Adolescența este etapa de dezvoltare cu cele mai multe provocări atât pentru adolescent cât și pentru adulții din viața lui: părinții, ceilalți apropiați precum și profesorii.
Chiar dacă au acces astăzi la informație, adolescenții pot afla din numeroase resurse online răspunsuri pentru multe dintre nedumeririle lor însă asta nu-i ajută prea mult în a integra anumite experiențe sau a-și clarifica unele frământări legate de propria lor dezvoltare. Este vârsta la care, în cele mai multe cazuri, comunicarea dintre adolescenți și părinți este deja problematică și foarte greu (dar nu imposibil) de reconstruit.
Pentru părinți ar fi foarte bine să conștientizeze că transformarea prin care trece adolescentul presupune nu doar schimbări fizice ci și modificări hormonale care generează schimbări de comportament. Așa cum crește corpul, creierul trece și el printr-un proces de dezvoltare iar ceea ce îl face pe adolescent să reacționeze impulsiv și să ia decizii imprevizibile, sub imperiul emoțiior este faptul că în această etapă se produce maturizarea treptată a cortexului prefrontal, responsabil de capacitatea de luare a deciziilor, planificare, autocontrol și raționament. De asemenea, trebuie să știm că la vârsta adolescenței, sistemul limbic, responsabil de emoții și impulsivitate, este mult mai activ. Astfel, adolescenții reacționează emoțional fără a evalua corect riscurile și consecințele acțiunilor lor.
Fiind vârsta la care au nevoie de validare, adolescenții o caută adesea în familie dar și în grupul de prieteni. Este extrem de importantă manifestarea înțelegerii din partea părinților, disponibilitatea acestora de a vorbi. În întâlnirile mele cu grupurile de părinți, cel mai frecvent, aud că “parca vorbim limbi diferite”, “copilul meu nu mai aude bine”, “mă ignora complet”, “nici nu știu cum să mai procedez cu el” etc. Primul lucru pe care îl indic părinților este faptul că trebuie ca momentul discuției să fie cel potrivit și tonul să fie temperat. Cei mai mulți dintre adulți recunosc că abordează subiectele de discuție când se enervează, fac presiuni iar insistențele nu duc nicăieri. Refuzul adolescentului de a vorbi are în substrat indisponibilitatea lui emoțională de a vorbi în acel moment dar nu știe cum să exprime această stare. Al doilea lucru pe care îl recomand părinților este să își exprime disponibilitatea pentru a asculta problema adolescentului atunci când acesta va simți nevoia să vorbească. Evident, e important să învățăm să ascultăm fără să criticăm pentru că aceasta duce la blocarea comunicării.
Adolescenții au nevoie de conexiune, de apartenență la grup și își aleg prieteni care răspund acestor nevoi. De multe ori adoptă stiluri vestimentare sau diferite comportamente pentru a se simți acceptați și pentru a face ca punctele comune cu ceilalți să fie mai numeroase, mai vizibile crezând că asta asigură trăinicia relației lor. Pentru că alegerea anturajului în adolescență să fie cea corectă și pentru a evita preluarea comportamentelor negative/nocive/nedorite, este necesar ca adolescentul să fie deja conștient de propriile sale valențe, să accepte că oamenii sunt diferiți și că tocmai această complementaritate îi atrage pe unii către ceilalți.
În adolescență, prietenii pot oferi inspirație în diverse situații sau pot avea influențe negative. Ceea ce îi învăț pe adolescenții cu care mă întâlnesc la grupurile de dezvoltare personală este să își pună întrebările corecte:
“1. Îmi place de X. Ok. Ce anume îmi place? Care sunt acele însușiri pe care le admir?”
“2. De ce să preiau acest comportament? Cum mă ajută să mă dezvolt sau care este miza?”
Analizând împreună răspunsurile, adolescenții ajung la concluzii care mai de care mai interesante: că nu li s-ar potrivi, că nu există o miză, că își pierd unicitatea încercând să devină altcineva, că nu le folosește etc.
Și un alt exercițiu pe care îl practic la grupurile de dezvoltare personală cu adolescenții este cel în care îi învăț să își ofere validare unii altora în mod direct și real pentru că astfel, căutarea acceptării de către grup și a obținerii validării pe orice cale scade iar ei vor fi mai puțin tentați să facă gesturi extravagante sau să adopte comportamente nepotrivite pentru a atrage atenția. Este un exercițiu pe care l-am recomandat și cadrelor didactice petru orele de consiliere sau pentru activități în zilele de “Școala altfel”.
Săptămâna viitoare vom aborda subiectul legat de alegerea relațiilor romantice în adolescență.
Psiholog-psihoterapeut Lorena Diaconescu
Alegeri sănătoase, episodul 1: Despre alegeri, consecințe și decidenți
Alegeri sănătoase, episodul 2: Alimentația copiilor încă din primii ani de viață
Alegeri sănătoase, episodul 3: Calitatea somnului
Alegeri sănătoase, episodul 4: Cum îi ghidăm pe cei mici în alegerea grupului de prieteni
