Sănătate în fiecare zi

Arăt: 1 - 4 din 4 REZULTATE

Factori care dăunează sistemului imunitar

O dietă săracă în nutrimente, somnul insuficient ori stresul sunt numai câțiva factori care dăunează sistemului nostru imunitar. Iar pentru păstrarea stării generale de sănătate, este esențial să avem un sistem imunitar de fier. Iar pentru asta este foarte important să știm ce schimbări trebuie să facem în alimentație și stilul de viață.

Alimentația nesănătoasă

foto: Robin Stickel

Alimentația este unul dintre cei mai importanți factori care pot influența imunitatea. Mâncarea de tip fast-food, dulciurile rafinate, mâncarea cu multe grăsimi,mezelurile, afumăturile și produsele de patiserie sunt numai câteva produse care pot afecta imunitatea.

Medicii recomandă înlocuirea lor cu produse bogate în vitamina C (citrice), vitamina E (fructe oleaginoase), zinc (carne, ouă), vitamina A (lapte) , nutrimente care contribuie la dezvoltarea anticorpilor, armele importante alesistemului imunitar. De asemenea, consumul de alcool, fumatul și deshidratrea (bacteriile se dezvoltă foarte bine pe mucoasele uscate) dăunează imunității.

Somnul insuficient

Insomniile sau somnul insuficient (mai puțin de 6-7 ore pe noapte) pot duce la creșterea concentrației de hormoni ai stresului care slăbesc capacitatea de apărare a organismului. În timpul somnului, elementele sistemului imunitar se refac. Printre acestea se numără și globulele albe. Studii recente au demonstrat că imunitatea poate fi afectată foarte seriosă chiar și de o noapte nedormită.

Stresul

Cortizolul, hormonul eliberat de organism în condiții de stres, poate influența sistemul imunitar. Astfel, poate determina o sensibilitate mai mare în fața infecțiilor, a bolilor autoimune, dar și a unor tipuri de cancer.

Imunitatea este afectate prin mai multe tipuri de mecanisme, atunci când vorbim de stres și stări tensionate. Unul dintre acestea este inhibarea citokinelor, molecule proteice care ajută la cooperarea celulelor stistemului imunitar. Stresul poate încetini și răspunsul antiinflamator al organismului împotriva factorilor care duc la îmbolnăviri.

Sedentarismul

foto:Glenn Carstens Peters

Lipsa activității fizice poate afecta sistemul imunitar prin scăderea rezistenței la infecții. În schimb, mișcarea în aer liber, la un nivel moderat, induce starea de bine, iar lumina naturală dezvoltă formarea celulelor T, care influențează imunitatea celulară și sunt implicate în apărarea organismului în fața virusurilor.

Este foarte important să știm că atunci când facem mișcare circulația sangvină se intensifică, iar anticorpii și celelalte celule imunitare ajung în tot organismul.

Anumite tratamente

Tratamentele cu antibiotice nu sunt bune prietene cu imunitatea. Mai exact, acestea pot distruge, pe lângă bacteriile rele, și pe cele bune, afectând astfel flora intestinală, și deci și imunitatea.

Asta nu înseamnă că trebuie să renunțați la tratamentele cu antibiotice. Pentru a preveni și elimina efectele negative ale acestora putem lua probiotice sau alimente care le conțin (iaurt și produse lactate fermentate). Astfel, flora intestinală își va reface echilibrul.

Consecințele rezistenței la antibiotice

Oamenii de știință lucrează la un nou antibiotic care a dat rezultate promițătoare în încercări precedente, anunță BBC. Medicina are nevoie de mai multe astfel de tratamente având în vedere creșterea rezistenței la bacterii, care a deveneit o adevărată amenințare pentru sănătatea oamenilor.

Când au fost introduse pe piață, în anii 40, antibioticele erau privite ca un medicament minune. Dar lumea medicală este îngrijorată de faptul că prescrierea lor exagerată a dus la creșterea rezistenței bacteriilor la aceste tipuri de medicamente.

