6 oameni povestesc ce înseamnă să trăiești cu anxietatea

6 persoane au povestit pentru healthline.com ce înseamnă să suferi de tulburări de anxietate.

„Traiul cu o tulburare de anxietate este probabil similar cu al altora care trăiesc cu alte tulburări, dar problema cu anxietatea este că aceasta nu poate fi văzută.Pot spune cuiva că sunt îngrijorată, dar asta poate fi percepută ca parte a felului meu de a fi. Ei, da, bine, își face griji din orice. NU, nu fac asta. Mă lupt cu o boală“ – Lynda

„N-am înțeles niciodată cu adevărat că anxietatea este o boală care poate fi diagnosticată. Mi se spune pe măsură ce am crescut, că am rămas un copil care își face griji din probleme banale. Și pentru că suferă de o anxietate la gravă, mă enervez deseori, mă înfurii și mă simt frustrat“ – Alex.

„Unul dintre lucrurile cu care mă lupt ca persoană care suferă de anxietate este faptul că alți oameni, chiar și familia și prietenii mei, găsesc tot felul de explicații atunci cînd anxietatea îmi cauzează probleme. Pentru că pare că nu este nimic în neregulă cu mine. Sunt nopți în care nu dorm, nu mă odihnesc pentru că stau și mă gândesc încontinuu. Încă învăț cum ar trebui să reacționeze o persoană „normală“ în anumite situații. Este foarte greu să vorbești despre asta, pentru că nu se vede de ceea ce suferi“ – Alex

„Cred că este o concepție greșită că anxietatea este ca un fel de manie. Pentru mine, cel puțin, nu este adevărat. Mare parte din anxietatea mea este internă. Îmi iese foarte bine să o ascund, pentru că am familie (și un brand) de protejat. Am nevoie de oameni care cred că fac față într-un mod sănătos. Și în mare parte asta fac. Dar este o mare diferență între a fi anxios și a fi maniac“ – Steve.

„Am o carieră pe care o iubesc și o relație extraordinară. Sunt voluntar în comunitatea mea. Trăiesc în lumea asta, dar cu o boală care este invizibilă. Uneori sunt foarte revoltată și nervoasă pe faptul că trebuie să duc o luptă grea pentru a-mi ține în frâu anxietatea. Cred o parte este genetică, o parte șegată de experiențele legate de familia mea, și o parte cauzată de stilul meu de viață“ – Dana

„Sunt zile când mă simt ca un experiment științific, încercând fiecare medicament pe care mi-l prescrie medicul, sperând că unul dintre ele îmi face iar viața normală. Uneori medicamentele funcționează pentru o perioadă. Ultimul medicament mi-a distrus libidoul pentru câteva luni de zile. LA 35 de ani, imposibilitatea de a face sex cu soția mea, pune piatră peste piatră de rușine, peste mormanul de vină care deja se formase. Așa că m-am reîntors la doctor pentru o altă vizită umilitoare, spunându-i care sunt efectele secundare. Acum încerc alt medicament. Și sper să fie rezultate diferite“ – Steve.

„Eu chiar trebuie să îmi țin sub control nivelul de stres prin identificarea factorilor care-mi influențează energia. Am făcut schimbări majore în viață pentru a-mi ajuta sănătatea mentală. Meditez zilnic și asta mă ajută foarte mult. Și am nevoie de activitate sportivă în fiecare zi. Îmi place să merg la acupuncturist și masaj. Trebuie să fiu atentă să dorm cât trebuie, să am o dietă echilibrată și să reduc drastic cantitatea de cafeină. Și merg la psihoterapeut în mod regulat. “ – Dana

„Pentru mine, o zi bună înseamnă că nu-mi verific telefonul imediat ce mă trezesc. Aștept până după ce trec cele 10-15 minute de meditație. O zi bună înseamnă că ajung la birou la timp; că nu simt nevoia să mă scuz pentru un milion de lucruri banale pe care nimeni altcineva nu le observă, și că nu mă încui în baia de la birou pentru trei minute de liniște. Ajung acasă, sunt prezent pentru soție și copii, cinez și dorm cinci sau șase ore de somn neîntrerupt. Asta înseamnă o zi cu adevărat bună pentru mine“ – Steve

„Stadiul de anxietate în care mă aflu eu îmi permite să fiu productivă. Anxietățilemele nu-mi stau în cale prea mult. Cel mai important, înseamnă că sunt capabilă să-mi recunosc simptomele, să iau măsuri și să împiedic anxietatea să explodeze. Să iau măsuri înseamnă să iau medicașie, să respir adânc sau să mă întâlnesc cu oameni cărora pot să le spun cum mă simt“ – Lynda

„Zilele proaste au intrat în normalitate“

„Parte din ceea ce înseamnă o zi proastă este ceea ce eu numesc o frică fără nume. Ți-eteamă, dar nu știi de ce sau pentru ce. Nu e nimic rațional. Pur și simplu ești speriat, anxios în legătură cu ceva ce nu poți numi. E foarte greu să-ți revii din asta, și mi se întâmplă destul de des.. Zilele proaste sunt alea în care ți-e frică, nu știi de ce, și nu poți face nimic – în afară de a te întoarce la medicamentele tașe și de spera“ – Lynda

„Atacurile de panică, teroarea, gîndurile anxioase obsesive, inabilitatea de a te relaxa pentru lungi perioade de timp: așa este mintea mea într-o stare constantă de anxietate. E ca și cum creierul ar fi într-o mașină de râșnit cafea. Am lipsit de la serviciu sau de la alte treburi pentru că aveam stări de anxietate foarte nasoale. Am anulat lucruri pe ultima suta de metri , lucruri pe care trebuia să le fac cu familia ori cu prietenii pentru că anxietatea era copleșitoare“ – Dana.

„Vreau doar să fiu auzit“

„Mi-ar plăcea ca oamenii să mă trateze cu înțelegere și compasiune. De aceste două lucruri am nevoie cu adevărat. Dacă îmi dai semne că mă vezi și mă auzi, asta îmi schimbă întreaga perspectivă. Vreau ca oamenii să știe că asta e normalitatea mea și că uneori pur și simplu nu mă pot calma. Pe cât îi supără pe ei anxietatea mea, mie îmi face și mai rău. Uneori îmi tremură mâinile fără niciun motiv, și asta este extraordinar de stânjenitor. Dar nu sunt nebun. Doar mă lupt“ -Steve

„Vă rog să nu judecați o cartedupă copertă. Habar n-aveți ce se întâmplă de fapt. Nu utilizați termeni ca „bipolar“, „exagerat de îngrijorat“ sau „dezastru“ pentru a descrie pe cineva. Este insultător și minimalizează lupta noastră de a fi membri productivi ai societății. Și dacă treci prin astfel de stări nu trebuie să te gândești că ești singur“. – Lynda