Arhive cauze - Sanatate 7

Ce este cardiomiopatia și cum se poate ține sub control

Cardiomiopatia este o afecțiune care împiedică mușchiul inimii să pompeze sângele în mod eficient. Printre simptomele acestei afecțiuni se numără dificultățile la respirație și durerile în piept.

Există mai multe tipuri de cardiomiopatie, și deci și cauze de mai multe feluri. Dar, din păcate, este o afecțiune care nu poate fi vindecată, ci numai ținută sub control. Tratamentul abordat ameliorează simptomle, ceea ce înseamnă că se poate trăi cu această boală.

Simptomele cardiomiopatiei

În stadii incipiente ale afecțiunii, simptomele nu prea sunt evidente. Dar, odată ce boala înaintează și se agravează, pot apărea următoarele simptome: dificultăți de respirație la efort sau în timpul activităților zilnice, amețeli, leșin, durere în piept, oboseală, bătăi rapide sau neregulate ale inimii, umflarea mâinilor, a picioarelor sau abdomenului.

În cazuri mai grave, pot apărea chiar și aritmii, cheaguri de sânge, atac de cord sau insuficiență cardiacă.

Tipuri de cardiomiopatie

Cardiomiopatia este de mai multe feluri: hipertrofică, dilatativă, restrictivă și displazia aritmogenă de ventricul drept.

Cea mai frecventă este cardiomiopatia hipertrofică, prevalența ei fiind de 0,2 % la populația generală. Mușchiul cardiac suferă o îngroșare anormală, și prin urmare, inima trebuie să muncească mai mult.

Cardiomiopatia hipertrofică

„Cardiomiopatia hipertrofică (CMH) este o afecțiune cardiacă primară, determinată, de cele mai multe ori, de factori genetici . Se caracterizează prin îngroșarea pereților ventriculari și dezorganizarea arhitecturii mușchiului inimii. Dintre pacienții cu CMH, mare parte dezvoltă forma obstructivă, CMHO, iar tratamentul se adresează celor simptomatici. El poate fi medicamentos, eficace în multe cazuri; în cele rezistente la tratamentul medicamentos se reduce la tratament invaziv“, explică dr. Sorin Lepădatu, medic primar chirurgie cardiovasculară.

El adaugă faptul că „tratamentul chirurgical este în acest moment tratament de clasa I și constă în miectomie septală extinsă sau operația Morrow. Când nu se poate efectua operația, în cazul pacienților care prezintă comorbidități grave și care au risc operator cresc se recomandă ablația septală“.

Cardiomiopatia dilatativă

În cazul acesteia, pereții inimii se întind și devin mai subțiri din cauza creșterii volumului uneia sau a mai multor cavități ale inimii. Această întindere slăbește mușchiul inimii, care nu reușește să mai pompeze sângele cu suficientă putere.

Cardiomiopatia restrictivă

Este un tip mai rar întâlnit și apare atunci când mușchiul cardiac se înțepenește , ceea ce împiedică ventriculele să se relaxeze și să se umple complet cu sânge, între bătăile inimii.

Displazia aritmogenă de ventricul drept

În această formă rară de cardiomiopatie, celulele care formează mușhiul inimii se transformă în țesut cicatrizat sau adipos (grăsime), provocând tahiaritmii ventriculare și chiar decesul subit, mai ales în condiții de efort susținut.

Cauze multiple

În cele mai multe cazuri afecțiunea este gentică, transmițându-se de la părinți la copii. Dar mai există și alte cauze posibile: afecțiuni cardiace congenitale, boala arterială coronariană, hipertensiunea cronică, cardiomiopatia ischemică (un atac de cord care a provocat leziuni musculare cardiace), valvulopatii, infecții virale sau bacteriene ale inimii, unele tratamente împotriva cancerului, diabetul sau alte tulburări metabolice.

Consumul excesiv de alcool, cel de cocaină sau alte droguri și anumite complicații legate de sarcină pot deveni și ele cauze de cardiomiopatie. Se întâmplă, însă, uneori ca motivele declanșării acestei boli să fie necunoscute, așa cum este cazul cardiomiopatiilor idiopatice.

