Reprezentanții unei companii americane producătoare de medicamente spun că au creat prima terapie care ar putea încetini evoluția bolii Alzheimer și este gata pentru a fi vândut, potrivit BBC.
În prezent, nu există medicamente care să poată face asta – unele dintre ele doar ajută în privința simptomelor. Reprezentanții companiei Biogen spun că în curând vor face demersurile necesare pentru aprobare în USA, pentru medicamentul numit aducanumab.
Ei spun că toate documentele vor fi finalizate la începutul anului viitor, și există speranțe ca tratamentul să ajungă și în Europa. Procesul de aprobare ar putea să dureze un an sau doi. Dacă are succes, compania și-a propus să ofere la început medicamentul pacienților care s-au înscris inișial în studii clinice pentru testarea medicamentului
Anunțul este cumva surprinzător având în vedere că această companie întrerupsese munca la acest medicament în luna martie a acestui an, după niște rezultate dezamăgitoare ale unor testări.
Dar reprezentanții companiei spun că o nouă analiză asupra unei baze de date mai mari acelorași studii arată că doze mai mari de aducanumab pot furniza un beneficiu semnificativ pacienților cu Alzheimer în fază incipientă. Le încetinește evoluția bolii astfel încât să-și păstreze memoria aproape în totalitate și să poată continua cu viața de zi cu zi, lucruri pe care, de obicei, boala le răpește.
Mari speranțe
Aducanumab țintește o proteină numită amyloid care formează depozite anormale în creierele oamenilor cu Alzheimer. Oamenii de știință consideră că aceste plăci sunt toxice pentru celulele creierului și că eliminarea lor folosind medicamente ar putea reprezenta un progres extraordinar în tratamentul demenței.
Nu a mai fost fabricat niciun alt medicament în ameliorarea simptomelor demenței în ultimii zece ani.
Directorul executiv de la Biogen, Michel Vounatsos spune: „Suntem foarte optimiști la perspectiva de a oferi pacienșilor prima terapie pentru reducerea declinului clinic provocat de boala Alzheimer“
Hilary Evans, de la Centrul Britanic de Cercetare a Alzhemerului, spune: „Oamenii afectați de Alzheimer au așteptat mult prea mult pentru un tratament care să le schimbe viața, iar acest anunț extraordinar oferă o nouă speranță.“
„La o a doua privire asupra acestui medicament, aducanumab, cred cp este un pas pozitiv pentru toți cei care au luat parte la testările clinice și pentru comunitatea de cercetare a acestui boli, din întreaga lume. Cu cât apar mai multe informații, poate că cu atât mai des vor apărea discuții la nivel mondial în privinșa pașilor viitori care trebuie făcuți pentru aceste medicamente de care oamenii bolnavi au mare nevoie“, a completat ea.
Prof. Bart De Strooper, director al Institutului de Cercetare a Demenței de la University College London, spune: „Este fantastic să aflu despre aceste rezultate noi ca urmare a testărilor cu aducanumab. În prezent nu avem tratamente eficiente care să încetinească sau să stopeze evoluția bolii și sper ca acesta să fie un punct de cotitură“.
Ce este boala Alzheimer?
Demența nu înseamnă o singură boală, ci este numele unui grup de simptome care includ probleme legate de memorie și gândire. Există mai multe tipuri de demență, iar despre Alzheimer se zice că este cea mai des întâlnită formă și cea mai cercetată.
Creierul este implicat în tot ceea ce facem și trebuie să avem mare grijă de el, așa cum trebuie să avem și cu restul organismului nostru.
Exercițiile pentru creier, pentru îmbunătățirea memoriei, concentrării sau a funcșionalității zilnice este o prioritate pentru mulți oameni, mai ales pe măsură ce înaintează în vârstă. Acestea fiind spuse, oamenii de toate vârstele pot beneficia de introducerea câtorva exerciții pentru creier în rutina zilnică.
Cercetările au arătat că există multe feluri prin care-ți poți menține ascuțimea minții și care îți ajută creierul să rămână sănătos, indiferent de vârstă. Făcând anumite exerciții pentru creier care să ajute la îmbunătățirea memoriei, concentrării, poți realiza treburile zilnice mai repede și mai ușor, în timp ce mintea îți rămâne astfel ascuțită.
Iată 7 dintre cele mai importante.
Distrează-te cu un puzzle
foto: Ryoji Iwata
Indiferent că faci un puzzle de 1.000 de piese cu Turnul Effel sau unul de 100 de piese cu Mickey Mouse, această activitate este excelentă pentru îmbunătățirea creierului.
O cercetare a demonstrat că rezolvarea unor puzzle-uri implică mai multe abilități cognitive și este un factor protector pentru îmbătrânirea vizuospațială cognitivă. Cu alte cuvinte, când rezolvi un puzzle, trebuie să te uiți la diferite piese și să-ți imaginezi unde se potrivesc în imaginea mărită. Aceasta poate o modalitate grozavă de provocare și de antrenare a creierului.
Îmbunătățește-ți vocabularul
foto: Green Chameleon
Un vocabular bogat are un mod de a te face mai deștept. Dar știai că poți transforma o lecție rapidă de vocabular într-un joc de stimulare a creierului? Cercetările arată că mult mai multe regiuni ale creierului sunt implicate în chestiuni care țin de vocabular, mai ales în zonele care sunt importante pentru procesele vizuale și auditive. Pentru a testa această teorie, încearcă această activitate cognitivă:
Ține o agendă cu tine atunci când citești.
