Sănătate în fiecare zi

Arăt: 1 - 7 din 7 REZULTATE

Cum scădem nivelul crescut al trigliceridelor

Trigliceridele sunt grăsimi prezente în sânge și sunt esențiale pentru organism, fiind o sursă importantă de energie. În exces, însă, ele sunt dăunătoare sănătății.

Nivelul crecut al trigliceridelor este asociat cu obezitatea, unele boli endocrine și renale, cât și cu anumite medicamente (diuretice, corticosteroizi, interferon, betablocante).

Principalii factori ai hipertrigliceridemiei sunt stresul, fumatul, dieta bogată în grăsimi și consumul excesiv de alcool. Nivelul acestor grăsimi poate fi scăzut prin adoptarea unui stil de viață sănătos, înaintea oricărui tratament medicamentos.

Care sunt valorile normale ale trigliceridelor

Nivelul trigliceridelor se măsoară prin analize de sânge. Acestea se fac pe stomacul gol, după un repaus alimentar de 12 ore.

  • Valori normale: <150mg/dl
  • Valori crescute la limită: 150-199 mg/dl
  • Valori crescute: 200-499 mg/dl
  • Creștere severă: >500 mg/dl

Fă mișcare

foto: Gesina Kunkel

Pe lângă o dietă echilibrată, importantă este și mișcarea, la sală sau în aer liber. Specialiștii recomandă cel puțin 30 de minute de exerciții de intensitate moderată pe zi. Mai multe studii demonstrează că sportul, practicat cu regularitate, duce la scăderea nivelului de trigliceride cu până la 22% și a nivelului de colesterol cu până la 12%. O altă măsură care se impune este renunțarea la fumat.

Evită zahărul

foto: Sharon McCutcheon

Trebuie evitate alimente precum bomboanele, prăjiturile, produsele de patiserie, siropurile, băuturile carbogazoase pentru că acestea cresc nivelul trigliceridelor. Poți înlocui zahărul din ceai, cafea și prăjituri cu îndulcitor natural, cum este stevia.

Și băuturile alcoolice sunt de vină pentru creșterea trigliceridelor, de aceea, ai grijă să nu le consumi în exces. În cazul femeilor, se recomandă jumătate de pahar de vin pe zi, iar în cel al bărbaților, un pahar.

Consumă fibre

Legumele și fructele sunt sursă importantă de fibre, care previn depunerile de grăsimi pe vasele de sânge și contribuie la echilibrarea trigliceridelor. Așa că, trebuie consumate legume și fructe precum morcovii, dovleceii, fasole, mere, pere, portocale, prune, toate fiind surse importante de fibre.

Alimente care conțin acizi grași Omega-3

Grăsimile animale, care se găsesc în carnea grasă, mezeluri, lactate grase, duc și ele la hipertrigliceridemie. Le poți înlocui cu grăsimi sănătoase, precum acizii grași Omega-3, care se găsesc în peștele gras (sardine, hering, macrou, ton) și fructe oleaginoase (maximum 30 grame pe zi). Nutriționiștii recomandă 3-4 porții de pește gras pe săptămână.

Orezul și pastele din făină albă cresc nivelul trigliceridelor, acestea fiind de evitat. În locul lor poți consuma orez brun și paste din cereale integrale.

Care sunt cauzele urinărilor dese și ce măsuri trebuie luate

Urinările dese, nejustificate de un consum bogat de lichide, pot semnala anumite probleme de sănătate. Medicii urologi spun că o medie de 7-8 urinări pe zi este normală, în funcție și de volumul de lichide și de frecvența cu care be, apă.

Urinările frecvente pot fi puse și pe seama schimbărilor pe care le facem în alimentație, a sarcinii, a administrării de medicamente diuretice sau a cantității mari de lichide consumate seara, înainte de culcare. „Dacă episoadele de urinare sunt atât de dese încât afectează programul zilnic ori ne trezesc noaptea din somn, chiar de mai multe ori, este bine să mergem la medic pentru un consult“, explică Florian Mihălțan, medic specialist urolog.

Ce analize trebuie făcute

Pentru diagnosticarea posibilelor cauze care duc la apariția episoadelor dese de urinare, medicul trebuie să pună mai multe întrebări pacientului. „Medicul urolog trebuie să întrebe despre obiceiurile alimentare, aspectul urinei, dar și celelalte simptome care sunt asociate. Pacientului i se va recomanda să noteze timp de 3 zile, într-un tabel, ora și cantitatea de urină eliminată măsurată cu un pahar gradat. Printre analize se află și sumarul și sedimentul urinar (se poate observa prezența bacteriilor, a leucocitelor sau pierderea de glucoză prin urină), urocultura, dar și probele de funcție renală și glicemia. În cazul în care diagnosticul nu se poate pune în urma acestor investigații, urmează ecografia de tract urinar (pentru depistarea eventualelor probleme renale ori ale prostatei), dar și testele urodinamice“, spune medicul.

„După ce au fost identificate cauzele urinării frecvente și încadrarea acestora în tabloul unei anumite patologii, se poate începe tratamentul. Pentru cauzele legate de obiceiuri alimentare, se recomandă evitarea produselor iritante (cum sunt băuturile carbogazoase, cafeaua, consumul de alcool, dar și folosirea frecventă a condimentelor la prepararea mâncărurilor), cât și adoptarea unor reguli care presupun ca lichidele să fie băute mai ales în timpul zilei. Celelalte cauze ncesită terapie ghidată de medicul specialist, mai ales că se dorește tratarea lor, dar și prevenirea recidivelor.“, explică specialistul.

Bolile pe care le pot semnala

Există anumite afecțiuni care au printre simptome și nevoia frecventă de a urina. Unele dintre acestea pot fi diabetul zaharat și infecțiile de tract urinar. Apoi, putem enumera probleme de prostată sau o disfuncție neurologică a vezicii urinare, care îi provoacă acesteia contracții involuntare neașteptate, adică poate pierde urină.

Alte posibile cauze ale urinării frecvente

  • vaginita
  • apariția tumorilor la nivelul vezicii
  • boala inflamatorie pelvină
  • gonoreea
  • vezica hiperactivă
  • anxietatea
  • litiaza vezicii urinare
  • prezența piterelor la rinichi

Dr. Andrei Iancu: Ar trebui mai multe campanii de prevenție

Dr. Andrei Iancu activează ca medic în cadrul Clinicii Medicale Alexis de peste 3 ani. Este o persoană curioasă și serioasă ce duce lucrurile la bun sfârșit.

– Cum definiți domeniul în care lucrați și cum se vede starea de sănătate a românilor din acest unghi?

Activez in specialitatea medicina muncii in cadrul clinicii medicale Alexis si astfel am de a face cu persoane din toate paturile sociale. Numitorul comun este starea relativ buna de sanatate chiar daca majoritatea persoanelor sunt supraponderale.

– Care sunt cele mai întâlnite șapte situații (probleme, afecțiuni, boli, etc) din domeniul în care activați? Care sunt cele mai importante șapte sfaturi de prevenție din domeniul dumneavoastră?

Majoritatea persoanelor sunt supraponderale indiferent de sex. Cand vine vorba de afectiuni, cele mai intalnite patologii sunt hipertensine arteriala, sindroame tiroidene, afectiuni respiratorii ( boala pulmonară obstructiv-cronică, rinite alergice). Daca este sa dau niste sfaturi de preventie, primul ar fi ca fiecare persoana asigurata sa-si efectueze anual analize de sange, o ecografie a cordului si a viscerelor abdominale si o radiografie antero-posterioara a plamanilor. Iar pentru orice nelamurire, sa poate trimite un e-mail doctorului de familie, acesta putând sa-i ofere explicatii aferente.

Mesajul dumneavoastră pentru Ziua Mondială a Sănătății

Campanii mai multe asupra preventiei si grafice simplificate asupra unei preventii corecte din punct de vedere socio-economic.

Cele mai importante 7 analize medicale anuale

Pentru că prevenția este cea mai bună apărare atunci când vine vorba de îmbolnăviri, am alcătuit o listă cu 7 analize medicale pe care e bine să le facem în fiecare an.

Testele de sânge

O analiză completă de sânge poate oferi mai multe informații despre prezența anumitor afecțiuni cum ar fi anemii, leucemii, inflamații sau stări de deshidratare. De asemenea, despre numărul globulelor roșii și cele albe. Tot prin analiza sângelui este urmărită funcţia de coagulare. Aceasta este evaluată cu ajutorul timpului Quick (timpul de protrombină) sau prin intermediul INR-ului, care derivă din timpul de protrombină. Aceste teste sunt extrem de utile în monitorizarea tratamentelor cu anticoagulante.

Sumarul de urină

Oferă informaţii despre densitatea acesteia, pH şi despre prezenţa unor substanţe precum proteinele, glucoza, globulele roşii şi corpii cetonici. Aceste substanţe, în cantităţi crescute, sunt semn de afectare renală sau a tractului urinar (litiază). Urina poate fi investigată şi pentru depistarea unor germeni.

Testul PSA

După vârsta de 45 de ani este bine ca bărbații să facă antigenul specific de prostată. Bărbații sănătoși au, în mod normal, un nivel scăzut de PSA în sânge, însă, nivelul acestuia crește în cazul pacienților cu cancer sau tumori benigne ale prostatei.

Electrocardiograma

Electrocardiograma (EKG)  este un test simplu și valoros care înregistrează activitatea electrică a inimii și oferă medicului indicii asupra modului în care se contractă inima, ritmicitatea, frecvența și normalitatea bătăilor acesteia. Majoritatea bolilor de inimă modifică aspectul EKG.

Testul Papanicolau

Un consult ginecologic anual este obligatoriu pentru toate femeile. În cadrul acestuia se va efectua un examen Papanicolau, cu recoltarea de celule de la nivelul colului uterin. Testul descoperă modificările cauzate fie de cancerul de col, fie de infecţia cu virusul Papilloma (HPV), fie de inflamaţii. Dacă în urma tratamentului medical antiinflamator şi antiinfecţios modificările nu dispar, se impune testarea HPV. Testul depistează prezenţa şi identifică tipul virusului Papilloma, responsabil de majoritatea cazurilor de cancer de col uterin.

Ecografia și/sau mamografia

După vârsta de 30 de ani, se impune realizarea unei ecografii de sân anuale, pentru depistarea cancerului de sân. Toate femeile trebuie să se palpeze lunar, pentru a sesiza modificările de structură a sânului, iar cele cu antecedente familiale de cancer de sân trebuie să înceapă monitorizarea înaintea vârstei de 30 de ani. Iar după 40 de ani să facă o mamografie la 6 luni sau la un an.

Măsurarea densității osoase

Odată cu instalarea menopauzei, testele suplimentare vor depista din timp boli induse de lipsa hormonilor sexuali, cum ar fi osteoporoza. Osteodensitometria măsoară densitatea osoasă prin testul DEXA (absorbţiometrie duală cu raze X). Este indicată femei­lor aflate la menopauză şi bărbaţilor care au avut fracturi patologice (produse la solicitări minime), şi în primul rând celor cu vârste de peste 65 de ani. De asemenea, femeile cu afecţiuni ale glandei tiroide şi cele care au urmat tratamente pentru boli autoimune, cum ar fi lupusul eritematos, au risc crescut de osteoporoză.

Cum să „traduci“ corect analizele medicale

Cu siguranţă ai o listă cu ce să faci de-a lungul anului. Nu uita însă de analizele medicale anuale. Rezultatele vor fi interpretate de medic, dar iată un mic ajutor pentru „traducerea“ lor.

