Hiperparatiroidismul primar – boala tăcută care afectează echilibrul calciului în organism. De multe ori trecut cu vederea din cauza simptomelor nespecifice, hiperparatiroidismul primar este o afecțiune endocrină care poate avea consecințe grave asupra sănătății, dacă nu este diagnosticată și tratată la timp. Boala apare atunci când una sau mai multe dintre glandele paratiroide produc exces de hormon paratiroidian (PTH), determinând creșterea nivelului de calciu în sânge. Această dereglare poate duce la probleme osoase, renale, cardiovasculare și neurologice, afectând calitatea vieții pacienților.
Care sunt cauzele hiperparatiroidismului primar? Cum recunoaștem simptomele? Și, cel mai important, ce opțiuni de tratament există? În acest articol, explorăm alături de dr. Oana Căpraru, medic endocrinolog, mecanismele bolii, riscurile asociate și soluțiile medicale disponibile, alături de specialiști în domeniu.
Sănătate7.ro: Ce este hiperparatiroidismul primar?
Dr. Oana Căpraru: Este o afecțiune a glandelor paratiroide situate în partea posterioară a glandei tiroide. Aceste patru glande produc un hormon numit parathormon (PTH), responsabil de echilibrul calciului și fosforului în organism. Hiperparatiroidismul primar apare atunci când una dintre cele patru glande produce în exces PTH, fie prin apariția unui nodul paratiroidian (adenom), fie prin creșterea în dimensiuni a unei glande paratiroide. Acest lucru determină creșterea concentrației de calciu în organism. Cancerul paratiroidian este foarte rar, în general adenoamele sunt benigne (noncanceroase).
Simptomele hiperparatiroidismului primar
Simptomele se caracterizează prin:
- formarea de calculi renali și afectarea sistemului renal. Majoritatea calculilor renali sunt formați din calciu; în ultima instanță se poate ajunge la nefrocalcinoză (calcificarea rinichiului) și insuficiență renală.
- afectarea osoasă, în principal osteoporoza și apariția fracturilor non-traumatice, prin eliberarea calciului din oase. Pot apărea, de asemenea, dureri osoase și articulare.
- probleme gastrointestinale: constipație, indigestie, greață, vărsături. Hipercalcemia severă poate determina ulcer gastric, prin creșterea acidului din stomac, sau chiar pancreatită acută.
- astenie, letargie.
- creșterea aportului de apă și pierderea de apă prin urină (polidipsie/poliurie), ceea ce poate determina deshidratare.
- afectare psihiatrică: stări de apatie, confuzie, depresie, pierderi de memorie, ataxie, delir.
Ce teste se efectuează pentru hiperparatiroidismul primar?
Când există suspiciune de hiperparatiroidism, medicul recomandă dozarea inițială a calciului seric și a parathormonului. Mulți pacienți cu hiperparatiroidism primar nu prezintă simptome, iar boala este descoperită incidental, în urma unor analize de rutină. Dacă aceste valori sunt crescute, se efectuează o ecografie paratiroidiană pentru a evidenția glanda paratiroidă afectată. Ulterior, poate fi necesară scintigrafia paratiroidiană, o investigație imagistică specială care detectează activitatea crescută a glandelor paratiroide. Se poate efectua osteodensitometria DXA pentru evidențierea prezenței/absenței osteoporozei și o ecografie renală pentru a identifica eventuali calculi renali.
Ce este de făcut?
Chiar dacă nu există simptome, sunt câteva măsuri care pot preveni apariția complicațiilor:
- Hidratarea adecvată pentru a preveni deshidratarea și formarea pietrelor la rinichi.
- Evitarea sedentarismului.
- Evitarea consumului excesiv de calciu din suplimente și verificarea conținutului de calciu al acestora.
- Aportul adecvat de vitamina D, în funcție de necesar; lipsa acesteia poate agrava afectarea osoasă.
- Evitarea medicamentelor care interferează cu metabolismul calciului; este important să discutați cu medicul pentru ajustarea tratamentului.
Cum se tratează hiperparatiroidismul primar?
Principala metodă de tratament este intervenția chirurgicală, care presupune îndepărtarea glandei paratiroide afectate. Chirurgia este singura metodă curativă pentru hiperparatiroidismul primar.
Decizia de a efectua intervenția chirurgicală se ia în considerare atunci când:
- Există afectare renală avansată.
- Este prezentă osteoporoza.
- Nivelul calciului în sânge este foarte mare.
- Pacientul are vârsta sub 50 de ani.
- Nu se poate realiza monitorizare periodică.
Dacă intervenția chirurgicală nu este realizată, pacientul trebuie monitorizat la fiecare 6 luni și poate primi tratament medicamentos pentru reducerea concentrației de calciu în sânge și întărirea oaselor.
Așadar, dacă aveți simptome sugestive sau analize care indică un dezechilibru al calciului, nu ezitați să consultați un specialist endocrinolog. O abordare proactivă poate face diferența între o evoluție silențioasă și o viață sănătoasă, lipsită de complicații.
Până data viitoare, Sănătate, România!
