Deși s-a lupta cu boala încă din adolescență, Bogdan a învățat împreună cu familia sa, să lupte. Să lupte pentru sănătate, pentru ceea ce-și dorește, pentru bine. În prezent, tânărul studiază medicina, oferind ajutor celor care trec prin aceleași probleme ca ale lui.
Bogdan are 24 de ani și a fost diagnosticat cu artrită la 15 ani. O vârstă a întrebărilor și răspunsurilor, a frământărilor și planurilor, a dorințelor și bucuriilor. Problema de sănătate a lui Bogdan a pus la încercare întreaga familie. Diagnosticul de artrită idiopatică juvenilă (boală autoimunp cronică manifestată prin inflamarea persistentă a articulațiilor) a fost un obstacol pe care, în cele din urmă, au reușit să-l depășească.
„Eu și părinții mei am fost foarte surprinși atunci când am aflat diagnosticul. Am trecut prin toate fazele bolii: de la negare până la frustrare, îngrijorare și anxietate. Pentru că era ceva necunoscut, pentru că nu știam niciunul cum să reacționăm și pentru că nu ne venea să credem că viața mea urma să se schimbe pentru totdeauna“, povestește Bogdan.
Fără activitate fizică
El își amintelte că imediat după aflarea diagnosticului a trebuit să facă mai multe schimbări, tocmai pentru a reuși să țină sub control boala. Mai întâi, a renunțat la orice formă de activitate fizică, chiar și recreațional, ca mai apoi să fie nevoit să acorde atenție propriei greutăți. „Ca orice om, m-am speriat foarte tare atunci când nu mi-am mai putut folosi picioarele și nu am mai putut fi activă. Voiam și eu să ies cu prietenii la fotbal sau tenis. Din păcate, nu am mai putut. Dar prietenii mei m-au înțeles încă de la început. Din păcate, au aflat mai tîzriu, pentru că eu încă nu-mi dădeam seama ce mi se întâmplă, și am fost reticent în a-mi dezvălui boala“, povestește Bogdan.
Experiența de viață, o provocare
Una dintre marile dezamăgiri din acea perioadă a adolescenței a fost că nu a putut să facă aceleași lucruri ca prietenii lui. Ajutat de familia lui, a reușit să înțeleagă că trebuie să accepte unele compromisuri, tocmai pentru a merge mai departe. „Din fericire, pot spune că mă număr printre norocoșii care nu au avut parte de efecte secundare ale tratamentului. Starea de somnolență și ușoarele probleme digestive au fost singurele neplăceri pe care a trebuit să le depășesc. Acum nu pot decât să consider trările trecute ca fiind o provocare aleatorie. Alegerea profesiei din prezent a fost determinată de experiența mea, e adevărat. Alături de cadrul medical al cărui pacient încă sunt, afecțiunea a fost scânteia care a aprins flacăra pasiunii pentru medicină, încă din adolescență“, mărsturisește tânărul. În prezent este în ultimul an la Facultatea de Medicină.
Dr. Mona Pristavu este medic de medicina muncii și de familie, activând la Centrul Medical Alexis.
„Din mai multe puncte de vedere, cele două ramuri in care lucrez se aseamănă destul de mult: prevenție primară, evaluarea stării de sănătate a populației in general și cea activă in câmpul muncii in special, depistarea unor afecțiuni și indrumarea în consecință către investigații suplimentare (paraclinice și/sau de specialitate) în vederea stabilirii diagnosticului, recomandarilor ulterioare și după caz a tratamentului corespunzător.
Starea de sănătate a populației in general este influențată, bineînțeles, de stilul de viață (deprinderile alimentare, fumatul, nivelul de activitate care de multe ori influențează in mod negativ modul de alimentație și ritmul de viață), poluarea, factorii genetici, mentalitățile și prejudecățile .
În domeniile în care lucrez cele mai importante afecțiuni/ boli/ probleme de sănătate sunt hipertensiunea arterială (afecțiune întâlnită poate cel mai frecvent, influențată de toți factorii enumerați mai sus și care de multe ori este subdiagnosticată pt. că „nu doare”), urmată îndeaproape de diabetul zaharat, tulburări in metabolismul lipidelor , bolile cardiovasculare ( cardiopatia ischemică, insuficiența venoasă cronică și varicele). În plan secund, dar nu mai puțin important, se regăsește discopatia lombară, alte atingeri ale discurilor intervertebrale și spondiloza, afecțiuni osteoarticulare frecvent întâlnite datorate îndeosebi pozițiilor vicioase sau mișcărilor repetitive. Alte afecțiuni destul de frecvent întâlnite sunt astmul bronșic si diversele alergii, brohopatiile cronice, datorate factorilor de mediu/fumatului; afecțiuni neuropsihice , digestive ( dintre acestea cele mai frecvente: gastrite, sindrom intestin iritabil) și cele endocrine (hipotiroidia). .