Notează un cuvânt care nu îți este familiar, apoi caută-i definiția.
Încearcă să folosești acel cuvânt de cinci ori a doua zi.
Dansează
foto: Danielle Cerullo
Cei de la Centers for Disease Prevention and Control din SUA au observat că învățarea unor noi mișcări de dans poate mări viteza de procesare a creierului și poate îmbunătăți memoria. Cu alte cuvinte, fă câteva mișcări de dans, iar creierul îți va mulțumi.
Vrei să te testezi? Încearcă una dintre aceste activități:
Înscrie-te la ore de salsa, tap, hip-hop sau dans contemporan.
Încearcă ore de Zumba sau alt tip de astfel de antrenament.
Privește un video online cu mișcări distractive de dans pe care ai vrut dintotdeauna să le înveți.
Mergi împreună cu un partener la ore de dans.
Sau poți încerca cu mai mulți prieteni să dansați în sincron.
Încearcă un meșteșug
foto: Quino Al
Învățarea unui meșteșug sau a unei activități noi nu este numai distractivă, dar ajută și la întărirea conxiunilor din creier.
O cercetare din 2014 arată că învățarea unui nou meșteșug ajută la îmbunătățirea funcțiilor memoriei la adulții mai în vârstă. Este ceva ce ai vrut dintotdeauna să înveți? Poate e vorba de olărit, de reparat mașini, de croșetat sau poate chiar de călărit? Acum știi că ai încă un motiv foarte bun pentru a învăța ceva nou.
Ascultă muzică sau cântă
foto: Bruce Mars
Vrei o cale ușoară pentru mări puterea creativă a creierului? Răspunsul s-ar putea afla în muzică.
Potrivit unui studiu din 2017, ascultarea unor melodii vesele generează mai multe soluții inovative în comparație cu liniștea. Ceea ce înseamnă că puțină muzică poate îmbunătăți gândirea creativă și puterea creierului.
Iar dacă vrei să înveți să cânți la un instrument, acum este momentul potrivit pentru a începe pentru că creierul este capabil să învețe noi lucruri în orice moment al vieții. De aceea, nu ești niciodată prea bătrân pentru a începe să cânți la un instrument, așa cum este pianul, chitara sau chiar la tobe.
Meditează
Meditația zilnică poate calma organismul, poate încetini respirația și poate reduce stresul și anxietatea. Dar știai că îți va îmbunătăți memoria și va mări abilitatea creierului de a procesa informațiile?
Găsește un loc liniștit, închide ochii și petrece cinci minute meditând, în fiecare zi.
Învață o limbă străină
foto: Dmitry Ratushny
O cercetare din 2012 a demonstrat multitudinea de beneficii cognitive ale învățării unei noi limbi.
Potrivit unor numeroase studii, bilingvismul poate contribui la o memorie mai bună, abilități vizual-spațiale mai bune și nivel ridicat de creativitate. Fluența în mai multe limbi te poate ajuta, de asemenea, să schimbi mai ușor diferite îndatoriri și să întârzii îmbătrânirea creierului.
Vestea bună este că niciodată nu este prea târziu să te apuci să înveți o limbă străină. Potrivit cercetătorilor, îți poți îmbunătăți memoria și alte funcții mentale devenind oricând elevul unor cursuri de limbi străine.
Tulburări de vedere însoțite de o durere de cap foarte puternică pot fi semnele unui anevrism cerebral, pe care este bile să le cunoști pentru a lua măsuri din vreme.
Anevrismul cerebral este o afecțiune tot mai des întâlnită. Este dilatarea unei porțiuni dintr-un vas de sânge ce apare ca urmare a slăbirii peretelui acestuia. „Anevrismele cerebrale sunt de două feluri: rupte sau nerupte. Fisurarea unuia poate să apară în unele cazuri, ducând la o sângerare minimă, care favorizează apariția unei migrene ca și cea provocată de ruptura anevrismală. Aproape întotdeauna, fisurarea unui anevrism este urmată de o ruptură masivă a acestuia“, explică dr. Maria Nistoroiu, medic specialist neurochirurgie.
Simptomele bolii
Dacă sunt de mici dimensiuni, anevrismele cerebrale pot fi asimptomatice. Astfel, semnele fizice ale acestui tip de anevrism apar doar atunci când sunt afectate structurile de lângă vasul de sânge unde a apărut dilatarea.
„Printre simptomele care pot anunța prezența unui anevrism nerupt se numără dilatarea unei pupile, durere deasupra sau în spatele unui ochi, dar și căderea unei pleoape. Când anevrismul se rupe, persoana poate resimți o durere de cap extrem de puternică, grețuri, înțepenirea cefei sau chiar poate avea chiar crize epileptice“, spune medicul specialist.
„Diagnosticul de anevrism cerebral se poate pune în urma efectării următoarelor investigații medicale: tomografie și puncție lombară, atunci când sângele este prezent în lichidul cefalorahidian. De asemenea, pacientul trebuie supus unui RMN, dar și unei arteriografii/angiografii cerebrale (este o procedură invazivă de diagnostic al anevrismelor, prin care se vizualizează vasele cerebrale), spune medicul.