Prof. Sally Davies, secretar de stat în Minister Sănătății din Marea Britanie, a mers până într-acolo încât a spus că „riscăm să aducem medicina înapoi cu mii de ani“. Dar de ce s-a întâmplat asta?

Ce sunt antibioticele?

Chimistul scoțian Alexander Fleming a descoperit primul antibiotic adevărat, penicilina, în anul 1828, ca fiind un mucegai format într-o farfurie uitată unde s-au dezvoltat bacterii. Descoperirea lui a revolușionat tratamentul anumitor tipuri de infecții bacteriene, salvând numeroase vieți.

Antibioticele luptă cu bacteriile în mai multe feluri, inclusiv prin ucidereara lor sau prin prevenirea răspândirii acestora. Dar au și o mare slăbiciune.

Rezistența

Antibioticele sunt eficiente în uciderea celor mai multe bacterii, dar nu toate. Unele bacterii au gene care leprotejează de atacul medicamentelor.

Ele supraviețuiesc tratamentului și se reproduc, și se răspândesc mult mai mult astfel încât medicamentul devine din ce în ce mai puțin eficient.

Dacă cineva este infectat cu aceste bacterii rezistente la medicamente, devine foarte greu să găsești tratamentul corespunzător pentru a vindeca bolnavul.

Există la ora actuală mai multe antibiotice care reușesc să facă asta cu succes, bacteriile au devenit din ce în ce mai agresive și reulesc să blicheze mult mai ușor un medicament.

Potrivit documentelor, bacteriile rezistente sunt răspunzătoare de 25.000 decese anual. Specialiştii au întocmit şi un top al celor mai rezistente bacterii din alimente, Salmonella fiind una dintre ele. Mai mult, aceasta stă la baza celor mai frecvente toxiinfecţii alimentare înregistrate în întreaga Uniune Europeană.

Experţii atrag atenţia că un motiv pentru care rezistenţa la antibiotice se menţine la cote ridicate îl reprezintă folosirea excesivă a antibioticelor, atât în medicina umană, cât şi în medicina veterinară. Din punct de vedere al animalelor, o mare problemă este faptul că primesc tratament cu antibiotic.

România ocupă din nou un loc fruntaș într-un top al rușinii. De data aceasta, țara noastră este pe locul 5 în Uniunea Europeană la consumul de antibiotice, se arată într-un raport al Observatorului Român de Sănătate. Potrivit experților, consumul de antibiotice, fapt care favorizează apariția bacteriilor rezistente la tratament.

Fără prescripție medicală

„Consumul ridicat de antibiotice a transformat România într-una din țările europene cu cele mai mari rate de rezistență a bacteriilor la tratament. Rezistența la antibiotice a fost catalogată în cadrul unei reuniuni a ONU ca fiind cel mai mare și urgent factor de risc global care necesită atenție internațională și națională.

Organizația Mondială a Sănătății a desemnat perioada 13 — 19 noiembrie 2017 Săptămâna mondială de conștientizare a rezistenței la antibiotice. (…) Românii consumă extrem de multe antibiotice care favorizează și agravează apariția bacteriilor rezistente la tratament. Consumul excesiv de antibiotice duce la creșterea numărului bacteriilor rezistente la tratament. România este statul din UE cu cel mai mare procent de folosire a antibioticelor fără prescripție medicală”, se arată într-un raport.

Cele mai bune remedii cu cătină pentru imunitate

Ne-am obișnuit că cătina încă din copilărie. Mamele noastre ne dădeau miere cu cătină atunci când răceam, fructul fiind recunoscut pentru creșterea imunității. Cătina mai este cunoscută și ca ginsengul românesc.

Care este secretul cătinei? Secretul, de fapt, stă în cantitatea enormă de vitamina C pe care o conține fructul, de zece ori mai mare decât orice fruct citric. Medicii tibetani recomandau consumul de cătină celor care escaladau înălțimi considerabile.