Se poate trata?

Cele mai multe simptome ale bolii sunt ameliorate cu medicamente și prin schimbarea modului de viață. Tratamentul depinde de tip de cardiomiopatie și de agresivitatea simptomelor. În unele cazuri, poate fi vorba de intervenție chirurgicală, pentru reglarea aritmiilor care pot pune viața bolnavului în pericol. Pacientul va primi și indicații referitoare la efortul depus.

Care sunt cauzele urinărilor dese și ce măsuri trebuie luate

Urinările dese, nejustificate de un consum bogat de lichide, pot semnala anumite probleme de sănătate. Medicii urologi spun că o medie de 7-8 urinări pe zi este normală, în funcție și de volumul de lichide și de frecvența cu care be, apă.

Urinările frecvente pot fi puse și pe seama schimbărilor pe care le facem în alimentație, a sarcinii, a administrării de medicamente diuretice sau a cantității mari de lichide consumate seara, înainte de culcare. „Dacă episoadele de urinare sunt atât de dese încât afectează programul zilnic ori ne trezesc noaptea din somn, chiar de mai multe ori, este bine să mergem la medic pentru un consult“, explică Florian Mihălțan, medic specialist urolog.

Ce analize trebuie făcute

Pentru diagnosticarea posibilelor cauze care duc la apariția episoadelor dese de urinare, medicul trebuie să pună mai multe întrebări pacientului. „Medicul urolog trebuie să întrebe despre obiceiurile alimentare, aspectul urinei, dar și celelalte simptome care sunt asociate. Pacientului i se va recomanda să noteze timp de 3 zile, într-un tabel, ora și cantitatea de urină eliminată măsurată cu un pahar gradat. Printre analize se află și sumarul și sedimentul urinar (se poate observa prezența bacteriilor, a leucocitelor sau pierderea de glucoză prin urină), urocultura, dar și probele de funcție renală și glicemia. În cazul în care diagnosticul nu se poate pune în urma acestor investigații, urmează ecografia de tract urinar (pentru depistarea eventualelor probleme renale ori ale prostatei), dar și testele urodinamice“, spune medicul.

„După ce au fost identificate cauzele urinării frecvente și încadrarea acestora în tabloul unei anumite patologii, se poate începe tratamentul. Pentru cauzele legate de obiceiuri alimentare, se recomandă evitarea produselor iritante (cum sunt băuturile carbogazoase, cafeaua, consumul de alcool, dar și folosirea frecventă a condimentelor la prepararea mâncărurilor), cât și adoptarea unor reguli care presupun ca lichidele să fie băute mai ales în timpul zilei. Celelalte cauze ncesită terapie ghidată de medicul specialist, mai ales că se dorește tratarea lor, dar și prevenirea recidivelor.“, explică specialistul.

Bolile pe care le pot semnala

Există anumite afecțiuni care au printre simptome și nevoia frecventă de a urina. Unele dintre acestea pot fi diabetul zaharat și infecțiile de tract urinar. Apoi, putem enumera probleme de prostată sau o disfuncție neurologică a vezicii urinare, care îi provoacă acesteia contracții involuntare neașteptate, adică poate pierde urină.

Alte posibile cauze ale urinării frecvente

vaginita
apariția tumorilor la nivelul vezicii
boala inflamatorie pelvină
gonoreea
vezica hiperactivă
anxietatea
litiaza vezicii urinare
prezența piterelor la rinichi

Cauzele apariției parodontozei. Cum ar putea fi prevenită

Parodontoza se numără printre cele mai grave afecțiuni stomatologice, care, în ultima vreme, face tot mai multe victime chiar și în rândul tinerilor. Dacă nu este tratată, ea poate duce la pierderea dinților. Dr. Mirela Hațegan, medic stostămatolog ne spune care sunt cauzele care duc la apariția acestei boli și ce ar trebui să facem pentru a o preveni.