Globulele roşii (eritrocite)

Valorile normale ale numărului globulelor roşii din sânge (RBC) variază,la femei,între 4,2 şi 5,4 milioane celule/mm cub,iar la bărbaţi între 4,7 şi 6,1 milioane celule/mm cub. Un număr mare de celule roşii poate indica presiune mică de oxigen în sânge,deshidratare,boli congenitale de inimă sau afecţiuni renale. Un număr mai mic al acestora arată o anemie,declanşarea unei leucemii sau distrugerea măduvei osoase. Procentul de globule roşii sau hematocrite (HCT) este la femei de 35-45%,iar la bărbaţi de 40,7-50,3%. Valoarea scăzută poate să semnaleze prezenţa unor anemii sau hemoragii. O valoare ridicată poate fi semnul unei deshidratări severe sau oxigenarea defectuoasă a sângelui.

Globulele albe (leucocite)

Valorile normale între care trebuie să se încadreze numărul globulelor albe din sânge,atât la femei,cât şi la bărbaţi,sunt cuprinse între 4.500-10.000 de celule/mm cub. Numărul scăzut de celule albe (WBC) poate indica distrugerea măduvei osoase,boli vasculare. Un WBC crescut este un indicator pentru infecţii,inflamaţii,alergii,leucemie. Numărul de trombocite (PLT) normal,şi la femei,şi la bărbaţi,este între 150.000-400.000 de celule/mm cub. O valoare scăzută poate indica fragilitatea vaselor de sânge.

La femei,VSH are valori normale între 6 și 13 mm la o oră. Valorile crescute semnalează existenţa unei infecţii în organism sau o dereglare a funcţiei unor organe interne. Colesterolul este „vinovat“ de apariţia bolilor cardiovasculare prin depunerea pe pereţii vaselor de sânge. Există colesterol „bun“,HDL,şi „rău“,LDL . Valorile normale ale HDL sunt de 45-150 mg/dl,iar LDL,sub 160 mg/dl. Colesterolul „rău“ mărit indică un risc cardiovascular ridicat. Valorile sub 100 ale celui „bun“ reprezintă semnul unei insuficienţe hepatice severe.

Dr. Samuel Horea, medic de familie spune: „Anual, trebuie să facem o consultaţie de bilanţ a stării de sănătate (control periodic) la medicul de familie. Recomand ca orice intenţie de a face analize,teste sau investigaţii să fie precedată de un consult medical care va completa lista acestora,adăugând poate unele la care pacientul nu s-a gândit şi excluzându-le pe cele irelevante. Procedând astfel,multe boli ar putea fi evitate,depistate precoce şi tratate înainte de a ajunge la complicaţii ireversibile.“

infectie urinara

Cum putem trata corect infecția urinară

Rinichii sunt cei mai afectați de infecțiile tractului urinar, complicațiile nefiind deloc de neglijat. Dacă nu tratăm corect aceste infecții, există posibilitatea ca ele să reapară, așa că este indicat să urmăm indicațiile medicilor.

Care sunt cauzele infecțiilor urinare? Igiena deficitară, consumul insuficient de lichide, golirea incompletă a vezicii urinare, pietrele la rinichi și prostata mărită în volum. Femeile, însă, sunt cele mai predispuse la astfel de infecții, din cauza uretrei scurte.

Simptomele infecțiilor urinare

Semnalele care ar trebuie să ne trimită la medic sunt: usturime în timpul urinării, senzația de presiune în zona pelviană, urina tulbure și/sau urât mirositoare, nevoia de a merge des la toaletă și prezența sângelui în urină. „Putem adăugă și stările de oboseală. Dacă infecția ajunge la rinichi, pot apărea febra, durerile de spate, în zona rinichilor, frisoanele și o stare generală de rău.“, explică dr. Mariana Tomulici, medic specialist obsetretică-ginecologie.

Cum se tratează infecțiile urinare

Infecțiile urinare se tratează în general cu antibiotice. „Este un tratament care va fi întotdeuna recomandat de medic, nu ne tratăm după ureche. Se face o urocultură (analiză a urinei) și conform acesteia se decide dacă pacientul suferă de infecție urinară, cu ce tip de germene (cel mai obișnuit este E.coli) și la ce antibiotic este acesta sensibil (antibiogramă)“, explică medicul Mariana Tomulici.

Boala poate avea și forme mai grave, și atunci este nevoie de administrarea de antibiotice intravenos. Medicii mai pot recomanda și analgezice, pentru calmarea durerilor.