O problemă importantă cu care se confruntă medicina de familie este insuficiența nivelului de vaccinare in populație, datorată refuzului unei părți dintre părinți de a-și vaccina copiii, situație care necesită implicare serioasă pe mai multe planuri, pentru o informare corectă, conștientizare și schimbare de mentalități și prejudecăți.
Cele mai uzuale sfaturi pe care le folosesc in practica mea sunt de eliminare pe cât posibil a factorilor de risc, o alimentație sănătoasă, monitorizarea unor constante biologice(glicemie, colesterol, trigliceride, transaminaze hepatice) a tensiunii arteriale, o hidratare corectă și bineînțeles urmarea tratamentului corespunzător acolo unde este cazul.
Să fii sănătos este de multe ori o
alegere personală.
Știința care se ocupă de menținerea sănătății oamenilor a avut un lung drum de parcurs. În ultimii 2000 de ani au fost multe experimente, multe „s-ar putea să“ sau „oare la ce o fi bună această plantă?“ . Au fost și multe capricii de satisfăcut, dar și multe erori.
Dar, atunci când suntetul acestei științe a început să se facă auzit, miliarde și miliarde de vieți au fost salvate sau îmbunătățite. Trebuie să nu uităm că medicina este o știință cumulativă. Cu cât s-a aflat mai mult despre organismul uman, cu atât s-au făcut mai multe descoperiri. De aceea, descoperirile din ultimii 2000 de ani au fost de-a dreptul răsunătoare. Iată care ar fi, în clasificarea noastră, cele mai mari 7 realizări în domeniul medicinei.
Înțelegerea anatomiei și fiziologiei
sursa foto: Flickr
Nu ai cum să tratezi oamenii și să-i faci bine dacă nu înțelegi cum le funcționează organismul. De aceea este importantă înțelegerea anatomiei și a fiziologiei. De-a lungul istoriei științifice, oamenii n-au putut studia decât cadavrele, adică atunci când organismul nu a mai funcționat, și fără instrumente sofisticate de măsurare. Iar în multe civilizații, studierea cadavrelor a fost interzisă. Așa că au existat multe interpretări, unele impresionant de precise, altele de-a dreptul bizare.
De exemplu, în timp ce egiptenii au recunoscut locul central al inimii și rolul său în transportarea sângelui, ei credeau că „răsuflarea vieții“ și „răsuflarea morții“ călătoreau prin vasele de sânge de la nivelul urechilor.
Studierea anatomiei corpului omenesc s-a dezvoltat în sec. al XVII-lea și al XVIII-lea, când ziarele publicau știrile și au inițiat diverse colaborări iar cadavrele au devenit disponibile pentru școlile de medicină.
Dar secolul XX este cel care a contribuit cu cele mai mari descoperiri, mai ales după introducerea radiografiilor, RMN-ului și a altor aparate de scanare a corpului, în combinație cu diverse studii referitoare la biologia moleculară și endocrinologie.
Descoperirea bacteriilor și a microorganismelor
foto: Flickr
Pentru fiecare celulă din genomul uman, există 100 de celule bacteriene în interiorul și în afara corpului. „Microbiomul“, așa cum este el cunoscut, este la fel de important ca oricare alt sistem omenesc. „Antrenează“ celulele albe ale sângelui, descompune mâncarea, extrage și optimizează nutrienții și chiar controlează o parte din activitatea creierului.
Există nenumărate bacterii în fiecare mediu în care ne aflăm. Se află peste tot. Sau cel puțin asta s-a crezut cea mai mare parte a istoriei, pentru că bacteriile nu pot fi văzute cu ochiul liber.
Pentru cea mai violentă epidemie bacteriană din toate timpurile, inclusiv ciuma neagrp de la mijlocul anilor 1300, s-a dat vina pe tot felul de lucruri neadevărate, cum ar fi otrăvirea fântânilor.
Bacteria a fost observată pentru prima dată în anul 1660 de către un vânzător de haine olandez, Anton van Leeuwenhoek. El a vrut să vadă mai bine calitatea țesăturii, așa că a inventat o lupă mai performantă decât orice altceva existase până atuncuși, în mod natural, a observat mai multe mici organisme.