Care sunt factorii de risc
Cauzele care duc la apriția bolii pot fi de două feluri: congenitale și dobândite pe parcursul vieții. „Riscul de apariție a anevrismuluieste mai ridicat dacă bebelușul se naște cu afecțiuni ale țesutului conjunctiv, boala rinichiului polichistic, malformații arterio-venoase cerebrale sau dacă au existat în familie antecedente“ explică dr. Maria Nistoroiu. Lista factorilor care pot duce la apariția anevrismului este completată de fumat, consumul cronic de alcool sau de droguri, înaintarea în vârstă, hipertensiunea, ateroscleroza, dar și traumatismele craniocerebrale.
Care este tratamentul
Există două metode de tratament a anevrismului: cliparea (prin chirurgie deschisă) sau embolizarea/stentarea (procedură realizată endovascular). Ambele proceduri sunt invazive și presupun un anumit risc în timpul intervenției. „Tratamentul unui anevrism nerupt trebuie gândit în funcșie de locul unde el este localizat și de riscul de ruptură al acestuia pe durata vieții pentru acea persoană. Nu toate anevrismele nerupte necesită tratament! Dacă persoana a suferit un anevrism de acest tip este foarte important să evite situațiile care pot duce la creșterea sau scăderea bruscă a atensiunii arteriale, dar și fumatul“, conchide medicul.
Psihiatrul şi neuropatologul german Alois Alzheimer este cel care a descris pentru prima dată, în anul 1906, maladia ce-i poartă numele, o boală degenerativă progresivă a creierului ce distruge treptat funcţiile cognitive, cum ar fi atenţia, percepţia, memoria, orientarea etc.
Alois Alzheimer s-a născut la 14 iunie 1864 la Marktbreit (Bavaria), potrivit site-ului www.alz.co.uk. Manifestând încă din liceu un interes deosebit către histologie şi patologie, a urmat cursurile universitare în medicină la Aschaffenburg, Tübingen, Berlin şi Würzburg, unde a absolvit în 1887.
A început să lucreze la Spitalul pentru bolnavi psihici şi epileptici din Frankfurt, nou înfiinţat de către medicul psihiatru Heinrich Hoffmann, unde manifestă un interes deosebit pentru studiul cortexului cerebral, notează site-ul www.unmc.edu. La vremea aceea, neurologia şi psihiatria erau specialităţi foarte noi şi erau tratate de acelaşi medic. Împreună cu directorul spitalului, Emil Sioli, şi cu doctorul Franz Nissl, Alois Alzheimer a propus o metodă nouă pentru tratarea bolnavilor mintali, renunţând la mijloacele coercitive folosite înainte, în schimbul supravegherii pacienţilor în săli comune, folosirea băilor calde pentru calmarea acestora şi încurajarea plimbărilor în aer liber.
În următorii ani, a lucrat împreună cu doctorul Franz Nissl la un studiu amplu, publicat în şase volume, ”Studii histologice şi histopatologice ale cortexului cerebral”, în perioada 1906-1918. În 1896, Nissl a plecat la Heidelberg, pentru a lucra alături de renumitul medic psihiatru Emil Kraepelin. În acelaşi an, Alzheimer a fost numit director adjunct al Spitalului din Frankfurt, continuându-şi cercetarea într-o gamă largă de afecţiuni psihice, printre care depresia maniacală şi schizofrenia, potrivit site-ului www.ncbi.nlm.nih.gov.
Viața personală
Alois Alzheimer s-a căsătorit, în 1894, cu Cecilie Geisenheimer, care i-a dăruit trei copii: Gertrud, Hans şi Maria. Cecilie a murit în vara anului 1901.
La 25 noiembrie 1901, Alzheimer a cunoscut-o pe Auguste Deter, pacienta care avea să facă din el un medic de renume. Auguste Deter avea, spre deosebire de pacienţii întâlniţi până atunci, doar 51 de ani, şi prezenta tulburări de memorie, modificări de comportament, incapacitate de a mai întreprinde activităţi uzuale, dezorientare etc. Majoritatea pacienţilor cu astfel de tulburări examinaţi până atunci de Alzheimer aveau peste 70 de ani, deteriorarea fiind pusă pe seama senilităţii. Însă, vârsta pacientei l-a determinat să aprofundeze acest caz, căruia i-a pus un prim diagnostic de demenţă presenilă.
În 1902, a plecat la Heidelberg, fiind invitat de medicul psihiatru Emil Kraepelin, aici reîntâlnindu-l pe Franz Nissl. În 1903, s-a mutat, alături de Kraepelin, la Clinica Universitară de Psihiatrie din Munchen. A continuat munca de cercetare, doi ani mai târziu a obţinut un post la universitate, a redactat lucrări şi a ţinut prelegeri, dar nu a uitat-o pe Auguste Deter. Se interesa permanent de evoluţia bolii ei.
În aprilie 1906, a fost înştiinţat că Auguste a murit. Din fişa medicală reieşea faptul că decesul pacientei s-a datorat unei septicemii. Autopsia a evidenţiat modificări caracteristice necunoscute până atunci, respectiv reducerea masei creierului, îndeosebi în regiunile frontale şi parietale, celulele nervoase erau distruse, scoarţa cerebrală fiind brăzdată de depuneri de albumină. Cazul a fost prezentat la cea de-a 37-a Conferinţă a Psihiatrilor din sud-vestul Germaniei, care a avut loc la Tübingen, pe 3 noiembrie 1906, şi publicat, ulterior, în revista de specialitate „Allgemeine Zeitschrift für Psychiatrie und Psychisch-Gerichtliche Medizin”, ca o boală a cortexului cerebral. Acesta a fost primul caz semnalat de atrofie difuză presenilă a creierului, afecţiune care, la propunerea medicului Emil Kraepelin, poartă numele ”Boala Alzheimer”.
A fost chemat, în 1912, ca profesor de psihiatrie la Universitatea din Breslau (astăzi Wroclaw, Polonia). Chiar din timpul călătoriei, au apărut primele semne de îmbolnăvire. Ajuns la Breslau, a fost internat în spital cu tulburări cardiace şi renale. Trei ani mai târziu, la 19 decembrie 1915, a încetat din viaţă. A fost înmormântat la Cimitirul central din Frankfurt pe Main, alături de soţia sa.
Moștenirea
Alois Alzheimer a rămas în istoria medicinei ca primul medic care a descris maladia ce-i poartă numele. Cu toate că şi alţi medici au avut contribuţii însemnate în acest domeniu şi Alzheimer nu a pretins niciodată ca această boală să-i poarte numele, medicul Emil Kraepelin a folosit acest termen pentru prima dată în anul 1910.
Maladia Alzheimer este cea mai frecventă formă de demenţă, un termen generic folosit pentru pierderea memoriei sau a altor funcţii cognitive, suficient de severe pentru a deteriora calitatea vieţii.
În prezent, Alzheimer este progresivă şi ireversibilă, dar rapiditatea agravării depinde de la o persoană la alta. O persoană afectată de boala Alzheimer trăieşte, în medie, între 4 şi 8 ani după diagnosticare, dar poate ajunge şi până la 20 de ani, în funcţie de rapiditatea evoluţiei, potrivit site-ului www.alz.org. Demenţa Alzheimer reprezintă 50-70% dintre demenţele vârstnicilor, afectând aproximativ 8% dintre persoanele de peste 65 de ani şi 30% dintre cele de peste 85 de ani. La nivel mondial, este a şaptea cauză de mortalitate, se arată pe site-ul www.alz.ro. Deşi nu este o boală vindecabilă, tratamentul ajută la încetinirea evoluţiei acesteia.
În vederea creşterii gradului de informare a populaţiei cu privire la această boală, în fiecare an, la 21 septembrie, este marcată Ziua mondială pentru combaterea maladiei Alzheimer, la iniţiativa Federaţiei Internaţionale pentru Alzheimer (ADI) şi cu sprijinul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).
Demența este o boală teribilă care afectează peste 50 de milioane de oameni din întreaga lume. Și, din nefericire, nu există tratament împotriva ei, ceea ce înseamnă că prevenirea este crucială.
Organizația Mondială a Sănătății a publicat primul ghid de diminuare a riscului de demență. „Ne așteptăm ca în următorii 30 de ani, numărul bolnavilor de demență să se tripleze.“, spune Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS. „Trebuie să facem tot ce putem pentru a reduce riscul de demență. Dovezile științifice strânse pentru acest ghid confirmă ceea ce bănuiam de ceva vreme, și anume, ceea ce este bun pentru inimă este bun și pentru creier.“
Ghidul, alcătuit sub forma unui raport de 78 de pagini, prezintă aspectele despre care organizație crede că vor ajuta și nu vor ajuta o persoană de a fi expusă riscului de a face demență.
Care sunt semnele de demență
Demența este un termen-umbrelă folosit să descrie pierderea funcțiilor cognitive, precum gândirea, memroia și raționarea, dar și abilitățile comportamentale care interferează cu viața de zi cu zi și activitățile unei persoane, potrivit National Institute on Aging. Semnele de demență pot include probleme cu memoria, de vorbire, de percepție vizuală, de rezolvare a problemelor, de proprie îngrijire și de concentrare și atenție.
Există mai multe tipuri de demență, inclusiv boala Alzheimer, tulburări front-temporale și demență vasculară. Deși demența se întâlnește mai des la oamenii în vârstă, nu înseamnă că este un aspect normal al îmbătrânirii și poate fi chiar fatală.
Ghidul OMS despre cum ai putea diminua riscul de demență
Factorii care țin de stilul de viață sunt foarte importanți, potrivit raportului OMS, care recomandă următoarele pentru a ne diminua riscul de a face această boală:
Fără cantități mari de alcool
Un consum moderat de alcool poate scădea riscul de demență, dar acesta crește cu cât mai mare este cantitatea. „S-ar putea ca asta să fie cauzată de toxicitatea celulelor nervoase“, spune Jason Karlawish, director la Penn Memory Center. OMS recomandă consumul de alcool la un nivel care să nu dăuneze, ceea ce înseamnă, de exemplu, un pahar de vin pe zi pentru femei și cel mult două pentru bărbați.
Faceți mișcare în mod regulat
Mișcarea este importantă din două motive, spune dr. Karlawish. „S-a demonstrat că mișcarea îmbunătățește sănătatea cardiovasculară și există multe informații potrivit cărora, dacă faci asta, se diminuează riscul de a face demență“, spune el. „Există dovezi că mișcarea poate avea un efect direct asupra menținerii sănătății celulelor creierului“.
Sportul practicat în mod regulat protejează foarte mult, spune cei de la OMS. În prezent, U.S. Department of Health and Human Services recomandă 150 de minute sau mai mult de activitate fizică pe săptămână.
Nu fuma
„Dependența de tutun este cauza principală a deceselor care ar putea fi prevenite la nivel mondial“ se arată în raportul OMS. Nu numai că fumatul crește riscul de a face boli cardiovasculare și cancer, dar studiile arată că poate duce la un declin cognitiv, care are un impact direct asupra sănătății creierului.
Ține sub control tensiunea arterială
Despre hipertensiune există studii care demonstrează că mărește riscul de demență.
Menține-ți greutatea corporală
Dacă ai hipertensiune și ești și supraponderal, ești expus riscului de a face boli cardiovasculare, și crește și riscul de demență, spune dr. Karlawish. OMS recomandă în special menținerea Indicelui de Masă Corporală undeva sub 25.
Ține o dietă echilibrată
Numită și cea mai bună dietă a anului 2019, OMS numesc dieta mediteraneeană – bogată în cereale, leguminoase, fructe și legume, grăsimi sănătoase precum uleiul de măsline, și pește – ca un plan nutrițional foarte bun pentru sănătatea creierului. „Dieta mediteraneeană a fost corelată cu mai puține cazuri de formare a plăcilor arteriale și de parologii asociate cu boala Alzheimer“, explică dr. Merrill.
O femeie din Emiratele Arabe Unite ca a suferit un grav accident de mașină în anul 1991, și-a revenit în mod miraculos după ce a stat 27 de ani în comă, potrivit BBC.
Munira Abdulla, care avea 32 de ani la momentul producerii accidentului, a suferit o leziune gravă la nivelul creierului după ce mașina în care se afla s-a ciocnit de un autobuz, în timp ce se întorcea de la școala de unde-și luase fiul.
Omar Webair, care avea la vremea respectivă patru ani, stătea împreună cu ea pe bancheta din spate a mașinii, a scăpat teafăr deoarece în momentul accidentului mama sa îl ținea în brațe. Munira a fost grav accidentată, dar anul trecut și-a redobândit conștiența într-un spital din Germania. Omar a povestit despre accident și despre progresele pe care le-a făcut mama sa într-un interviu pentru ziarul The National din Emiratele Arabe Unite.
„M-a ținut în brațe ca să mă protejeze“
„N-am renunțat niciodată la ea pentru că întotdeauna am știut să într-o zi se va trezi“, a declarat Omar. „Moticul pentru i-am împărtășit povestea este de a spune oamenilor să nu-și piardă speranța în ceea ce-i privește pe cei dragi. Nu-i considerați morți atunci când se află într-o astfel de stare“, a adăugat el. „Mama mea stătea cu mine pe bancheta din spate. Când a văzut că accidentul este inevitabil, m-a luat în brațe pentru a mă proteja“. Nu a fost rănit, suferin dopar o zgârietură la cap, dar mama lui a așteptat ajutor mai multe ore.
Ani de tratament
Într-un final, femeia a fost dusă la spital, și apoi a fost transferată la Londra. Acolo a fost declarată starea vegetativă – nu răspundea stimulilor, dar capabilă să simtă durerea – , scrie The National. Apoi, a fost readusă în Al Ain, un oraș din Emiratele Arabe Unite la granița cu Oman, unde trăia, și a fost mutată în mai multe unități de îngrijire în funcție de cerințele de asigurare.
A rămas acolo mai mulți ani, fiind hrănită printr-un tub și ținută în viață. I se făcea fizioterapie pentru ca mușchii să nu slăbească din cauza lipsei de mișcare.
În anul 2017, familiei i s-a oferit un grant de către Crown Prince Court, un organism guvernament din Abu Dhabi, pentru ca femeia să poată fi transferată în Germania. Acolo a suferit mai multe intervenții chirurgicale pentru a corecta brațele scurtate și mușchii de la picioare și i s-au administrat mai multe tratamente pentru a-i îmbunătăți starea.
Ce a făcut-o să se trezească
Un an mai târziu, fiul său a avut o ceartă în camera de spital, ceea ce a făcut-o pe mama lui să miște. „A fost o neînțelegere în camera de spital și a simțit că sunt cumva amenințat, a simțit un fel de pericol, ceea ce i-a cauzat un șoc“, spune Omar. „Scotea sunete ciudate și tot îi chemam pe medici să o examineze, dar au spus că totul este normal. Apoiu, trei zile mai tîrziu, m-am trezit când cineva mă striga. Era ea! Mă striga pe nume, iar eu nu mai puteam de fericire. Ani de zile am visat la momentul ăsta, iar numele meu a fost primul cuvânt pe care l-a rostit“.
A început să reacționeze, iar acum simte durerea și poate avea unele conversații. A revenit în Abu Dhabi, unde face fizioterapie și recuperare – mai ales pentru a-i îmbunătăți postura și pentru a preveni contractarea mușchilor.
Astfel de cazuri sunt rare
Există numai câteva cazuri de oameni care și-au recuperat conștiența după mai mulți ani – și chiar și așa, recuperarea a durat foarte mult. Oamenii care-și redobândesc conștiența au de obicei dizabilități severe cauzate de afectarea creierului.
Un caz remarcabil este cel al lui Terry Wallis, un american implicat într-un accident de mașină la vârsta de 19 ani, și care și-a revenit dintr-o stare vegetativă care a durat alți 19 ani.
Știința care se ocupă de menținerea sănătății oamenilor a avut un lung drum de parcurs. În ultimii 2000 de ani au fost multe experimente, multe „s-ar putea să“ sau „oare la ce o fi bună această plantă?“ . Au fost și multe capricii de satisfăcut, dar și multe erori.