Cum poate fi prevenită

Medicii recomandă hidratarea suficientă pentru evitarea infecțiilor urinare ori pentru prevenirea recidivelor. Ei spun că doi litri de lichide pe zi este cantitatea ideală. De asemenea, „pentru a preveni astfel de neplăceri trebuie mers la toaletă imediat după apariția senzației de urinare și după un act sexual. Trebuie evitată lenjeria intimă din material sintetic, deoarece aceasta creează un mediu favorabil dezvoltării bacteriilor. O lenjerie din bumbac este ideală.“, explică medicul Tomulici.

Consecințe tratamentului „după ureche“

„O infecție urinară netratată corespunzător poate determina pielonefrită, cu distrugerea rinichiului. Tratamentele pot fi naturiste(cu efect antiinlamator) și, respectiv, cel mai important, de tip antibiotic care țintește bacteriile dăunătoare, după ce se realizează urocultura și sumarul de urină. Dacă o astfel de infecție este tratată după ureche în mod repetat, germenul determinant devine rezistent la antibiotice, fiind astfel imposibilă înlăturarea acelei infecții, iar rinichii și funcțiile lor vor fi grav afectate“, conchide dr. Mariana Tomulici.

10 lucruri pe care trebuie să le știi despre analizele de sânge

Analizele de sânge se fac periodic și sunt foarte importante pentru determinarea cantității de celule roșii și albe din sânge, a nivelului de hemoglobină și al altor componente. Acest test de rutină poate descoperi anemia, infecții și chiar cancerul sângelui.

Tot din analizele de sânge se poate „citi“ modul în care funcționează inima, rinichii și ficatul prin verificarea glucozei din sânge, a calciului și a nivelului de electroliți. Pentru a verifica modul în care funcționează inima și riscurile lacare aceasta este expusă, este nevoie de nivelul de grăsimi din sânge, cum ar fi colesterolul „bun“ (HDL), colesterolul „rău“ (LDL) și trigliceridele.

Dacă vei reuși să înțelegi și să „traduci“ rezultatele analizelor de sânge împreună cu medicul tău, vei reuși și să iei decizii bune în ceea ce privește dieta și stilul de viață. Iată 10 lucruri pe care un medic s-ar putea să nu ți le spună dacă tu nu vei întreba.

Care este vestea bună referitor la analizele mele de sânge?

Testele de sânge de rutină sunt făcute, în general, pentru a căuta probleme. Așa că dacă elementele din sânge sunt la un nivel normal, și la fel este și cel al colesterolului, s-ar putea să nu fie nevoie să mai ajungi în cabinetul medicului. Dar chiar dacă lucrurile par normale, discută totuși cu medicul de familie rezultatele, pentru a vedea dacă sunt diferențe de la ultimul test de sânge și ce înseamnă aceste schimbări.

„Normal“ poate însemna altceva la femei și bărbați

Dacă vei compara rezultatele tale cu cele ale cuiva de sex opus, vei observa că există unele diferențe. De exemplu, rata normală de referință pentru numărul de celule roșii este undeva între 5 și 6 milioane de celule pe microlitru la bărbați, și între 4 și 5 milioane la femei.

„Normal“ ar putea varia în funcție de vârstă

Pentru unele teste, cum ar fi cel al hemoglobinei, rezultatele normale variază în funcție de vârstă. De exemplu, la copii nivelul normal de hemoglobină este undeva între 11 și 13 g/decilitru, în timp ce la bărbați normal este între 14 și 17 g/dl, iar la femeie între 12 și 15 g/dl.

Dar, în ceea ce privește colesterolul „rău“, un nivel sub 100 miligrame/decilitru este considerat optim indiferent de vârstă. Astfel, în funcție de vârstă și alți factori de risc pentru boli de inimă, numai medicul poate interpreta nivelul de colesterol. De exemplu, dacă ești bărbat și ai depășit vârsta de 45 de ani, ori femeie de peste 55 de ani și siferi de boli de inimă sau diabet, medicul ar trebui să vă sfătuiască să micșorați nivelul de colesterol dacă depășește 100 mg/dl.

