Teama de abandon și sindromul de dependență sunt subiecte complexe care afectează multe aspecte ale vieții noastre. Teama de abandon reprezintă o emoție puternică, caracterizată de frica că cei din jur ne vor părăsi, ne vor răni și ne vor lăsa singuri. Această emoție se dezvoltă adesea în copilăria timpurie și poate fi strâns legată de sindromul de dependență.
Persoanele care experimentează sindromul de dependență au dificultăți în a trăi prin ele însele, căutând constant validare din exterior, având teama de singurătate, stimă de sine scăzută și un nivel crescut de interiorizare. Copilăria timpurie și relațiile cu adulții joacă un rol crucial în dezvoltarea acestor aspecte ale personalității. Dacă un copil a avut un adult care i-a oferit iubire și securitate în această perioadă, acesta poate dezvolta un pattern psiho-afectiv pozitiv. Cu toate acestea, deseori, experiențele pot fi trunchiate sau lipsite de susținere, ceea ce duce la traume, scăderea stimei de sine și nesiguranță.
Abandonul, definit ca pierderea unei legături afective sau materiale, poate afecta adânc și poate duce la tulburări emoționale grave, mai ales la copii și la adulți vulnerabili. Sindromul de dependență este strâns legat de frica de abandon și se caracterizează prin nevoia excesivă de a fi tutelat, comportament submisiv, frică de separare și dificultăți în a lua decizii fără aprobarea altora. Acest sindrom poate afecta relațiile, stima de sine și capacitatea de a acționa independent.
Pentru a depăși frica de abandon și sindromul de dependență, conștientizarea este primul pas. În cazul copiilor care au trăit traume, terapia poate fi de ajutor, folosind tehnici precum jocul de rol, metaforele terapeutice și desenul persoanei. Pentru adulți, conștientizarea propriilor modele de gândire și comportament este esențială.
De asemenea, este important să învățăm să ne bucurăm de singurătate și să avem activități care ne aduc satisfacție atunci când suntem singuri. Acest lucru ne ajută să evităm dependența de ceilalți pentru a ne simți validați sau fericiți. Gestionarea relației cu noi înșine în singurătate și dezvoltarea unei iubiri de sine sănătoase sunt chei importante în procesul de vindecare.
În final, înțelegerea că fiecare individ are propriile trăiri și bagaj emoțional este esențială pentru a nu lua totul personal. Învață să-ți pui limite, să te cunoști mai bine și să fii autentic. Iubirea de sine și dezvoltarea relațiilor bazate pe respect reciproc sunt aspecte cruciale în depășirea temerii de abandon și sindromului de dependență.
Psiholog clinician specialist Claudia Nicoleta Vîja
Despre autor:
Claudia Nicoleta Vîja este psiholog clinician specialist, licențiată în psihologie la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea București, precum și două mastere în domeniul psihologiei sănătății și al psihologiei organizaționale și managementul resurselor umane, obținute la aceeași universitate. În prezent, lucrează ca psiholog clinician într-o secție de obstetrică-ginecologie într-un spital din București, aplicându-și cunoștințele în domeniul sănătății mentale și al psihologiei pentru a sprijini pacienții.