Bolile parodontale sunt de trei tipuri: gingivita sau inflamația gingiilor (cauzată de placa bacteriană), parodontita (determinată de acțiunea nefastă a plăcii dentare și a tartrului asupra țesuturilor de susținere a dintelui) și parodontita avansată (atunci când inclusiv osul și ligamentul parodontal sunt deteriorate dinții devin mobili și se poate ajunge chiar la extracție).

Cauze

„Cel mai important factor care poate declanșa boala este placa bacteriană. În lipsa unei igiene orale corecte, bacteriile distrug dinții. Și modificările hormonale pot favoriza evoluția gingivitei, ducând la sensibilitatea excesivă a gingiilor. Un al factor poate fi diabetul. Această boală nu numai că favorizează instalarea bolii dar și grăbește ritmul de evoluție, putând îngreuna eficiența tratamentului. Iar, un alt factor, poate fi stresul, care face mai grea lupta organismului cu infecțiile, dar să nu uităm și de fumat care încetinește eficiența tratamentelor. Poate fi și predispoziție genetică pentru această boală“, explică Mirela Hațegan.

Simptome

Boala debutează cu umflarea ușoară a gingiilor, care sângerează în timpul periajului. Apoi, în timp, gingiile se înroșesc, devenind chiar violacee în unele cazuri. „Devin sensibile la atingeri, apare respirația urât mirositoare și senzația de gust amar în gură. Dacă nu se iau măsuri din timp, dinții încep să se distanțeze, să se clatine și în final, să cadă.“, explică specialistul.

În cazul diagnosticului de parodontoză, medicul stomatolog poate include un tratament antimicrobian și antiinflamator, un detartraj supra- și mai ales subgingival de 2,3 sau 4 ori pe an, în funcție de caz. „Se mai poate recomanda chiuretajul pungilor parodontale (îndepărtarea tartrului și a țesutului de granulație localizat la nivel gingival profund), reducerea adâncimii pungilor parodontale, eliminarea bacteriilor existente sau operații cu lambou și introducerea de os artificial (adiție osoasă)“, spune medicul.

Cum putem preveni

Cel mai important rol în menținerea unei danturi sănătoase îl are igiena bucală. „Trebuie să ne spălăm pe dinți de cel puțin două ori pe zi. Eu recomand și folosirea aței dentare și a apei de gură. De asemenea, renunțarea la fumat, adoptarea unui stil de viață sănătos și evitarea alimentelor bogate în zahăr ajută la păstrarea unei danturi sănătoase. Este important să mergem la control stomatologic de două ori pe an, pentru a efectua o igienizare a danturii, prin îndepărtarea tartrului și tratarea cariilor“, conchide medicul specialist.

Femeie se tine cu mana de burta, stand pe o canapea

De ce suferi de constipație? Cauze mai puțin cunoscute

Constipația este favorizată, în mare măsură, de alimentația săracă în fibre și de lipsa mișcării. Există însă și cauze mai puțin știute care duc la apariția acestei neplăceri.

Dr. Sorana Micșunescu, medic de medicină generală și pediatrie spune că de multe ori, constipația poate fi o cauză a abținerii de la evacuarea intestinală. „ Motivele pot fi ignorarea senzaţiei de a avea scaune, teama de toalete publice sau chiar lipsa timpului. Cu toate acestea, constipaţia poate apărea şi atunci când persoana suferă de sindromul colonului iritabil. În acest caz, apar spasmele care întârzie eliberarea instestinală şi astfel fecalele rămân mai mult timp în colon. În cazul persoanelor în vârstă, apariţia constipaţiei este de 5 ori mai frecventă decât la tineri. Pentru a diminua simptomele neplăcute ale acestei probleme de sănătate, se recomandă atenţie deosebită la dietă, activitate fizică zilnică şi consumul de lichide“, explică medicul

Problemele apar când alimentația este bogată în carne, produse de patiserie și brânzeturi, care îngreunează digestia. Pentru un tranzit intestinal optim, este nevoie ca fibrele (prezente în legume, fructe și cereale integrale) să nu ne lipsească din dieta zilnică.

