Sănătate în fiecare zi

Arăt: 1 - 3 din 3 REZULTATE

Primul medicament care poate încetini evoluția bolii Alzheimer

Reprezentanții unei companii americane producătoare de medicamente spun că au creat prima terapie care ar putea încetini evoluția bolii Alzheimer și este gata pentru a fi vândut, potrivit BBC.

În prezent, nu există medicamente care să poată face asta – unele dintre ele doar ajută în privința simptomelor. Reprezentanții companiei Biogen spun că în curând vor face demersurile necesare pentru aprobare în USA, pentru medicamentul numit aducanumab.

Ei spun că toate documentele vor fi finalizate la începutul anului viitor, și există speranțe ca tratamentul să ajungă și în Europa. Procesul de aprobare ar putea să dureze un an sau doi. Dacă are succes, compania și-a propus să ofere la început medicamentul pacienților care s-au înscris inișial în studii clinice pentru testarea medicamentului

Anunțul este cumva surprinzător având în vedere că această companie întrerupsese munca la acest medicament în luna martie a acestui an, după niște rezultate dezamăgitoare ale unor testări.

Dar reprezentanții companiei spun că o nouă analiză asupra unei baze de date mai mari acelorași studii arată că doze mai mari de aducanumab pot furniza un beneficiu semnificativ pacienților cu Alzheimer în fază incipientă. Le încetinește evoluția bolii astfel încât să-și păstreze memoria aproape în totalitate și să poată continua cu viața de zi cu zi, lucruri pe care, de obicei, boala le răpește.

Mari speranțe

Aducanumab țintește o proteină numită amyloid care formează depozite anormale în creierele oamenilor cu Alzheimer. Oamenii de știință consideră că aceste plăci sunt toxice pentru celulele creierului și că eliminarea lor folosind medicamente ar putea reprezenta un progres extraordinar în tratamentul demenței.

Nu a mai fost fabricat niciun alt medicament în ameliorarea simptomelor demenței în ultimii zece ani.

Directorul executiv de la Biogen, Michel Vounatsos spune: „Suntem foarte optimiști la perspectiva de a oferi pacienșilor prima terapie pentru reducerea declinului clinic provocat de boala Alzheimer“

Hilary Evans, de la Centrul Britanic de Cercetare a Alzhemerului, spune: „Oamenii afectați de Alzheimer au așteptat mult prea mult pentru un tratament care să le schimbe viața, iar acest anunț extraordinar oferă o nouă speranță.“

„La o a doua privire asupra acestui medicament, aducanumab, cred cp este un pas pozitiv pentru toți cei care au luat parte la testările clinice și pentru comunitatea de cercetare a acestui boli, din întreaga lume. Cu cât apar mai multe informații, poate că cu atât mai des vor apărea discuții la nivel mondial în privinșa pașilor viitori care trebuie făcuți pentru aceste medicamente de care oamenii bolnavi au mare nevoie“, a completat ea.

Prof. Bart De Strooper, director al Institutului de Cercetare a Demenței de la University College London, spune: „Este fantastic să aflu despre aceste rezultate noi ca urmare a testărilor cu aducanumab. În prezent nu avem tratamente eficiente care să încetinească sau să stopeze evoluția bolii și sper ca acesta să fie un punct de cotitură“.

Ce este boala Alzheimer?

Demența nu înseamnă o singură boală, ci este numele unui grup de simptome care includ probleme legate de memorie și gândire. Există mai multe tipuri de demență, iar despre Alzheimer se zice că este cea mai des întâlnită formă și cea mai cercetată.

Un medicament pentru prostată ar putea încetini evoluția bolii Parkinson

Un medicament folosit pentru a trata prostat mărită ar putea un puternic medicament împotriva bolii Parkinson, potrivit unei echipe internaționale de oameni de știință.

Conform BBC, terazosin ajută în cazul hiperplziei prostatice benigne prin relaxarea mușchilor vezicii urinare și prostatei. Dar cercetătorii cred că are încă o acțiune benefică, asupra celulelor creierului afectate de Parkinson. Ei spun că medicamentul ar putea încetini evoluția bolii Parkinson – ceea ce în prezent nu este posibil.

Moartea celulelor

Ei au studiat mii de pacienți care sufereau și de hiperplazie prostatică benignă și de Parkinson. Descoperirile lor, publicate în Journal of Clinical Investigation, sugerează că medicamentul alfa-blocant protejează celulele creierului împotriva distrugerii.

Parkinson este o boală evolutivă care afectează creierul, împotriva căreia , în prezent, nu există niciun tratament. Tratamentele existente ajută la ameliorarea unor anumite simptome, dar nu pot încetini și nu pot da înapoi pierderea neuronilor care apare odată cu boala.

Terazosin poate ajuta prin activarea unei enzime numită PGK1 pentru a preveni noartea celulelor creierului, spun certcetătorii de Universitatea din Iowa (SUA) și de la Institutul pentru Tulburări ale Creierului din Beijing (China).

Teste clinice

Când au testat medicamentul pe șoareci s-a dovedit că acesta încetinește sau stopează pierderea celulelor nervoase. Pentru a începe evaluarea dacă medicamentul ar putea avea același efect asupra oamenilor, ei au căutat prin fișele medicale ale milioane de americani pentr a identifica acei bărbați care aveau și hiperplazie prostatică benignă și Parkinson.

Au studiat 2.880 de pacienți cu Parkinson care luazu terazosin sau medicamente similare care ținteau PGK1 și un grup de comparație de 15.409 de pacienți cu Parckinson care luau un tratament diferit pentru hiperplazie prostatică benignă și nu acționau asupra PGK1.

