conectăm la universul mai mare și să oferim sens vieții noastre. Ea ne ajută să ne vedem ca parte din ceva mai mare și cu un rol în existența noastră și a celor din jur. Celelalte caracteristici care fac parte din transcendență sunt aprecierea frumuseții și a excelenței din jurul nostru, speranța, umorul și spiritualitatea.
Cum ne putem explora și aplica această caracteristică ?
Așa cum am început articolul, ne ajută faptul de a ne conecta cu prezentul, de a nu mai funcționa în gândurile noastre, de a ne opri din alergat prin viață și de a ne da un mic răgaz. Conectarea cu aici-și-acum se poate realiza fie prin respirație, cu concentrarea pe inspir și expir, prin umplerea plămânilor și golirea lor și simțirea efectivă a aerului rece care intră și a celui cald, care iese, fie prin activarea tuturor simțurilor, pe rând. După ce ne oprim din ruminat gânduri prin mintea noastră, ne concentrăm pe miros- 1-2 minute, ce mirosuri simțim, apoi pe gust, 1-2 minute, ce gust simțim în gură, tot așa pe auz și văz, explorând cu curiozitatea și fără emiterea de judecăți.
Și apoi putem să ne concentrăm pe ce este bun în viața noastră. Ce primim? De la cine primim? Și este foarte important să exprimăm acest lucru, verbal, în scris și prin fapte. Pentru acest lucru vă propun un exercițiu prin care zilnic să scriem într-o agendă, 5 motive de recunoștință, timp de cel puțin 28 zile. Formarea unui nou obicei ne ia cam 3-4 săptămâni, pentru a ne intra în rutină. Apoi putem trece la următorul pas, în care să le mulțumim verbal oamenilor importanți din viața noastră, pentru tot ceea ce aduc ei bun în ea și chiar putem scrie scrisori de recunoștință. Le vom face o mare și frumoasă surpriză. Și evident, că ne putem exprima recunoștința prin faptele noastre și prin atitudinea pe care o avem față de ei. Putem să le întoarcem faptele bune pentru a-i ajuta și noi în modul în care au ei nevoie.
Descoperirile cercetărilor cu privire la beneficiile manifestării recunoștinței în viața noastră au dus la concluzia că recunoștința este unul dintre punctele forte cele mai conectate la experiența unei vieți semnificative. Recunoștința contribuie, de asemenea, la starea noastră fizică și psihologică, la o mai bună sănătate, cum ar fi o mai bună funcționare cardiovasculară și o mai bună imunitate. Puterea recunoștinței are și beneficii spirituale, cum ar fi un sentiment de interconectare cu viața, un sentiment general de responsabilitate față de ceilalți și acordarea unei importanțe mai mici bunurilor materiale.
Cercetările au demonstrat, de asemenea, că practicarea recunoștinței crește starea de bine, de fericire a oamenilor. Îi face să se concentreze pe ceea ce este bun și să vadă lucrurile într-un mod mai pozitiv.
Sursă rezultate cercetare: Viacharacter.org
Articole anterioare: