Omul, ca ființă socială, are nevoie de conexiuni cu semenii, de relații din care învață și care oferă răspuns unor nevoi. Aceste conexiuni se realizează în mod diferit în funcție de fiecare etapă de viață și este important să știm că ele ne influențează evoluția. Astăzi abordăm construirea relațiilor în copilărie.
Simțim adesea nevoia de prieteni care să ne asculte, să ne înțeleagă și să nu ne judece sau ne dorim contacte cu oameni care împărtășesc aceleași pasiuni și cu care să rezonăm. Dar oare alegem de fiecare dată ceea ce este benefic pentru noi? Sau în cazul în care facem alegerea potrivită, știm să construim relația de așa natură încât ea să nu devină problematică? Iată întrebări asupra cărora ar trebui să reflectăm având în vedere rolul nostru de îndrumători pentru cei mici. Educația pe care o oferim încă din primii ani de viață cuprinde și această latură a construirii de relații sănătoase.
Grădinița reprezintă pentru copii primul mediu de socializare și contextul în care el capătă anumite deprinderi care îl conduc către independență. Relația cu educatoarea și cu personalul din gradiniță trebuie să ofere o stare de securitate emoțională copilului și să sprijine dezvoltarea unui atașament sănătos, echilibrat. Dacă privim un grup de copii din grupa mică, respectiv cu vârste de 3-4 ani, putem constata că ei se joacă unii lângă ceilalți și nu unii cu ceilalți. Apar micile conflicte inerente, cearta pentru jucării și altele asemenea pe care adultul trebuie să le gestioneze pas cu pas. Ulterior, copiii ajung să se joace împreună continuând să își dispute jucăriile sau locul pe scăunel. Este etapa de dezvoltare în care copiii nu știu să poarte ranchiună și în care singurul scop al relaționării lor este cel de a-și oferi plăcere prin joc. Astfel, modul în care adulții – părinți și cadre didactice – vor știi să medieze conflictele, va fi deciziv în modelarea comportamentului copiilor în situații de conflict.
În etapa primilor ani de școală, când încep să se lege prieteniile, e foarte important să punem reflectorul pe comunicarea dintre părinți și copii: cultivarea comunicării este esențială pentru a putea monitoriza relațiile de prietenie ale copilului și pentru a-l ghida în alegerile sale.
S-a întâmplat destul de frecvent în ultimii ani să aud în cabinet părinți care mi-au spus că nu-i acceptă pe unii dintre prietenii copiilor lor. “Să nu te mai prind că te joci cu X!”, “Nu-mi place de Y, nu mai vorbi cu el!” sunt doar două exemple de interdicții pe care părinții le pun copiilor fără însă a oferi o explicație pe înțelesul lor ceea ce duce la bulversarea copilului și la nesiguranța pe care acesta ajunge să o trăiască în relațiile lui viitoare. O comunicare sănătoasă presupune stimularea copilului să vorbească despre colegii/prietenii lui, să încerce să găsească acele însușiri pentru care îi admiră sau pentru care le caută compania. De asemenea, putem afla și că trăiește sentimente de teamă în preajma unor colegi dar e foarte important să îl ajutăm pe copil să înțeleagă ce anume îi trezește teama, ce a observat în comportamentul acelor colegi și cum ar trebui să reacționeze în cazul unui conflict.
Adesea le spun părinților să nu reacționeze impulsiv în primul moment în care copilul a venit supărat în urma unui conflict cu unul dintre colegi pentru că reacția adultului poate amplifica starea emoțională și poate influența modul în care copilul își va modela relația cu celalalt protagonist al conflictului.
Ascultarea este o componentă importantă în comunicare și trebuie să învățăm să ascultăm până la capăt pentru a înțelege corect întregul context. Manifestarea furiei părintelui de față cu copilul nu-l ajută pe acesta. E foarte bine să îl asigurăm pe cel mic de suportul nostru, să îi oferim siguranță dar, în primul rând, să îl ajutăm să mai urce o treaptă în dezvoltarea lui emoțională. Printr-o conversație calma și echilibrată și prin întrebările potrivite pe care i le adresăm, copilul ajunge să își înțeleagă emoțiile, să analizeze situația pe care a expus-o și chiar învață să construiască scenarii noi mult mai bune: “Cum aș proceda dacă situația s-ar repeta?”; “Cum aș putea să depășesc momentul acesta?”; “Cum să fac să mă împac cu colegul meu?” etc.
O regulă a modelării relațiilor dintre copii este toleranța, împăcarea, abilitatea de a depăși tensiunile efemere. Un conflict oarecare dintre copii, care poate fi depășit cu ușurință, nu compromite neapărat relația de prietenie. Însă din comunicarea cu părinții lui, copilul poate înțelege care sunt gesturile sau cuvintele peste care se poate trece și care sunt cele nepermise învățând astfel să își stabilească propriile limite și reguli de relaționare. Astfel, pentru copii, relațiile trebuie să răspundă în primă fază nevoii de socializare și de joc și, pe măsură ce cresc, să răspundă și altor nevoi care țin de oferirea de suport, siguranță, ascultare, activități și interese comune și multe altele.
Săptămâna viitoare vom aborda subiectul legat de alegerea anturajului adolescentului și influențele acestuia.
Psiholog-psihoterapeut Lorena Diaconescu
Alegeri sănătoase, episodul 1: Despre alegeri, consecințe și decidenți
Alegeri sănătoase, episodul 2: Alimentația copiilor încă din primii ani de viață