Pacienții cu medicamente care ținteau PGK1 păreau să se comporte bine în privința simptomelor bolii Parkinson și a evoluției acesteia, astfel că i-a făcut pe cercetători să spună că vor continua cu studiile clinice, pe care plănuiesc să le înceapă în acest an.

„O zonă captivantă“

Cercetătorul care a condus studiull, dr. Michael Welsh, spune că deși este prematur să vorbim despre un tratament, descoperirile au potenșialul de a schimba viețile celor care suferă de Parkinson. „În prezent, nu avem niciun tratament care schimbă progresiv cursul acestei boli neurodegenerative. Este o boală îngrozitoare, și se regăsește tot mai frecvent în rândul persoanelor în vârstă. Așa că este o zonă de cercetare foarte captivantă“, spune el.

„Modificarea bolii“

Având în vedere că terazosin și-a demonstrat efectul în tratarea hiperplaziei prostatice benigne, spune el, aprobarea lui și refolosirea ca medicament împotriva bolii Parkinson ar trebui să fie realizabile dacă tesle clinice merg bine.

Testele, care vor dura câțiva ani, vor compara medicamentul cu unul placebo pentru a se asigura că este sigur și eficient în boala Parkinson. Un alt cercetător, dr. Nandakumar Narayanan, care tratează pacienți cu Parkinson, spune: „Avem nevoie de aceste teste controlate pentru a demonstra că acest medicament modifică cu adevărat manifestarea bolii. Dacă așa este, va fi ceva extraordinar“.

Prof. David Dexter spune: „Aceste rezultate uimitoare arată că terazosin și-ar fi putut să aibă un potențial ascuns pentru încetinirea evoluției bolii, situație care i-ar putea ajuta pe bolnavi să trăiască mai mult. Deși este destul de devreme să ne pronunțăm, și studiile efectiate pe animale, dar și cele efectuate în urma analizării fișelor medicale ale oamenilor care deja iau medicamentul arată semne promițătoare care trebuie investigate în amănunțime“.

celule canceroase

Un medicament vechi de 150 de ani ar putea ajuta în lupta împotriva cancerului

Un relaxant muscular descoperit în 1848 ar putea fi un un remediu nou în tratamentul care ar putea să învingă cancerul, potrivit Medical News Today. Oamenii de știință  de la Centrul de Cercetare al Universității Ohio investighează această posibilitate.

Există mai multe posibilități prin care sunt atacate celulele și tumorile canceroase. Una dintre cele mai obișnuite este radio-terapia. Radiațiile atacă tumorile în duă feluri: mai întâi, distruge ADN, iar în al doilea rând produce radicali de oxigen care luptă cu celulele canceroase.

Totuși, când nivelurile de oxigen sunt scăzute (hipoxia), organimul produce mai puțini radicali de oxigen, ceea ce înseamnă că această terapie este mai puțin eficientă. Din cauză că aceste celule canceroase se divid atât de rapid, au nevoie de mai mult oxigen decât țesutul sănătos. În același timp, vasele de sânge din tumori sunt mai subțiri, ceea ce le face și mai ineficiente. Asta înseamnă că dacă celulele canceroase rămân fără oxigen, terapia cu radiații distruge mai greu, sau aproape deloc, cancerul.

În mod similar, la aceste zone moarte, hipoxice din țesut, unde rezerva de sânge este limitată, medicamentele transportate de sânge  ajung mai greu. În acest fel, hipoxia poate diminua impactul atât al terapiei radioactive, cât și al chimioterapiei.

Cum abordăm hipoxia?

Autorul acestui studiu, dr. Nicholas Denko explică de ce hipoxia este așa o mare problemă în cazul tratamentului împotriva cancerului „Știm că hipoxia limitează eficiența terapiei cu radiații și că ese o problemă serioasă clinică, pentru că mai mult de jumătate din pacienții cu cancer fac radioterapie la un moment dat în tratamentul lor. Dacă celulele maligne din zonele hipoxice ale unei tumori supraviețuiesc radiației, ele pot deveni sursa unor tumori recidivante. Este important să găsim modalități prin care putem combate această formă de rezistență a tratamentului“.

În cercetarea sa pentru a descoperi modalități de a îmbunătăți rezultatele radiațiilor, dr. Denko și echipa sa au ajuns laun medicament numit papaverină. În prezent, acesta are diverse recomandări de tratament, dar niciuna nuare legătură cu cancerul. De exmplu, papaverina poate fi folosită pentru a reduce spasmele musculare sau pentru a trata disfuncția erectilă.

Papaverina funcționează prin inhibarea respirației în mitocondrii, casa celulei. Dr.Denko și echipa lui au descoperit că prin blocarea activității de consum a oxigenului la nivelul mitocondriilor, ar putea face tumorile mai sensibile la terapia cu radiații.

Ei au demonstrat că o doză de papaverină luată înainte de ședința de radioterapie reduce activitatea mitocondrială, limitând în consecință hipoxia și dezvoltând distrugerea celulelor tumorale. Încercările precedente de a se adresa direct probelemei legată de hipoxie s-au concentrat pe o cantitate mai mare de oxigen în tumoră. Acest studiu a abordat altfel problema, rin reducerea cerererii de oxigen.

Și un lucru foate important: medicamentul nu a făcut țesutul sănătos mai sensibil în fața radioterapiei.

Viitorul hipoxiei

Aceste descoperiri au fost publicate recent în Procedeedings of the National Academy of Sciences. Într-un comentariu din această revistă, autorii notează: „S-a stabilit că celulele hipoxice sunt de două sau chiar de trei ori mai rezistente la radiații decât celulele aerobice. Această cercetare reprezintă un reper în căutările care durează de șase secole de a elimina hipoxia ca fiind o cauză a eșecului radioterapiei“.