Suferința face parte din normalul vieții, poate fi singura cale de a ne apropia de Dumnezeu, de a ne ”curăța” de anumite bariere sau de a ne determina să reflectăm mai mult asupra acțiunilor noastre, de a ne corecta defectele. Însă, ajunsă la apogeu, suferința devine copleșitoare, persistentă și poate evolua într-o boală psihică. De aceea, este bine să recunoaștem semnele suferinței patologice și să căutăm ajutor profesionist atunci când este necesar. Să acceptăm că trebuie să facem ceva pentru noi. Nu că suntem bolnavi, ci că este nevoie de vindecare pentru ca viața să-și continue cursul, dar pe drumul corect.
Diferența dintre suferința normală și cea patologică se află în durata și intensitatea emoțiilor negative și în impactul lor asupra vieții de zi cu zi. Suferința normală se diminuează treptat și permite individului să se adapteze și să continue cu viața sa. În schimb, suferința patologică este persistentă și interferează cu capacitatea de a funcționa normal.
Specialiștii susțin că există mai multe semne și simptome care pot indica faptul că suferința a devenit patologică:
Durată Prolongată – dacă sentimentele negative persistă mai mult de câteva luni fără semne de ameliorare, acesta este un indiciu că suferința poate fi patologică.
Impactul asupra Funcționării Zilnice – problemele de concentrare, incapacitatea de a se bucura de activități, absenteismul la locul de muncă sau la școală și dificultățile în relațiile personale pot fi semne că suferința a devenit problematică.
Simptome Fizice – insomnia, schimbările în greutate, dureri de cap și alte probleme somatice pot apărea în cazul suferinței patologice.
Gânduri Suicidare sau Autovătămare – gândurile de a-ți face rău sau de a-ți pune capăt vieții sunt semne grave că suferința a depășit granițele normale și necesită intervenție imediată.
Să reflectăm, totuși, și asupra factorilor care determină ca suferința să fie patologică:
Istoric Familial – o predispoziție genetică la tulburări mentale poate crește riscul.
Experiențe de Viață – traumele din copilărie, abuzurile sau neglijarea pot contribui la dezvoltarea suferinței patologice.
Lipsa suportului social – suportul social slab poate agrava suferința, în timp ce sprijinul din partea familiei și prietenilor poate avea un efect protector.
Stilul de Viață – poate părea banal, dar lipsa exercițiilor fizice, alimentația nesănătoasă și consumul de substanțe pot contribui la dezvoltarea tulburărilor mentale.
Cunoscând atâtea amănunte despre suferință și când devine ea boală psihică, sigur te întrebi ”Ce am de făcut?”
Recomandările experților ar fi următoarele:
Mergi la psihoterapie! – terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este eficientă în tratarea depresiei și anxietății, ajutând pacienții să schimbe tiparele de gândire negative. De altfel, calea credinței aduce vindecare, dacă există dorință. Alegerea duhovnicului potrivit, regăsirea în Rugăciune și reflectarea asupra propriei vieți din perspectiva creștină, toate poate contribui la curățarea sufletului, a psihicului și transformarea lui într-un ”univers sănătos”.
Viața socială – participarea la grupuri de suport și menținerea relațiilor sociale sănătoase pot avea un impact pozitiv asupra ta.
Schimbări în stilul de viață – adoptarea unui stil de viață sănătos, cu exerciții fizice regulate, alimentație echilibrată și somn adecvat, poate contribui la îmbunătățirea stării de bine.