Trecerea de la vară la toamnă poate fi făcută mai ușor cu remedii de cătină, mai ales că acum încep să apară răcelile. Bogată în vitaminele A, B1, C și E, cătina crește imunitatea, alungă oboseala și stimulează pofta de mâncare.

Ceai de cătină

În recuperarea după diverse boli, convalescenșilor li se recomandp o cură cu ceai de cătină pentru revigorare și remineralizare. Fierbe 3 linguri de boabe de cătină, 20 de minute, în 300 ml de apă. Filtrează ceaiul și lasă să se răcească. Sunt indicate câte 2-3 căni pe zi, timp de trei săptămâni.

Sirop de cătină

Trebuie cătină cât încape în trei cești și pune pestea o ceașcă cu miere. Amestecă și păstrează la frigider. Iei din sirop, în fiecare zi, câte două lingurițe, pe stomacul gol. Pentru a evita răcelile, tratamentul trebuie urmat o lună de zile. Dacă boala deja a debutat, dublează cantitatea de sirop.

Putem prepara și un sirop pe care să-l bem pe termen lung. Îl preparăm astfel: într-un litru de apă în care ai adăugat 400 de grame de zahăr, punem la fiert trei cuișoare și o linguriță de scorțișoară. Când zahărul s-a dizolvat, adăugăm câteva felii de lămâieși 1 kg de boabe de cătină. Lăsăm să mai fiarbă 10 minute. Punem într-un borcane boabele de cătină fierte, până umplem recipientele. Îndesăm cu o lingură de lemn și apoi turnăm lichidul. Închidem borcanele și le sterilizăm. Puteam bea o ceașcă zilnic, pe stomacul gol.

Suc de cătină

Și copiii se pot bucura de beneficiile acestui fruct. Pentru ei, cei care au depășit vârsta de 7 ani, dar și pentru cei care se îngrijesc de imunitatea lor se poate prepara un suc de cătină. Stoarcem boabele de fruct și amestecăm sucul obșinut cu puțină miere.Lăsăm o zi deoparte și bem o ceșcuță, dimineața, pe stomacul gol.

Macerat de cătină

În cazul în care suferide anemie, poți urma în paralel cu tratamentul recomandat de medic și unul cu macerat de cătină. Se storc boabele de fruct și se amestecă cu miere în părți egale. Se lasăla macerat la rece o zi, apoi se ia dimineața câte 2-3 linguri pe stomacul gol. Se poate încerca și următorul remediu: se acoperă 1-2 lingurițe de fructe de cătinăzdrobite cu 250 ml de apă rece. Se lasă 10 ore, apoi se strecoară și se bea lichidul de-a lungul unei zile, înainte de a mânca.

Ulei de cătină

Uleiul de cătină este bun pentru sistemul imunitar. Este de ajutor însă și pentru prevenirea deficitului de vitamina A și a inecțiilor bacteriene. Se pun 200 ml de ulei de floarea-soarelui peste 150 g de cătină mărunțită, într-o sticlă. Se ține vasul la temperatura camerei trei săptămâni și se agită de câteva ori pe zi. Apoi, se zdrobesc boabele și se pun din nou în ulei. Se transferă, apoi, într-un alt recipient partea limpede care se află deasupra.

Se depozitează în locuri răcoroase și ferite de luminp. Se iau 3-40 de picături de ulei pe zi, simplu sau cu puțină miere. Cura se ține cel puțin două săptămâni.

Uleiul de cătină este recomandat și în cosmetică, pentru atenuarea ridurilor sau pentru tratatrea arsurilor ușoare.

cancer la san

6 tratamente împotriva cancerului la sân despre care trebuie să știi

Cancerul mamar este una dintre bolile care face tot mai multe victime la nivel mondial, pe zi ce trece. Nu orice femeie suportă chimioterapia, iar fiecare caz în parte beneficiază de un anumit tip de tratament. Pentru că este o boală mai personalizată ca niciodată.

