Cardiomiopatia este o afecțiune care împiedică mușchiul inimii să pompeze sângele în mod eficient. Printre simptomele acestei afecțiuni se numără dificultățile la respirație și durerile în piept.
Există mai multe tipuri de cardiomiopatie, și deci și cauze de mai multe feluri. Dar, din păcate, este o afecțiune care nu poate fi vindecată, ci numai ținută sub control. Tratamentul abordat ameliorează simptomle, ceea ce înseamnă că se poate trăi cu această boală.
Simptomele cardiomiopatiei
În stadii incipiente ale afecțiunii, simptomele nu prea sunt evidente. Dar, odată ce boala înaintează și se agravează, pot apărea următoarele simptome: dificultăți de respirație la efort sau în timpul activităților zilnice, amețeli, leșin, durere în piept, oboseală, bătăi rapide sau neregulate ale inimii, umflarea mâinilor, a picioarelor sau abdomenului.
În cazuri mai grave, pot apărea chiar și aritmii, cheaguri de sânge, atac de cord sau insuficiență cardiacă.
Tipuri de cardiomiopatie
Cardiomiopatia este de mai multe feluri: hipertrofică, dilatativă, restrictivă și displazia aritmogenă de ventricul drept.
Cea mai frecventă este cardiomiopatia hipertrofică, prevalența ei fiind de 0,2 % la populația generală. Mușchiul cardiac suferă o îngroșare anormală, și prin urmare, inima trebuie să muncească mai mult.
Cardiomiopatia hipertrofică
„Cardiomiopatia hipertrofică (CMH) este o afecțiune cardiacă primară, determinată, de cele mai multe ori, de factori genetici . Se caracterizează prin îngroșarea pereților ventriculari și dezorganizarea arhitecturii mușchiului inimii. Dintre pacienții cu CMH, mare parte dezvoltă forma obstructivă, CMHO, iar tratamentul se adresează celor simptomatici. El poate fi medicamentos, eficace în multe cazuri; în cele rezistente la tratamentul medicamentos se reduce la tratament invaziv“, explică dr. Sorin Lepădatu, medic primar chirurgie cardiovasculară.
El adaugă faptul că „tratamentul chirurgical este în acest moment tratament de clasa I și constă în miectomie septală extinsă sau operația Morrow. Când nu se poate efectua operația, în cazul pacienților care prezintă comorbidități grave și care au risc operator cresc se recomandă ablația septală“.
Cardiomiopatia dilatativă
În cazul acesteia, pereții inimii se întind și devin mai subțiri din cauza creșterii volumului uneia sau a mai multor cavități ale inimii. Această întindere slăbește mușchiul inimii, care nu reușește să mai pompeze sângele cu suficientă putere.
Cardiomiopatia restrictivă
Este un tip mai rar întâlnit și apare atunci când mușchiul cardiac se înțepenește , ceea ce împiedică ventriculele să se relaxeze și să se umple complet cu sânge, între bătăile inimii.
Displazia aritmogenă de ventricul drept
În această formă rară de cardiomiopatie, celulele care formează mușhiul inimii se transformă în țesut cicatrizat sau adipos (grăsime), provocând tahiaritmii ventriculare și chiar decesul subit, mai ales în condiții de efort susținut.
Cauze multiple
În cele mai multe cazuri afecțiunea este gentică, transmițându-se de la părinți la copii. Dar mai există și alte cauze posibile: afecțiuni cardiace congenitale, boala arterială coronariană, hipertensiunea cronică, cardiomiopatia ischemică (un atac de cord care a provocat leziuni musculare cardiace), valvulopatii, infecții virale sau bacteriene ale inimii, unele tratamente împotriva cancerului, diabetul sau alte tulburări metabolice.
Consumul excesiv de alcool, cel de cocaină sau alte droguri și anumite complicații legate de sarcină pot deveni și ele cauze de cardiomiopatie. Se întâmplă, însă, uneori ca motivele declanșării acestei boli să fie necunoscute, așa cum este cazul cardiomiopatiilor idiopatice.
Se poate trata?
Cele mai multe simptome ale bolii sunt ameliorate cu medicamente și prin schimbarea modului de viață. Tratamentul depinde de tip de cardiomiopatie și de agresivitatea simptomelor. În unele cazuri, poate fi vorba de intervenție chirurgicală, pentru reglarea aritmiilor care pot pune viața bolnavului în pericol. Pacientul va primi și indicații referitoare la efortul depus.