La 40 de ani, Cristina a aflat că este bolnavă, de o boală care îi poate da multe bătăi de cap. Mai exact, a aflat că este purtătoare a virusului hepatitic C. A primit diagnosticul în urma unor analize de rutină, chiar de ziua ei.
A primit vestea fără speranța că s-ar putea vindeca vreodată. A crezut că viața ei se va schimba complet. „M-am speriat foarte tare, pentru că nu știam ce înseamnă un astfel de diagnostic, mai ales că trăisem cu acest virus atât de mult timp în organism“, povestește femeia.
Tratamentul
În 2016 a început tratamentul cu interferon și ribavirină, dar l-a întrerupt după patru luni. În urma unor investigații medicale, s-a dovedit că organismul femeii nu răspundea la tratament.
„Reacțiile la tratament au fost îngrozitoare. Am avut un început de depresie, iar asta mi-a afectat viața. Dar totuși am continuat să sper, așa că am luptat să mă vindec. Am știut că va veni și momentul bun pentru mine și nu m-am lăsat pierdută. Am dus o viață normală, am schimbat stilul de viață, adică mai echilibrat. Așteptarea a meritat, chiar dacă a durat ceva, iar între timp pentru ficatul meu a fost dificil“.
O nouă terapie
După mai multe așteptări și încercări nereușite, peste un an și jumătate Cristina a început un nou tratament, cu interferon free pentru hepatita C pe o perioadă de de trei luni. Avea gradul de fibroză 3. „A fost un tratament eficient și fără efecte adverse. Nu îmi venea să cred că perioada mea de chin în sfârșit părea să ia sfârșit. Rata de vindecare este de 98-100%, iar eu sunt fericită că am scăpat de acest virus păcătos“, se destăinuie femeia.
„Poate că urmele virusului au rămas în organismul meu pentru toată viața, dar i-am dat ficatului meu o șansă pe care nu o speram atunci când am aflat diagnosticul și am văzut că prima terapie nu dă rezultate. A fost o șansă pe care ar trebui să o aibă oricine suferă de această boală. Este important să fii optimist, să ai încredere și să lupți cu boala“, conchide Cristina.