Despre toate aceste tratamente disponibile trebuie să știe toate femeile, iar specialiștii întrebați de health.com explică fiecare terapie

Tratamentele împotriva cancerului mamar pot varia foarte mult de la o femeia la alta. Depinde de caracteristicile sale genetice și la nivel celular, de vârstă, sănătate și istoric medical (inclusiv mutații genetice moștenite care ar putea duce la cancer mamar) și alți factori, cum ar fi mărimea tumorii, cât de repede se dezvoltă și cât de mult s-a răspândit în organism.

Chimioterapia s-ar putea să nu fie întotdeauna parte din ecuație, datorită noilor tratamente împotriva cancerului la sân care țintesc anumiți hormoni și anumite proteine implicate în avansarea bolii.

„Luăm în considerare pacientul în întregul lui pentru a stabili care este cel mai bun tratament pentru el“, spune Janna Andrews, medic oncolog și profesor la Zucker School of Medicine la Hofstra/Northwell în Hempstead, New York. „Și poate că nu este tratamentul pe care l-ar putea primi o vecină care suferă de aceeași boală“, adaudă ea.

Tratamentul împotriva cancerului mamar este o muncă de echipă. Un chirurg oncolog îndepărtează tumora. Un oncolog radiolog administrează radiații pentru a ucide orice urmă de celule canceroase sau pentru a micșora tumora. Chimioterapia sau alte medicamente anticancer (cum ar fi terapia hormonală sau medicamentele-țintă sunt prescrise de medicul oncolog. Iar dacă este vorba și despre reconstrucție mamară, intervine și chirurgul plastician.

Fiecare femeie trebuie să ia în calcul argumentele pro și contra în cazul fiecărei intervenții pe care i-o recomandă echipa de medici. Explicăm mai jos, cu ajutorul unor specialiști, tratamentele standard aplicate împotriva acestei boli, împreună cu beneficiile și dezavanatejele fiecăreia.

Operația

Operația este cel mai des folosit tratament în cazul cancerului mamar. Ceea ce s-a schimbat de-a lungul anilor este tipul de operație. De exemplu, cel mai des acum se face lumpectomie, adică medicul chirurg elimină tumora și puțin din țesutul care o înconjoară, încercând să păstreze cât mai mult țesut sănătos posibil.

Mastectomia – îndepărtarea sânului- este mai pușin întâlnită și numai în cazuri foarte grave, în stadiile III sau IV ale bolii. Când ambii sâni sunt îndepărtați se numește bilaterală sau dublă mastectomie. Pielea de pe sânul eliminat se păstrează pentru reconstrucția mamară.

Ca orice altă operație, și lumpectomia și mastectomia au risc de sângerări și infecție.

Multe femei cu cancer mamar apelează la ceea ce se numește biopsie a nivelul ganglionilor limfatici. (O astfel de examinare arată dacă există semne de cancer sau dacă celulele bolnave s-au răspândit la diverse organe). Aceasta poate fi făcută fie în timpul operației fie într-o procedură separată, pentru a vedea cât de mult s-a răspândit tumora în sistemul limfatic.

Mai întâi, se introduce substanță de constrast sau radiație în sân. Pe măsură ce circulă marchează ganglionii limfatici afectați, care sunt apoi trimise la analize. Se poate face și o disecție a ganglionilor limfatici axilari. Acest tip de operație implică îndepărtarea ganglionilor limfatici de la subraț. Există însă pericolul unor umflături pe mână sau piept, care se numesc edeme limfatice.

William Gradishar, medic și profesor de oncologie a sânului la Northwestern University’s Feinberg School of Medicine în Chicago, spune că această complicație este mai rar întâlnită având în vedere numărul mic de oameni care fac o astfel de intervenție.

Radiațiile

Multe femei cu cancer mamar primesc terapie cu radiații. Astfel de terapii distrug ADN-ul celulelor canceroase astfel încât nu se pot înmulți și nu se pot „repara“. Este des folosită după lumpectomie și, uneori, și după mastectomie, dar și la pacientele cu cancer care s-a răspândit la ganglionii limfatici sau la țesuturile din jur. În rare cazuri, ar putea fi folosită înainte de face o operație pentru a micșora o tumoră mai mare.

Radiația externă cu fascicul – efectuată de o mașină în afara corpului – este cel mai răspândit tip de tratament. Ce diferă este modul în care este făcută, explică dr. Andrews. Dacă o femeie are sâni mari care atârnă, ar putea să stea întinsă pe burtă pentru tratament. Acest lucru poate reduce doza de radiații la inimă și la plămâni, spune dr. Andrews. Dacă sânii femeii sunt mici sau sau ganglioni limfatici sunt afectați, ea ar putea fi tratată culcată pe spate, în timp ce efectuează o tehnică de reținere a respirației pentru a reduce radiația la inimă.

Oboseala este un efect des întâlnit al acestei tehnici. Și ar putea exista și o reacție a pielii. S-ar putea observa o culoare mai închisă sau o arsură de la radiație, chiar dacă nu este blondă, spune dr. Andrews, dar va dispărea la câteva luni de la tratament.

Există mai multe alternative de radioterapie care implică diferite metode de efectuare și programe de dozare. O opțiune relativ nouă se numește radioterapie intraoperatorie. Pacientul primește o singură doză de radiații în organism în timpul intervenției chirurgicale în zona în care se află tumora.  Alta, numită brahiterapie, implică introducerea unui cateter sau a unui balon care oferă radiații în zona în care a fost eliminată tumora.

Chimioterapia

Chimioterapia este un tip de tratament care este preferat pentru proprietățile sale de distrugere a cancerului, dar hulit pentru efectele sale secundare temporare, cum ar fi greața, vărsăturile, oboseala și căderea părului. Diferite medicamente chimioterapeutice și combinații de medicamente pot fi utilizate pentru cancerul de sân. Unele sunt administrate intravenos; altele vin sub formă de pilule. În timp ce această terapie rămâne un instrument puternic în arsenalul de luptă împotriva cancerului de sân, ea nu este întotdeauna necesară.

Recent, un studiu mare publicat în New England Journal of Medicine a descoperit că multe femei cu cancer mamar în fază incipientă, mai ales cele cu vârsta peste 50 de ani, pot sări peste tratamentele chimioterapeutice. Pot face doar terapie cu hormoni, după cum a stabilit studiul.

„Dacă aveți sub 50 de ani, rezultatele nu sunt foarte clare în ceea ce privește lipsa beneficiilor chimioterapiei, așa că e nevoie de o terapie individualizată“, explică dr. Gradishar, președintele Comitetului Național pentru cancer la sân.

Când există semne de întrebare legate de beneficiile chimioterapiei, medicii pot cere teste genetice de la biopsia unei tumori. Rezultatele pot spune dacă este sau nu indicată chimioterapia. Aceasta poate fi recomandată după operație și pentru a scădea riscul de recidivă a cancerului. De asemenea, poate micșora tumori mari înainte de operație. Și de asemenea, poate fi folosită la femei cu cancere avansate sau agresive.

Cancerele mamare triplu negative „răspund de fapt foarte bine la chimioterapie“, spune dr. Andrews.

Terapia hormonală

Două din trei cancere mamare sunt alimentate de hormonii din sânge. Femeilor cu aceste tipuri de cancer li se dă anumite medicamente pentru terapie hormonală pentru a încetini sau stopa dezvoltarea tumorii. „Terapie hormonală este de fapt un termen impropriu“, spune dr. Gradishar. „Ar trebui să se cheme terapie antihormoni.“

Tumorile sensibile la tumori au „receptori“ care se atașează de estrogen, progesteron sau de ambele. Pentru a determina dacă tumora este estrogen-receptor pozitiv  (ER-pozitiv) și/sau progesteron-receptor pozitiv (PR-pozitiv), se va lua o mostră de țesut și se va analiza.

