Filozoful grec Epicur spunea că plăcerea este sfârșitul și începutul vieții fericite. Dar dacă nu (mai) ai capacitatea de a simți vreo plăcere?
Lumea științifică susține că oamenii aflați în această situație manifestă ceea ce se cheamă anhedonia, fiind incapabili să simtă bucuria unui sărut, satisfacția rezolvării unui puzzle, fiorul cântecului favorit sau dorința de intimitate cu persoana iubită. Savanții susțin că anhedonia în sine nu reprezintă o boală, ci ar fi simptomul unor boli psihice grave cum ar fi depresia sau schizofrenia.
Anhedonia a fost pentru prima dată definită în secolul al 19-lea, dar a fost ignorată până în anii 1980, deoarece oamenii de ştiinţă erau preocupaţi de alte simptome evidente ale depresiei că lipsa concentrării, oboseală, somnul şi poftă de mâncare dereglate, gânduri sinucigaşe.
Persoanele care prezintă anhedonie au o atitudine dezinteresată faţă de tot ce îi înconjoară. Ei nu pot reacţiona adecvat, nu pot simţi ceva. Nu există nici o schimbare de dispoziţie, această determinându-i cu greu să poată privi înainte.
Cel mai bine este descris acest lucru prin exemple. O mama anhedonica nu are nici o bucurie jucându-se cu copilul ei, un jucător de fotbal nu este bucuros atunci când înscrie un gol, un adolescent este lăsat indiferent de promovarea examenului de condus.
Anhedonia duce la relaţii de cuplu tensionate şi este însoţită de obicei de pierderea apetitului sexual.
Anhedonia şi depresia
Depresia afectează unul din cinci oameni, care se află în acelaşi moment al vieţii lor şi este o afecţiune cu potenţial fatal datorită riscului mare de sinucidere.
Depresia poate fi datorată unui eveniment trist că moartea unei persoane apropiate, o boală psihică sau un dezechilibru în chimia creierului.
Nu orice suferă de depresie suferă şi de anhedonie. Este rar întâlnită în depresia uşoară, dar crează probleme serioasă la cei care suferă de depresie severă.
Anhedonia poate persistă după ce persoană s-a vindecat de depresie, dar de obicei se vindecă o dată cu ea.
Antidepresivele acţionează doar parţial pe simptomele anhedoniei.
Au fost numeroase studii care au încercat să identifice ariile specifice din creier care sunt implicate în patologia anhedoniei şi depresiei.
S-a folosit o metodă imagistică, rezonanţă magnetică nucleară pentru a observă cum funcţionează creierul.
De exemplu, atunci când vorbim folosim celulele din partea din faţă a creierului. Creşterea activităţii neuronale duce la creşterea nevoii de oxigen a acestei zone.
Oxigenul este adus de hemoglobină, care transporta oxigenul pentru toate celulele corpului.
Rezonanţă magnetică nucleară relevă diferenţele între proprietăţile magnetice ale hemoglobinei oxigenate şi neoxigenate, pe măsură ce oxigenul este trimis zonei active din creier.
Această înseamnă că cercetătorii observă schimbările din creier în timp ce ele se petrec. Se poate înregistra nu doar activitatea creierului în timp ce persoană se mişcă sau răspunde la o întrebare prin apăsarea unui buton, dar şi ce se întâmplă în creier în timp ce gândim sau facem planuri.
Studii asupra depresiei şi anhedoniei
Unele diferenţe între creierul unui depresiv şi ale unui om sănătos au fost deja descoperite.
De exemplu, în comparaţie cu oamenii sănătoşi, depresivii prezintă:
– Un hipocamp mai mic (zona care este responsabilă de emoţii)
– Leziuni mari ale substanţei albe
– Diferenţe în metabolismul cerebral
Unul dintre studii a descoperit că atunci când oamenilor deprimaţi li se arătau filmuleţe create pentru a le induce suferinţă, li se activau arii ale creierului care nu erau implicate în reacţia oamenilor sănătoşi din grupul de control. Cercetătorii au sugerat că această activare ar putea deconecta sistemul limbic, care este legat atât de furie cât şi de plăcere, de la sistemul normal de a ierarhiza emoţiile în funcţie de priorităţi.