Un rezultat „pozitiv“ nu e neapărat o veste bună

Unele analize de sânge pot scoate la iveală unele boli prin căutarea markerilor moleculari din sânge – printre care anemia cu celule falciforme, testul HIV, cel de hepatită C, ori cele de depistare a genelor BRCA1 sau BRCA2 pentru cancerul mamar și cel ovarian. Rezultatele sunt considerate „pozitive“ atunci când este descoperit markerul bolii – ADN, anticorpi sau o proteină. În aceste cazuri, un rezultat pozitiv înseamnă că poți avea o boală sau o tulburare, sau în cazul unei boli infecțioase, înseamnă că ai fost expus acesteia în trecut.

Un rezultat „negativ“ al testului este de obicei o veste bună

„Negativ“ nu înseamnă „rău“ atunci când vine vorba de testele de sânge. Un rezultat negativ înseamnă că testul nu a detectat nicio problemă, indiferent dacă era vorba de un marker al bolii sau un risc de a face vreo boală. Atunci când faci un test de sânge pentru a detecta o boală infecțioasă – cum ar fi cel pentru depistarea tuberculozei – obținerea unui rezultat negativ este o veste bună: înseamnă că testul nu a descoperit nicio urmă de infecție.

Pot exista și rezultate fals pozitive

Un test de screening pentru o anumită boală trebuie confirmat de un al doilea, mai specific, pentru a afla dacă rezultatele sunt corecte. Un exemplu este testul rapid HIV, care în cele mai dese cazuri este corect, dar uneori se poate întâmpla să fie fals pozitiv (ceea ce înseamnă că rezultatul este pozitiv, dar persoana nu are de fapt boala). În acest caz trebuie efectuate anumite teste care măsoară anticorpii, de vreme ce o se poate întâmpla ca o persoană care are artrită reumatoidă sau mielom multiplu produce anticopri care interferează cu un astfel de test.

…dar și fals negative

Uneori se poate întâmpla ca un test să nu poată dovedi o boală, chiar dacă trebuie să-l faci. De exemplu, dacă ai făcut un test de sânge pentru detectarea hepatitei C, iar rezultatele au primit rezultat negativ, dar tu ai fost expus virusului în ultimele luni, s-ar putea totuși să ai o infecție și să nu-ți dai seama. La fel se poate întâmpla și în cazul testelor pentru detectarea bolii Lyme. Dacă ești testat în primele săptămâni ale infecției, rezultatele sîngelui ar putea primi rezultat negativ pentru că organismul nu a început încă să producă anticorpi.

Valorile testului pot să difere de la laborator la laborator

Rapoartele tehnicienilor de laborator compară rezultatele testului de sânge cu valori-limită care sunt considerate normale pentru acel laborator. Unele valori-limită pot fi stabilite și în funcție de rezultatele testelor mai multor oameni care au fost testați înainte în acel laborator. Așa că nu trebuie să fii surprins dacă există mici diferențe între rezultatele de la două laboratoare diferite.

Rezultatele anormale nu trebuie să fie cauzate de o boală

Rezultatele unui test în afara valorilor-limită nu înseamnă neapărat că ai boală sau o tulburare. Valorile pot fi depășite și din alte motive. Dacă faci un test de glucoză și mănânci ceva înainte de analize sau dacă ai băut alcool cu o noapte înainte, sau dacă iei anumite medicamente, rezultatele pot depăși valorile normale. Dar nu înseamnă că ești bolnav. Pentru a evita astfel de probleme, ar fi bine să vorbești cu medicul de familie înainte de orice analiză, în caz că este nevoie să te pregătești în vreun anumit fel.

Se pot întâmpla și greșeli

Se întâmplă foarte rar să se încurce rezultatele analizelor, dar totuși se poate întâmpla. Rezultatele pot fi influențate și de modul în care au fost mânuite probele de sânge. Adică, dacă au fost colectate într-un recipient greșit, agitate în mod incorect sau depozitate pentru prea mult timp sau la temperatura greșită, poți obține un rezultat greșit.