Medicamentele

Constipația poate fi un efect secundar al administrării unor medicamente, cum sunt antiacidele, analgezicele și suplimentele cu calciu și fier. De asemenea, şi folosirea îndelungată a medicamentelor care au efect laxativ pot duce la constipaţie. La rândul lor, diureticele, luate pe perioade îndelungate și în exces, scad nivelul potasiului în organism, acest element fiind implicat în producerea purgației (eliminarea materiilor fecale).

Călătoriile

Diferenţa de fus orar și chiar o mică excursie la câţiva kilometri depărtare de casă pot cauza constipaţie. Explicaţia constă în faptul că şi în cazul schimbărilor mici, organismul are nevoie de adaptare pentru a nu-i fi perturbate funcțiile.

Sarcina

Problemele de constipaţie în sarcină sunt cauzate de schimbările hormonale care încetinesc funcţiile sistemului digestiv. De asemenea, şi uterul crescut pune presiune pe instestine, perturbându-le activitatea.

Unele boli

Multe persoane care suferă de hipotiroidism pot avea probleme cu constipaţia. Această afecţiune încetineşte metabolismul şi, respectiv, activitatea intestinală. De asemenea, diabetul provoacă modificări care perturbă capacitatea de a digera alimentele. Este bine de știut că și depresia încetinește funcţiile metabolice, implicit, digestia este afectată.

Sedentarismul reduce tonusul muscular responsabil de stimularea intestinului gros. De aceea, persoanele care petrec cea mai mare a timpului pe scaun au un risc de două ori mai mare de a suferi de constipaţie faţă de cei care au o viaţă activă.

Anemia, afecțiunea la care femeile și copiii sunt cei mai predispuși

Există zile în care ne putem simți amețiți, fără vlagă și cu dureri de cap. Prima reacție este să dăm vina pe programul încărcat, pe viața agitată și pe stres, dar aceste simptome pot trage un semnal de alarmă în cazul anemiei.

Anemia, descoperită la timp, poate fi tratată. Dacă nu este tratată corespunzător ea poate duce la apariția unor complicații. „Anemia, una dintre afecțiunile des întâlnite în rândul femeilor, se poate manifesta prin astenie, paloare și amețeli. Anemiile care se instalează brusc au simptome evidente, iar cele cronice, care se instalează lent, sunt bine tolerate până în stadii avansate“, explică Nicoleta Tomescu, medic de familie.

Care sunt cauzele

Anemia poate fi favorizată de consumul redus de alimente bogate în fier. Fa fel, și de pierderile de sânge. De asemenea, menstruațiile abundente sunt unele dintre cele mai importante cauze în declanșarea anemiei. Unele boli genetice, sum sunt talasemia sau lipsa acidului folic din organism, pot provoca primele simptome ale afecțiunii. Mediciul spune că hemoragiile acute care duc șa anemie, produse de traumatisme sau ulcere, pot necesita chiar și transfuzii de sânge.

Cele mai des întâlnite tipuri de anemii sunt cele carențiale (cauzate de lipsa unei alimentații adecvate). Alimentele care conțin cantități mari de fier sunt carnea, oul, ficatul, spanacul, urzicile. Absorbția fierului în organism, dar și a acidului folic și vitaminei B12, esențiale pentru producerea normală a globulelor roșii, pot fi împiedicate de afecțiuni digestive și alcoolism.

Bolile cronice, tumorile maligne, leucemiile și limfoamele evoluează cu anemie cronicp, uneori acestra fiind chiar primul semn de boală, specifică medicul de familie.

Cum se diagnostichează anemia

Anemia se poate stabili în urma unui examen clinic și a unor analize de sânge. Însă pentru a afla cauza bolii este nevoie de alte investigații. „Se fac mai multe teste hematologice – hemogramă, sideremie, frotiu de sânge periferic, reticulocite, hemocult, electroforeza hemoglobinei. Dacă aceastea nu sunt concludente se pot cere și alte investigațșii: puncție de măduvă osoasă, teste genetice și investigații specifice pentru depistarea bolilor cronice asociate anemiei“, explică Nicoleta Tomescu.