În cadrul unui astfel de studiu s-au comparat 12 oameni care sufereau de anhedonie şi depresie cu 12 oameni sănătoşi.
S-au descoperit trei zone ale creierului care funcţionau diferit:
– Cortexul prefrontal ventromedial – partea creierului care este responsabilă de generarea empatiei şi reglarea emoţiilor negative
– Striatul ventral – partea creierului care semnalează recompensă
– Amigdala – arie a creierului, de formă unei migdale care este asociată cu dispoziţie şi cu amnezia fricii (memoria de scurtă durata)
Toate cele trei zone sunt implicate în reacţia creierului la stimului care provoacă tristeţe sau bucurie.
La persoanele cu anhedonie, cortexul prefronal trebuie să lucreze mai mult pentru a înregistra stimulii plăcuţi şi s-a observat mai puţin activitate în amigdala şi în striatul ventral.
Cercetătorii care au participt la acest studiu sunt de părere că lipsa de activitate poate fi cauza lipsei de reacţie a cortexului prefrontal la experienţele care determina bucurie. Ca şi efect, sistemul de recompensă al creierului cedează, rezultând anhedonia.
Se speră că aceste descoperiri vor duce la tratamente noi care vor ţinti regiuni specifice ale creierului – ori cu medicamente deja existente care se vor dovedi utile, ori cu noi medicamente sau consiliere psihologică.
Cum se trăieşte cu anhedonia. Povestea unei paciente
După câteva episoade de boală în adolescenţă, la 31 de ani a fost diagnosticată cu depresie majoră. A ajuns în această situaţie după mai multe evenimente neplăcute: divorţ, schimbarea domiciliului de la un capăt la altul al ţării, sănătate precară, probleme financiare şi ameninţarea permanentă de a fi evacuată. Condusă de nevoia de a menţine în limite cât mai normale vieţile celor doi copii şi ajutată de antidepresive şi de consiliere psihologică a reuşit să-şi îmbunătăţească starea.
Anhedonia ei a avut mai multe forme şi încă suferă parţial de ea. Încă nu poate să se bucure de proprile realizări şi ale copiilor ei, care parţial i se datorează. Unul dintre cele mai grele momente a fost atunci când şi-a ascultat cântăreţul preferat şi starea ei nu s-a schimbat cu nimic deşi asculta muzica pe care a plăcut-o toată viaţă.
Cu timpul a învăţat să trăiască cu simptomele ei şi informaţiile care i se oferă o ajută atunci când se simte deprimată. Chiar poate spune că până acum a fost o boală invizibilă.
Savantul australian Joshua Garfield, de la institutul de cercetare a drogurilor și alcoolului Turning Point, subliniază că în momentul de față anhedonia este considerată de lumea medicală doar un simptom, nu o boală în sine.
Cu alte cuvinte, anhedonia ar putea fi elementul cheie pentru psihologi/psihiatri atunci când vor pune diagnosticul de schizofrenie, depresie, tulburări de personalitate, stres post-traumatic sau consumul de substanțe, scrie sciencealert.com.
„Există indicii clare că folosirea uzuală a unor substanțe care dau depedență cauzează anhedonia. Dar mai e o ipoteză care spune că anhedonia poate preceda depedențele și că-i vulnerabilizează pe oameni în fața acestora”, explică Garfield.
În momentul de față, la nivel mondial aproximativ 300 de milioane de persoane suferă de depresie, afecțiune care cunoaște o creștere îngrijorătoare mai ales în rândul adolescenților. Tocmai din aceste motive incapacitatea multora de a simți plăcere trebuie analizată și investigată serios de către lumea științifică.