Terapia hormonală poate reduce riscul de recidivă. Femeile cărora le-a recidivat boala sau aceasta s-a răspândit în organism pot beneficia de această terapie. Terapia cea mai întâlnită este cea cu tamoxifen. Funcționează prin stoparea estrogenului să se lege de estrogen-receptori, Deși bine tolerat, tamoxifen este puțin riscant pentru că ar putea cauza cancer uterin sau cheaguri mici de sânge, spune dr. Gradishar.

Inhibitorii de aromatază sunt un alt tip de terapie hormonală. Aceste medicamente interferează cu producția de estrogen, așa că li se administrează în general femeilor care sunt deja la menopauză. Efectele secundare includ subțierea oaselor și dureri la nivelul încheieturilor și musculare.

Terapia țintită

Această categorie de tratament cuprinde medicamente care țintesc anumite caracteristici ale celulelor canceroase. Terapia hormonală a fost prima terapie-țintă. Iată câteva tipuri de cancer mamar și tratamentele lor aprobate.

HER2

Una din cinci femei cu cancer mamar are exces de proteină numită HER2 pe suprafața celulelor canceroase. Acest tip de cancer tinde să se dezvolte repede și agresiv.

Există două tipuri de tratamente pentru aceste cancere.

There are two types of treatments for these cancers. Primul dintre ele este cu anticorpi produși în laborator: unul este herceptin, pentru femeile cu cancer în stadiu incipient sau in stadiul IV; al doilea este Perjeta; iar dacă o femeie are cancer mamar metastazic poate lua Kadcyla. Toate aceste trei tratamente au efecte secundare, cel mai serios putând fi de a avea probleme cardiace.

Alt tratamente este cu inhibitori care împiedică semnalul de care au nevoie tumorile pentru a se dezvolta. Diareea este unul dintre efectele secundare, dar pot cauza, foarte rar însă se întâmplă, probleme cardiace sau pulmonare.

CDK4 și CDK6

Aceste proteine permit celulelor canceroase să se divizeze și să se multiplice. Inhibitorii le vor opri sau încetini acest proces. Sunt trei medicamente aprobate pentru terapiile-țintă: palbociclib (Ibrance), ribociclib (Kisqali), and abemaciclib (Verzenio). „Îmbunătățesc timpul până când boala ar putea progresa dacă s-ar ține numai o terapie antihormonală“, spune dr. Gradishar. Printre efectele secundare se numără scăderea numprului de celule roșii și/sau albe, grețuri, oboseală și diaree.

PARP

PARP este o enzimă din celule cunoscută pentru că joacă un rol în repararea ADN-ului afectat. Oamenii de știință au descoperit că blocând PARP la femeile cu gene mutante BRCA celulele canceroase nu se mai pot repara, ba chiar se grăbește uciderea lor. În luna ianuarie a acestui an, Ministerul Sănătății din SUA a aprobat primul inhibitor pentru cancer mamar: olaparib (Lynparza). Poate avea efecte secindare grave de la anemie la cancer osos sau al sângelui.

Imunoterapia

Ce-ai zice dacă ar exista o modalitate prin care a-i păcăli sistemul imunitar să lanseze propriul atac împotriva celulelor canceroase din organism? Aceasta este ideea din spatele imunoterapiei.

Este vorba despre vaccinuri, inhibitori (adică medicamente care ajută organismul să recunoască și să atace celulelel canceroase) și un așa-numit transfer de celule adoptiv, care folosește propriile celule imunitare ale cuiva pentru a lupta cu boala.

„Imunoterapia nu poate fi tratament singular. Trebuie să meargă în paralele cu terapii standard“, spune dr. Gradishar.

Posibile efecte adverse ale unor astfel de tratamente sunt simptome de rpceală și reacții alergice.