Cum poate fi tratată

După ce medicul a stabilit tipul și cauzele anemiei, urmează tratamentul corespunzător. Pot fi suplimente pe bază de fier, dar și un regim alimentar adecvat. Specialistul poate prescrie și vitamina C sau suplimente de vitamina B12 și acid folic. În cazurile mai complicate este nevoie de alt tip de tratament.

Anemiile pot fi:

feriprive, cauzate de deficitul de fier
cauzate de bolile croinice (insuficiență renală)
aplastică (apare când scade numărul eirtrocitelor și al trombocitelor)
pernicioasă, cauzată de deficiența vitaminei B12

Când și de ce apar amețelile

Din când în când, organismul mai trage câte un semnal de alarmă, atrăgându-ne atenţia asupra unei probleme de sănătate. O astfel de atenţionare este ameţeala. Aflam in acest articol de ce apar ameţelile.

De ce apar ameţelile? Cauzele ameţelilor sunt multiple: de la anemie la tumori craniene, de la hipertensiune, la afecţiuni psihice. Unele sunt banale, altele sunt rare. Unele sunt probleme minore, unele sunt serioase şi chiar îţi pot ameninţa viaţa. Mergi la doctor dacă stările de ameţeală se repetă des.

Afecţiuni ale urechii

Inflamarea canalelor urechii interne poartă numele, în termeni medicali, de labirintită şi determină apariţia bruscă a ameţelilor, care pot fi suficient de grave pentru a cauza şi greaţă şi vărsături. Sunt mai multe cauze care provoacă labirintita, dar cea mai întâlnită este infecţia virală, care declanşează ameţeli însoţite, de cele mai multe ori, de pierderea auzului, dar, uneori, şi de dureri în gât sau simptome de răceală.

Starea de ameţeală poate fi foarte intensă astfel că, s-ar putea să ai nevoie să te întinzi în pat. Este mai agresivă în primele 2-3 zile ale bolii. Dacă te întinzi în pat şi laşi capul într-o poziţie nemişcată, ameţeala şi greaţa s-ar putea ameliora.

De ajutor în acest caz sunt exerciţiile de echilibru (mişcări simple ale capului şi menţinerea echilibrului în poziţie verticală) sau exerciţiile speciale Brandt-Daroff (includ şederea pe marginea patului, aplecarea bruscă într-o parte şi menţinerea acestei poziţii pentru jumătate de oră până când dispare ameţeala,).

Simptom al sindromului Meniere

Acest sindrom este tot o afecţiune a urechii interne şi are simptome episodice: vertij, pierderea auzului şi zbârnâituri în urechi. Afectează în general o singură ureche, dar, rar, pot fi simptome la ambele urechi şi survine mai ales la persoanele cu vârste cuprinse între 20 şi 50 de ani.

Episoadele de ameteala durează între 20 de minute şi 4 ore, iar bolnavul va fi foarte extenuat la finele acestora. În timpul crizelor, trebuie să stea în repaus, eventual în poziţie culcat. Sindromul Meniere nu poate fi vindecat, dar după 10-15 ani de la prima criză, episoadele se mai estompează.

Tratamentul pentru ameteala poate să includă medicaţie antivertij, la recomandarea unui medic otorinolaringolog, dietă săracă în sare, utilizarea unor diuretice sau, în unele cazuri, injectarea locală cu gentamicină şi dexametazonă. Se poate vorbi, dar mai rar, şi de intervenţii chirurgicale. Se recomandă renunţarea la fumat şi la alcool când este cazul.

Anemia începe cu ameţeală şi slăbiciune

Anemia este asociată cu simptome care includ ameţeli, slăbiciuni, paloarea feţei sau dureri de cap. Cauzele anemiei sunt deficitul de fier, de vitamine sau pierderile de sânge. Medicii recomandă consumul de spanac şi alte legume care conţin fier şi carne roşie, şi, eventual, suplimente. Organismul are nevoie de vitamina B12 şi acid folic pentru a produce celule roşii.

Cele mai bune surse de vitamina B12 sunt cerealele şi produsele de origine animală (carne, ouă, lapte). În cazul pierderii de sânge, poate fi vorba de menstruaţii abundente sau alte cauze care ar trebui investigate de un medic.