Dar, atunci când suntetul acestei științe a început să se facă auzit, miliarde și miliarde de vieți au fost salvate sau îmbunătățite. Trebuie să nu uităm că medicina este o știință cumulativă. Cu cât s-a aflat mai mult despre organismul uman, cu atât s-au făcut mai multe descoperiri. De aceea, descoperirile din ultimii 2000 de ani au fost de-a dreptul răsunătoare. Iată care ar fi, în clasificarea noastră, cele mai mari 7 realizări în domeniul medicinei.
Înțelegerea anatomiei și fiziologiei
sursa foto: Flickr
Nu ai cum să tratezi oamenii și să-i faci bine dacă nu înțelegi cum le funcționează organismul. De aceea este importantă înțelegerea anatomiei și a fiziologiei. De-a lungul istoriei științifice, oamenii n-au putut studia decât cadavrele, adică atunci când organismul nu a mai funcționat, și fără instrumente sofisticate de măsurare. Iar în multe civilizații, studierea cadavrelor a fost interzisă. Așa că au existat multe interpretări, unele impresionant de precise, altele de-a dreptul bizare.
De exemplu, în timp ce egiptenii au recunoscut locul central al inimii și rolul său în transportarea sângelui, ei credeau că „răsuflarea vieții“ și „răsuflarea morții“ călătoreau prin vasele de sânge de la nivelul urechilor.
Studierea anatomiei corpului omenesc s-a dezvoltat în sec. al XVII-lea și al XVIII-lea, când ziarele publicau știrile și au inițiat diverse colaborări iar cadavrele au devenit disponibile pentru școlile de medicină.
Dar secolul XX este cel care a contribuit cu cele mai mari descoperiri, mai ales după introducerea radiografiilor, RMN-ului și a altor aparate de scanare a corpului, în combinație cu diverse studii referitoare la biologia moleculară și endocrinologie.
Descoperirea bacteriilor și a microorganismelor
foto: Flickr
Pentru fiecare celulă din genomul uman, există 100 de celule bacteriene în interiorul și în afara corpului. „Microbiomul“, așa cum este el cunoscut, este la fel de important ca oricare alt sistem omenesc. „Antrenează“ celulele albe ale sângelui, descompune mâncarea, extrage și optimizează nutrienții și chiar controlează o parte din activitatea creierului.
Există nenumărate bacterii în fiecare mediu în care ne aflăm. Se află peste tot. Sau cel puțin asta s-a crezut cea mai mare parte a istoriei, pentru că bacteriile nu pot fi văzute cu ochiul liber.
Pentru cea mai violentă epidemie bacteriană din toate timpurile, inclusiv ciuma neagrp de la mijlocul anilor 1300, s-a dat vina pe tot felul de lucruri neadevărate, cum ar fi otrăvirea fântânilor.
Bacteria a fost observată pentru prima dată în anul 1660 de către un vânzător de haine olandez, Anton van Leeuwenhoek. El a vrut să vadă mai bine calitatea țesăturii, așa că a inventat o lupă mai performantă decât orice altceva existase până atuncuși, în mod natural, a observat mai multe mici organisme.
Dar teoria că bacteriile se fac vinovate de unele boli a apărut în anul 1870 când doi oameni de știință, Louis Pasteur și Robert Koch, au descoperit procesul de fierbere și pasteurizare a unei substanțe pentru a ucide bacteria și a o împiedica să se răspândească.
Penicilina și antibioticele
foto: Flickr
Bacteriile au făcut ravagii în rândul oamenilor până când antibioticele au lovit în tuberculoză, pneumonie, holeră și multe alte boli care puteau fi astfel vindecate.
O echipă de cercetători formată din Alexander Fleming, Ernst Chain și Howard Florey au creat penicilina în 1940. Dar la început a fost foarte greu de produs.
Într-un final, structura penicilinei a fost descoperită de Dorothy Hodgkins, iar John Sheehan a reușit să facă destul de rapid prima versiune de sinteză. După această descoperire, nu este nicio exagerare să spunem că antibioticele au salvat miliarde de vieți.
Acum am ajuns într-un punct în care antibioticele sunt prescrise prea des de medici sau sunt luate după ureche, fără nicio prescripție medicală. De aceea, au apărut supe-bacteriile rezistente la antibiotice.
Vaccinurile
Nu poți vorbi de antibiotice, fără a menționa de vaccinuri, o modalitate prin care se formează antiorpi împotriva unei afecțiuni, înainte ca aceasta să atace.
Lista bolilor contagioase care au fost ținute sub control și aproape eradicate datorită vaccinurilor conține: poliomielita, pojarul, difteria, tusea măgărească, rubeola, varicela, tatnosul,rotavirusul și Haemophilus influenzae de tip B.
Prima idee de vaccin a apărut în 1796 când medicul englez Edward Jenner a prevenit îmbolnăvirea unui băiețel cu variolă.
În prezent, suntem pe cale de a eradica poliomielita, care a rămas izolată în numai două țări – Afganistan și Pakistan -, recent fiind eradicată din Nigeria.
Ameliorarea durerilor
sursa:newhealthadvisor.com
Odinioară, dacă trebuia să ți se amputeze un picior, să zicem din cauza cangrenei, ți se dădea să bei o tărie pentru a face față durerii. Apoi, strângeai din dinți și urlai și te țineai de viață de pe margineai patului.