Dar teoria că bacteriile se fac vinovate de unele boli a apărut în anul 1870 când doi oameni de știință, Louis Pasteur și Robert Koch, au descoperit procesul de fierbere și pasteurizare a unei substanțe pentru a ucide bacteria și a o împiedica să se răspândească.
Penicilina și antibioticele
foto: Flickr
Bacteriile au făcut ravagii în rândul oamenilor până când antibioticele au lovit în tuberculoză, pneumonie, holeră și multe alte boli care puteau fi astfel vindecate.
O echipă de cercetători formată din Alexander Fleming, Ernst Chain și Howard Florey au creat penicilina în 1940. Dar la început a fost foarte greu de produs.
Într-un final, structura penicilinei a fost descoperită de Dorothy Hodgkins, iar John Sheehan a reușit să facă destul de rapid prima versiune de sinteză. După această descoperire, nu este nicio exagerare să spunem că antibioticele au salvat miliarde de vieți.
Acum am ajuns într-un punct în care antibioticele sunt prescrise prea des de medici sau sunt luate după ureche, fără nicio prescripție medicală. De aceea, au apărut supe-bacteriile rezistente la antibiotice.
Vaccinurile
Nu poți vorbi de antibiotice, fără a menționa de vaccinuri, o modalitate prin care se formează antiorpi împotriva unei afecțiuni, înainte ca aceasta să atace.
Lista bolilor contagioase care au fost ținute sub control și aproape eradicate datorită vaccinurilor conține: poliomielita, pojarul, difteria, tusea măgărească, rubeola, varicela, tatnosul,rotavirusul și Haemophilus influenzae de tip B.
Prima idee de vaccin a apărut în 1796 când medicul englez Edward Jenner a prevenit îmbolnăvirea unui băiețel cu variolă.
În prezent, suntem pe cale de a eradica poliomielita, care a rămas izolată în numai două țări – Afganistan și Pakistan -, recent fiind eradicată din Nigeria.
Ameliorarea durerilor
sursa:newhealthadvisor.com
Odinioară, dacă trebuia să ți se amputeze un picior, să zicem din cauza cangrenei, ți se dădea să bei o tărie pentru a face față durerii. Apoi, strângeai din dinți și urlai și te țineai de viață de pe margineai patului.
Din fericire, știința durerii a avansat foarte mult. Anestezia a fost folosită cu succes la mijlocul anilor 1800 și, împreună cu morfina, au redus în mod dramatic ororile chirurgiei. Și limitarea durerii poate salva vieți, pentru că un șoc sau o traumă extreme pot ucide un om.
Limitarea durerii a devenit și mai accesibilă odată cu aspirina în 1895. Dar oamenii au găsit mereu soluții și s-au adaptat la ele atunci când a fost vorba de eliminarea durerilor. Opiumul din semințele de mac au fost folosite mii de anii în acest scop.
Sănătatea femeii
foto: Gates Foundation
Chiar și azi, problemele de sănătate ale femeilor nu pot fi determinate sau vindecate. Dar pași importanți s-au făcut în secolul XX. Atunci a fost adoptată igiena de bază care să facă nașterea ma sigură. Totuși, nașterea a rămas foarte riscantă în multe țări din lume. Aproape 30.000 de femei au murit la naștere în 2-13, iar alte milioane au contactat diverse boli și infecții.
Tampoanele au fost scoase la vânzare în anii 1920-1930, permițând femeilor să controleze mai bine menstruația și să reducă stigmatul asociat cu aceasta. Sondromul premenstrual a fost mai bine înțeles în această perioadă.
Prima clinică de control al nașterii s-a deschis în anii 1900. Prima pilulă anticoncepțională a apărut în 1960. Medicina mai are un drum lung de parcurs pentru a rezolva toate problemele legate de sănătatea femeii.
Sănătatea mintală
Misterul minții persistă de când lumea. Există și astăzi afecțiuni psihice despre care se știu puține sau insuficiente lucruri.
Acum 7000 de ani, se credea că dacă dai o gaură în craniul unui om îl vindeci de bolile psihice. De asemenea, porvocarea sângerării sau nducerea stării de vomă erau alte tipuri de tratament.
În secolul al XVIII-lea, în Europa, bolnavii mintal erau încuiați și izolați. Iar secolele al XIX-lea și al XX-lea au adus creșterea alarmantă a folosirii lobotomiilor și terapiilor cu electroșocuri.
Pe lângă faptul că este un domeniu delicat și greu de explorat, sănătatea mintală este privită cu scepticism de oameni. Însă s-au făcut progrese extraordinare.
Creșterea numărului terapiilor și meditația au ajutat mulți pacienți.