Ai putea avea probleme cu tensiunea

De cele mai multe ori, când cineva cu vârsta peste medie acuză ameţeli, mulţi se gândesc că ar putea fi vorba de hipertensiune arterială. Dar, la fel de bine, poate fi vorba şi de hipotensiune (tensiunea arterială sub 90/60 mmHg). Hipotensivii pot leşina când sunt temperaturi foarte ridicate, după ce au stat mult în picioare sau când sunt stresaţi sau obosiţi.

Tensiunea arterială poate scădea şi când ne ridicăm brusc în picioare. Trecerea de la poziţia orizontală sau chircită în cea verticală se cheamă hipotensiune de scurtă durată şi cauzează ameţeli. În astfel de situaţii, trebuie să te aşezi, chiar şi pe jos, dar să ai picioarele ridicate faţă de nivelul corpului, timp de 10 minute, pentru a facilita irigarea creierului cu sânge.

Pentru normalizarea tensiunii arteriale ar trebui să bei lichide bogate în sodiu, aşa cum este apa minerală.

Care este diferența dintre iubire și autoritate

În orice religie, de oriunde ai apuca observarea ei, este vorba despre iubire; iubire care este măsurată, cântărită, analizată și filosofata uneori mult prea mult de către mintea umană.

Iubirea este un sentiment, o trăire, o floare sădită prin concepție în pământul roditor al sufletului nostru și de care avem datoria să ne ocupăm pentru a o crește către bogăția și bucuria înfloririi, iar un asemenea dar nu poate fi supus unei măsurători sau analize mentale reci.

Cu toate acestea, potrivit psihologului Laura Maria Cojocaru, acest sentiment grandios este deteriorat în experiența umană de opusul ei, care – paradoxal sau nu – nu este ura, ci frica.

Privind din această perspectivă, putem evidenția două tipuri de frici: exterioară sau interioară.

1. Frica exterioară este una insuflată intenționat pentru controlul maselor, al „prostimii”, lucru care în toate epocile s-a dovedit un „rău” necesar de cele mai multe ori.

Din ce motiv?

Deoarece, încă sunt mult mai puține persoane care decid să facă ceva bun și constructiv cu libertatea de gândire și simțire și care să evite (conștient și intenționat) tentația exercitării abuzive a puterii pe care ne-o dă sentimentul că suntem ființe libere în mod natural; și pentru că, încă își pun amprenta cutumele educației, respectiv ceea ce generațiile anterioare te învață așa cum au fost învățate și ele: să te ferești din principiu, să fii mai mult în prevenție, să fii cu frică de părinți, de autoritate, de Dumnezeu; și pe care tu îi crezi, pentru că „au experiență”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru, președintele Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

2. Frica din interior este acea experimentată prin observarea modelului celor din jur, prin primirea educației intenționate în acest sens, prin accesul la informațiile legate de controlul maselor și prin experiențele personale în care am simțit un deranj de orice tip.

Și toate acestea, prin repetiție, devin convingeri și mod de viață și ajung să ne direcționeze din interior, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

De unde începem cu lecția iubirii?

Iubirea începe cu iubirea de sine (și nu, nu este egoism!), în sensul respectării darurilor cu care am fost înzestrați (vezi Pilda talanților din Predică de pe munte a lui Iisus Hristos), al respectului față de corpul nostru (vehiculul sufletului în această lume), al respectului față de sănătatea noastră fizică, mentală, psihică și emoțională.

Căci, cum altfel poți fi de ajutor celor din jur și cum altfel poți dărui, dacă nici pentru ține nu știi și nu ai din ce?