Din fericire, știința durerii a avansat foarte mult. Anestezia a fost folosită cu succes la mijlocul anilor 1800 și, împreună cu morfina, au redus în mod dramatic ororile chirurgiei. Și limitarea durerii poate salva vieți, pentru că un șoc sau o traumă extreme pot ucide un om.
Limitarea durerii a devenit și mai accesibilă odată cu aspirina în 1895. Dar oamenii au găsit mereu soluții și s-au adaptat la ele atunci când a fost vorba de eliminarea durerilor. Opiumul din semințele de mac au fost folosite mii de anii în acest scop.
Sănătatea femeii
foto: Gates Foundation
Chiar și azi, problemele de sănătate ale femeilor nu pot fi determinate sau vindecate. Dar pași importanți s-au făcut în secolul XX. Atunci a fost adoptată igiena de bază care să facă nașterea ma sigură. Totuși, nașterea a rămas foarte riscantă în multe țări din lume. Aproape 30.000 de femei au murit la naștere în 2-13, iar alte milioane au contactat diverse boli și infecții.
Tampoanele au fost scoase la vânzare în anii 1920-1930, permițând femeilor să controleze mai bine menstruația și să reducă stigmatul asociat cu aceasta. Sondromul premenstrual a fost mai bine înțeles în această perioadă.
Prima clinică de control al nașterii s-a deschis în anii 1900. Prima pilulă anticoncepțională a apărut în 1960. Medicina mai are un drum lung de parcurs pentru a rezolva toate problemele legate de sănătatea femeii.
Sănătatea mintală
Misterul minții persistă de când lumea. Există și astăzi afecțiuni psihice despre care se știu puține sau insuficiente lucruri.
Acum 7000 de ani, se credea că dacă dai o gaură în craniul unui om îl vindeci de bolile psihice. De asemenea, porvocarea sângerării sau nducerea stării de vomă erau alte tipuri de tratament.
În secolul al XVIII-lea, în Europa, bolnavii mintal erau încuiați și izolați. Iar secolele al XIX-lea și al XX-lea au adus creșterea alarmantă a folosirii lobotomiilor și terapiilor cu electroșocuri.
Pe lângă faptul că este un domeniu delicat și greu de explorat, sănătatea mintală este privită cu scepticism de oameni. Însă s-au făcut progrese extraordinare.
Creșterea numărului terapiilor și meditația au ajutat mulți pacienți.
Traumele din copilărie, cum ar fi neglijența părinților, cauzează răni fizice la nivelul creierului și dezvoltă riscul sever de depresie, potrivit The Telegraph care citează un nou studiu.
Pentru prima dată, oamenii de știință au stabilit o legătură între schimbări la nivelul structurii creierului și experiențele traumatice din primii ani de viață și și o sănătate mintală afectată în anii de maturitate.
Publicat în Lancet, studiul a descoperit „o semnificativă“ legătură între adulții care au avut parte de rele tratamente în copilărie cu un cortex insular mai mic, o parte a creierului despre care se crede că ajută la reglarea emoțiilor.
Cercetarea s-a concentrat mai ales asupra fenomenului cunoscut sub numele de „cicatrici la nivelul sistemului limbic“, pe care alte studii precedente le-au indicat ca fiind responsabile de starea de stres.
Studiul a implicat 110 pacienți internați în spital cu turlburrări depresive majore care au fost apoi monitorizate pentru a se vedea dacă reapar în următorii doi ani.
Ce înseamnă aceste descoperiri
Pacienții au fost subiectul unui chestionar detaliat despre perioada copilăriei, în care trebuiau menționate incidente de genul abuz fizic, neglijare fizică, abuz emoțional, neglijare emoțională și abuz sexual. Pacienților li s-au făcut RMN-uri, pentru a căuta schimbări în structura creierului.
Dr. Nils Opel de la Universitatea din Münster, Germania, care a condus cercetarea, a spus: „Având în vedere impactular cortexului insular asupra funcțiilor creierului, cum ar fi conștientizarea emoțională, este posibil ca aceste schimbări pe care le-am văzut să să facă pacienții mai puțin receptivi la tratamentele convenționale.
„Viitoarele cercetări psihiatrice ar trebui să exploreze modul în care descoperirea noastră poate fi tradusă în atenție specială, îngrijire și tratament care ar putea îmbunătăți rezultatele pacienților.“
Descoperirile sugerează că reducerea ariei de cortex insular din cauza cicatricilor de la nivelul sistemului limbic ar putea provocare o revenire și că relele tratamente din copilărie sunt unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru depresie majoră.
Toți participanții din acest studiu, cu vârste între 18 și 60 de ani, au fost internați în spital ca urmare a unui diagnostic de depresie și au primit tratament staționar.
Decesul actorului Luke Perry, care la numai 52 de ani a murit în urma unui atac vascular cerebral, a șocat întreaga lume. Dar a ridicat și o întrebare: de ce fac oamenii tineri atac vascular cerebral (AVC)?
Un atac vascular cerebral poate fi la fel de devastator la tinerii pacienți, precum și la cei în vârstă, însă factorii de risc diferă semnificativ între cele două grupe de vârstă, scrie New York Times.
