Arhive interventie - Sanatate 7

Când trebuie să ne îngrijoreze chisturile ovariene

Chisturile ovariene sunt o afecțiunie care este foarte des întâlnită la femei în perioada fertilă. Dar, pentru a nu se ajunge la complicații, cum ar fi pierderea unui ovar, acestea trebuie ținute sub control, fiind nevoie de controale ginecologice periodice și tratament.

De formarea chisturilor ovariene se face vinovată chiar ovulația, un fenomane natural care se petrece în organismul oricărei femei fertile. La aceasta se mai adaugă dezechilibrele hormonale.

Când este nevoie de operație

De cele mai multe ori, chisturile sunt formațiuni benigne, nedureroase, asemănătoare unor săculeți cu lichid, care dispar de la sine. La femeile cu vârsta sub 35 de ani, apar după ce ovulul este eliberat, când foliculul rămas în ovar se micșorează și se umple cu lichid. Când chisturile se măresc și devin dureroase trebuie îndepărtate chirurgical.

„Tratamentul chirurgical în cazul chisturilor ovariene se instituie numai când este vorba de unele de dimensiuni mari , cu aspect anormal ecografic, care continuă să crească sau care nu dispar după 2-3 cicluri menstruale. Cea mai bună măsură de precauție ar fi ca, mai ales după instalarea menopauzei, în urma unui examen ginecologic, să fie extirpate toate chisturile existente“, explică dr. Mihai Copăceanu medic primar obstretică-ginecologie.

Pot deveni maligne?

De cele mai multe ori, chisturile ovariene dispar fătă tratament, de la sine, în câteva luni. În care unul sau mai mulți cresc și depășesc doi centimetri, trebuie fie tratate cu medicamente, fie îndepărtate chirurgical. Chisturile de mari dimensiuni pot cauza și anumite simptome, cum ar fi: senzația de greutate și durere abdominală, balonare, dureri menstruale, constipație, sensibilitate a sânilor sau îngrășare fără explicație.

Cum pot fi depistate chisturile ovariene

Un control de rutină și o ecografie transvaginală permit depistarea precoce a chisturilor care ar putea deveni problematice. Multe femei află că au chisturi abia în primele luni de sarcină. Acestea nu afectează sarcina sau nașterea, iar dacă sunt mari pot fi îndepărtate prin tratament chirurgical fără a afecta fătul.

Cum pot evolua chisturile ovariene

Dacă simptomele se agravează, este posibil ca un chist să se fi rupt și să sângereze. Primele semne sunt greața, durerea, amețelile, sângerările vaginale. Astfel de complicații pot fi evitate dacă se efectuează controale periodice la ginecolog.

Există două situații în care chisturile ovariene pot deveni maligne: chistul folicular în urma unui tratament pentru fertilitate și chistul luteal cauzate de dezechilibre hormonale. Acestea au nevoie de monitorizare dacă nu dispar în decurs de trei luni.

De ce trebuie tratate la medic

Un tratament nepotrivit crește riscul de mărire sau chiar de spargere a chisturilor, ceea ce provoacă dureri și tulburări de ciclu menstrual. Cele mai periculoase sunt cele mari, depistate târziu, care pot duce la pierderea ovarului.

În mod normal, atunci când nu se resorb după trei menstruații, medicul recomandă un tip de anticoncepționale și antiinflamatoare pentru a reduce instensitatea durerilor.

Operația care i-a salvat viața

Chiar dacă sunt medici, și gândim uneori că aceștia nu pot fi atinși de boală, vine câteodată rândul lor să se lase pe mâna colegilor de breaslă. Este și cazul doctoriței Mariana Ionescu a cărei viață a fost salvată printr-o procedură de implantare a unei proteze cardiace.

Anul trecut, viața medicului ortoped Mariana Ionescu s-a schimbat radical după ce a fost diagnosticat nu cu una, ci cu opt afecțiuni care îi puneau în pericol sănătatea.

Deși nu avea antecedente în familie, doctorița a fost diagnosticată în urma unui control de specialitate cu mai multe afecțiuni: stenoză aortică severă, edem pulmonar, cardiopatie ischemică și valvulară severă, insuficiență mitrală, tromboză de ventricul stâng, fibrilație atrială, hipertensiune severă și diabet zaharat.

Implantarea unei proteze valvulare

Având în vedere multiplele probleme de sănătate, dr. Ionescu a aflat că are nevoie de implantarea unei proteze valvulare care să-i ajute inima să funcționeze normal din nou. Prima opțiune de tratament a medicilor de la spital a fost cea de înlocuire valvulară clasică, însă riscurile operației erau mari, din cauza diagnosticelor multiple și a vârstei (65 de ani).

De aceea, medicii au decis implantarea protezei pe cale minim invazivă printr-o procedură cunoscută sub numele de TAVI, executată de foarte puține ori în Europa de Est.

Astfel, s-a luat decizia implantării protezei pe calea aortei ascendente, fără să fie necesară oprirea inimii sau deschiderea sternului.

Recuperarea după intervenția chirurgicală

Operația a durat un pic peste două ore și a fost realizată de o echipă de medici foarte buni din Sibiu care, la vremea aceea și în cazul acestei intervenții, au fost asistați de medici din SUA și Germania.

„Acum sunt într-o stare bună. Pot spune că am zile chiar foarte bune. Înainte nu puteam sta întinsă nici cinci minute, mă ridicam și abia după o oră mă așezam la loc în pat. Adevărul este că, fără ajutorul medicilor, în câteva săptămâni aș fi putut muri. Am avut încredere sută la sută în medicii care m-au operat, colegii mei. Toată echipa a fost nemaipomenită“, a povestit dr. Mariana Ionescu.

A scăpat de calvarul durerilor în numai 30 de minute

O păcătoasă de litiază renală i-a dat bătăi de cap Anișoarei în ultimii doi ani. După dureri insuportabile interminabile, femeia a ajuns luna trecută la urgență cu blocaj renal. Din fericire, ea a beneficita de o intervenție rapidă și eficientă.

Anișoara, în vârstă de 48 de ani, a avut în ultimii ani mari dureri din cauza litiazei renale. Deși pe partea draptă calculul era mai mare, acesta nu o deranja. În schimb, suferea din cauza pietrei de la rinichiul stâng. După o săptămână de dureri cumplite, femeia a ajuns la spital unde a fost diagnosticată cu litiază renală în stadiu avansat, cu dureri lombare accentuate, febră și infecție urinară.

Era nevoie de o intervenție de urgență, în special pentru că făcuse blocaj renal pe partea stângă. Și pentru că ambii rinichi erau afectați, medicul a decis să rezolve problemele pe rând, în funcție de simptome. Piatra de la rinichiul stâng avea 1,8 cm, fiind afectat și de colică renală. Medicii au hotărât să-i trateze rinichiul stâng, pentru a-i asigura funcționalitatea. Numai așa va putea fi tratat și calculul de pe partea dreaptă.

Intervenție cu un robot performant

Anișoara a beneficiat de o intervenție specială, asistată de un robot performant, care poate sparge calculii în mai puțin de o oră, fără dureri, fără sângerări și fără incizii. Dotat cu un ureteroscop flexibil și un dispozitiv de comandă, robotul poate fi manevrat și ajustat ușor, preluând mișcările medicului care operează. În plus, acționeaqză în fiecare colțișor al rinichiului și lichefiază atât calculii „tineri“, cât și pe cei negri și duri, care s-au format în mai mulți ani.

Cu această tehnologie, femeia a scăpat de durerile insuportabile cauzate de piatra la rinichi. După numai 2 zile, ea a eliminat pulberea rămasă după dizolvarea calcului.

A devenit mamă când nu mai credea că se mai poate

Povestea Amaliei a în urmă cu aproape un an, când, după 8 luni de încercări eșuate de a rămâne însărcinată, a fost diagnosticată cu fibrom uterin de 5 cm. Cum dorința de a avea un copil era prea mare, vestea a căzut ca un trăsnet.

Amalia avea 27 de ani și refuza cu vehemență să creadă că nu va avea copii. A început să se informeze despre afecțiunea pe care o are și a hotărât în urma sfatului medicului să recurgă la embolizarea arterelor uterine. Este o metodă minim invazivă care tratează fibroamele uterine.

Procedura presupune injectarea unei substanțe speciale, care oprește alimentarea cu sânge a fibromului. „Am citit mult, am participat și la un seminar unde am înțeles exact ce se întâmplă referitor la această intervenție“, spune Amalia. Ulterior, s-a programat la un consult și o ecografie la un medic, iar în scurt timp Amalia a fost supusă intervenției. A stat în spital doar 24 de ore, iar recuperarea a fost rapidă.

În sfârșit, însărcinată

La controlul ecografic de 3 luni după procedura minim invazivă, medicii au constatat devascularizarea completă a fibromului și scăderea acestuia în dimensiuni. În urma acestui rezultat bun, medicul i-a recomandat Amaliei că poate încerca din nou să rămână însărcinată. La scurt timp, ea a anunțăat că este gravidă cu un băiețel și că sarcina decurge normal. Amalia urmează să nască luna următoare. „Le mulțumesc din suflet medicilor care și-au dat interesul și și-au exercitat profesionalismul pentru mine, cât și personalului auxialiar care a fost de excepție, pentru faptul că voi trăi cel mai nobil sentiment din lume – voi fi mamă!“, a conchis Andreea.

Operat la numai 11 luni

Când Tudor a venit pe lume, acum un an și trei luni, Elena s-a considerat cea mai fericită mamă. Problemele de sănătate ale micuțului i-au umbrit bucuria, însă, din fericire, pentru foarte scurtă vreme.

Tudor trăiește îm București împreună cu familia și frățiorul lui mai mare. Încă de la naștere, copilul s-a confruntat cu scurgeri lacrimale, secreții gălbui care se depuneau în colțul ochiului, mai ales în timpul somnului, și cu gene lipite unele de altele. „Am fost la medici și nu mi-au dat niciun tratament. Mi-au spus doar să-l spăl cu apă curată la ochi. Am făcut asta dar nu am văzut nicio ameliorare“, povestește Elena, mama micuțului.

Afecțiunea, tratată cu succes

Pentru că situația persista, Elena a mers cu Tudor la un alt medic oftalmolog din București. Diagnosticul a fost de obstrucție de canal lacrimal. „Medicul mi-a recomandat un tratament local cu picături cu antibiotic și masaj aplicat pe sacul conjunctival. Scurgerile nu mai erau atât de accentuate, dar încă existau“, își amintește femeia.

Pentru că simptomele nu au dispărut în totalitate, micuțul a fost supus unei mici intervenții, pe când avea 11 luni. Aceasta a fost necesară pentru deschiderea membranei la nivelul nasului. În momentul de față, Tudor s-a recuperat în totalitate și după operație nu a mai avut astfel de probleme de sănătate.

Medicii spun că această afecțiune se tratează ușor și cu un procent de reușită de peste 90% la copiii de până într-un an. După această vârstă, lucrurile se complică

Născută într-o lume fără sunete

Ileana și Mihai erau doi tineri abia căsătoriți care își doreau foarte mult un copil. Bucuria a venit doi ani mai târziu, însă totul s-a transformat într-o luptă. Maya, fetița lor, a fost diagnosticată chiar la naștere cu o afecțiune care o împiedică să audă. Bucuria lor s-a transformat într-o luptă.

Maya are deja patru ani. Este un copil pe care si l-ar dori orice părinte: cuminte, jucăușă, prietenoasă, cu un suflet tare bun. Însă, este un copil care nu poate auzi. „Maya s-a născut în 2013, dorită foarte mult. Ne-am dorit un copil încă de când eu și soțul meu nu ne căsătorisem încă. Pe când Maya avea 1 an, am început să am suspiciuni că nu aude. În 2013, încă nu se făceau teste la naștere pentru bebeluși, pentru a descoperi dacă pot auzi sau nu. Acum înțeleg că se fac la toți bebelușii. Am ajuns cu ea la Institutul de Fonoaudiologie și Chirurgie Funcțională ORL „Prof. Dr. D.Hociotă“ pentru analize. Atunci ni s-a confirmat că Maya nu auzea nimic“, povestește mama Mayei.

Implant cohlear

După mai multe investigații, medicii i-au spus Ilenei că singura soluție pentru cea mică să audă este implantul cohlear. Acesta este un dispozitiv computerizat care poate restabili auzul. După câteva luni, Mayei i s-a implantat dispozitivul pe urechea dreaptă. Acum, auzul i-a revenit într-o oarecare măsură, însă fetița avea nevoie și de al doilea dispozitiv. Acesta trebuia implantat la 2 ani de la prima intervenție. Au trecut aproape 3 ani și părinții fetiței nu reușiseră la strângă toți banii necesari pentru a doua intervenție. Însă, cu ajutorul unor oameni cu suflet mare au reușit, după trei ani să meargă cu fetița la medic pentru a doua intervenție. Odată cu trecerea timpului, apăruse deja fenomenul de deprivare auditivă.

„M-am confruntat în tot acest timp cu ndiferența unor medici și a statului. Dar când mă uitam la Mayam îmi regăseam forța de care aveam nevoie să o iau mereu de la capăt, cu și mai multă determinare. E bine însă că am reușit, iar Maya este acum un copil care poate auzi în proporție de 80% și este fericită“, conchide Ileana, mama Mayei.