“Iubirea continuă cu detașarea de frică, pentru că e mai greu, dacă nu imposibil, să poți iubi ceva/pe cineva care te sperie. Mai precis, este important să ne detașăm de frică de autoritate, pentru că nu este nimeni „mai autoritate” decât altcineva. Suntem cu toții doar pioni în această lume și jucăm unii față de alții doar niște roluri care ne ajută să învățăm și să evoluăm. În aceeași ordine de idei, este important să ne detașăm de ideea de autoritate divină, deoarece Dumnezeu nu este nici șeful nostru, nici călăul nostru și nici slugă noastră care ne împlinește dorințele. Dumnezeu este în relație directă cu noi, nu autoritate ci ghid, nu pedepsitor ci model de iertare, acceptare și iubire și nu are nicio datorie față de noi să ne împlinească toate scenariile noastre mentale, ci este lângă noi cu răbdare să creștem în ritmul nostru, nu pentru el, ci prin El”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.

Ce este pneumonia și cum apare această boală

Pneumonia este o infecție respiratorie acută, care afectează alveolele plămânilor, cauzată de diverse organisme, inclusiv de câteva tipuri de bacterii, virusuri, fungi. În total, pentru apariția pneumoniei există peste 30 de cauze diferite.
Agenții patogeni responsabili cu apariția pneumoniei la adulți sunt Streptococcus pneumoniae, denumit și pneumococ, o bacterie gram-pozitivă, urmat de Haemophilus influenzae și Chlamydophila pneumoniae.

Ce este pneumonia – simptome și modalitatea de transmitere

Infecția provoacă tuse (uneori productivă), durere toracică, febră, răceală, grețuri și dureri de cap. Tusea, strănutul și contactul personal strâns pot transmite boala la un alt individ.
La persoanele sănătoase, pneumococul se regăsește în mod natural în gât și în cavitatea nazală și nu provoacă boala. Cu toate acestea, bacteria se poate răspândi la plămâni și persoanele care au sisteme imunitare suprimate sau nedezvoltate, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă, persoanele care suferă de boli cronicesau cele care au traversat recent un episod gripal sau au făcut chimioterapie, pot dezvolta boala.

Ce este pneumonia – Pneumonia virală și cea fungică nu se tratează cu antibiotice

La copii, principala cauză a pneumoniei o constituie o infecție virală instalată primar care mai apoi se complică bacterian.
Virusul gripal, virusul sincițial respirator și rinovirusurile, toate determină infecții ale căilor respiratorii superioare care se pot răspândi în parechimul inferior și pot cauza pneumonie.
În general, pneumonia virală este mai puțin severă și mai scurtă ca durată decât pneumonia bacteriană. Cu toate acestea, anumite forme de pneumonie virală, în special cea cauzată de virusul gripal, pot deveni suficient de severe, mai ales la femeile gravide sau la pacienții care au afecțiuni cardiace sau pulmonare pre-existente.

Pneumonia virală și fungică – simptome

Simptomele pneumoniei virale includ tuse, dificultăți de respirație și simptome de tip gripal. Pneumonia virală nu este tratată cu antibiotice decât dacă există o suprainfecție bacteriană.
Pneumonia fungică este mai frecventă întâlnită la pacienții imunocompromiși, precum cei afectați de HIV sau la pacienții cu un sistem imunitar slăbit din cauza unei bolii cronice. Pacienții cu pneumonie fungică vor fi tratați cu agenți antifungici.

Ce este pneumonia – terapii

Terapiile instituite țin cont de agenții patogeniresponsabili cu infecția, de starea de sănătate a pacientului și severitatea simptomelor manifestate.

În cazurile de pneumonie bacteriană, terapia medicamentoasă se bazează în principal pe administrarea de antibiotice, cu acțiune specifică sau cu spectru larg.

Penicilinele (de exemplu, amoxicilina) sunt cele mai frecvent utilizate în formele comunitare și la copii, prescrise pentru 7 și 10 zile.

În cazul pneumoniei nosocomiale (cea dobâdită in mediul intraspitalicesc), perfuzia intravenoasă cu cefalosporine, în administrare unică sau combinată, este foarte frecventă.

Pentru a reduce durerea toracică acută și tuse, specialiștii administrează antiinflamatoare nesteriodice (AINS) și antitusive.

În tratamentul pneumoniei, nu trebuie neglijat rolul important al unei dietei echilibrate, bogate în fructe, legume, pește și alimente bogate în vitamina C și D.