Iată care sunt unele dintre cele mai obișnuite cauze de AVC la persoane tinere, potrivit dr. Lee Schwamm, director la Massachusetts General Hospital și dr. Lawrence R.Wechsler, director al departamentului de neurologie de la University of Pittsburgh School of Medicine.
Disecția arterială
Stratul care învelește artera se rupe și se separă de peretele vasului sanguin. Se formează un cheag de sânge care circulă până la creier, blocând eventual circulația sângelui în țesutului creierului. Asta se poate întâmpla după o mișcare bruscă a gâtului, inclusiv una făcut de un chiropractician sau când practicăm un sport. În unele cazuri, spune dr. Wechsler, s-a întâmplat unor persoane care s-au dat în montagne-rousse.
Nimeni nu știe de ce anumiți oameni sunt vulnerabili. Ar putea fi chestiuni gentice la 1% din cazuri, potrivit dr. Schwamm.
„O gaură în inimă“
Când un bebeluș respiră pentru prima dată, un pasaj de comunicare între partea dreaptă și cea stângă a inimii trebuie să se închidă. La 25% din oameni, rămâne deschis. O astfel de malformație poate crește riscul de atac vascular cerebral. Cheagurile mici de sânge de obicei se absorb în plămâni, unde sunt curățați. Oamenii cu acea malformație pot avea un cheag de sânge care ajunge însă la inimă și merge mai departe fiind absorbit de creier. „Un cheag de sânge de mărimea vârfului unei penițe poate ucide“, spune dr. Schwamm. La majoritatea oamenilor nu cauzează probleme. Mulți nici nu știu că l-au avut. Dar oamenilor cu o astfel de malformație le poate deveni fatal.
Cheaguri de sânge
Unii oameni, de obicei pentru că au o mutație genetică, sunt predispuși la a face cheaguri de sânge care ajung la creier.
Un defect al inimii sau o tulburare de ritm
Un defect structural al inimii poate fi cauzat de diferite lucruri, cum ar fi de un infarct. Apoi, se pot forma cheaguri în interiorul inimii care sunt ejectate în fluxul sanguin și ajung la creier. Cheagurile se pot forma și dacă persoana respectivă are o turlburare de ritm cardiac cum ar fi fibrilație atrială.
Îngustarea arterelor
Unele medicamente pot provoca închiderea bruscă a arterelor, întrerupând circulația sângelui către creier. La pacienții mai tineri, această îngustare este deseori cauzată de folosirea stimulentelor ori medicamentelor care interferează cu neurotransmițătorul serotonina.
Un anevrism sau o malformație arteriovenoasă
Un anevrism este ca o umflătură care seamăna cu un balon în vasul de sânge. O malformație arteriovenoasă este o încâlcire de vase de sânge care conțin artere și vene.
Când una dintre acestea intervine, un vas de sânge din creier se poate sparge, inundând țesutul cu sânge provocând un AVC. Uneori, aceste vase de sânge problematice cauzează simptome precum mici convulsii, spune dr. Wechsler. În aceste situații, neurologii pot interveni și pot încerca să le îndepărteze.
Dar cei mai mulți oameni habar nu au că se confrunte cu astfel de probleme până când suferă o hemoragie cerebrală.
Creierul femeilor este cu aproape patru ani mai tânăr în comparaţie cu etatea, în timp ce în cazul bărbaţilor creierul este cu peste doi ani mai în vârstă faţă de vârsta cronologică, conform unui studiu realizat în Statele Unite, potrivit agenției DPA, citat de Agerpres.
În cadrul cercetării la care au participat 84 de bărbaţi şi 121 de femei cu vârste cuprinse între 20 şi 80 de ani, subiecţii au fost supuşi unor tomografii cu emisie de pozitroni, ce au permis evaluarea fluxului de glucoză şi oxigen din creier.
Creierul are nevoie de glucoză, substanţă utilizată pe post de combustibil.
Modul în care creierul metabolizează glucoza dezvăluie informaţii importante despre vârsta metabolică a acestui organ.
Creierele femeilor participante la studiu s-au dovedit a fi mai tinere din punct de vedere metabolic prin comparaţie cu cele ale subiecţilor de sex masculin, potrivit rezultatelor publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Astfel, creierele femeilor analizate erau, în medie, cu circa 3,8 ani mai tinere în comparaţie cu etatea, în timp ce creierele bărbaţilor prezentau caracteristici conform cărora aveau, în medie, cu 2,4 ani mai mult faţă de vârsta cronologică, conform algoritmului aplicat de oamenii de ştiinţă.
”Creierul bărbaţilor nu îmbătrâneşte mai rapid”, a explicat unul dintre autorii studiului, Manu Goyal, profesor asistent de radiologie la Facultatea de Medicină a Universităţii Washington.
”Maturizarea lui are loc circa trei ani mai târziu în comparaţie cu femeile, iar această (diferenţă) se menţine pe tot parcursul vieţii”, a adăugat specialistul.
Conform unei teorii avansate de cercetători, hormonii ar putea juca un rol important în configurarea metabolismului creierului la vârste fragede.
Oamenii de ştiinţă speră să afle dacă diferenţe metabolice ar putea juca un rol protector în cazul femeilor, care au tendinţa de a avea scoruri mai mari la testele cognitive şi de rezolvare a problemelor.
”Acest lucru ar putea însemna că motivul pentru care femeile nu prezintă un declin cognitiv mai puţin pronunţat la vârste avansate se datorează creierului, care este efectiv mai tânăr”, a declarat Goyal.
