Sănătate în fiecare zi

Arăt: 1 - 10 din 21 REZULTATE

Cele mai importante sfaturi pentru bolnavii de diabet

Odată cu diagnosticul de diabet zaharat, medicul impune anumite schimbări privind alimentația și stilul de viață. Aceste indicații ale medicului trebuie urmate cu strictețe pentru o viață cât mai ușoară cu boala.

Fă mișcare în fiecare zi

foto: Alex Blajan

Sportul este indicat atât pentru prevenirea diabetului, cât și în cazul în care ai fost diagnosticat cu această boală. „În timpul efortului fizic, organismul consumă glicogen, zahărul depozitat în mușchi și ficat. În plus, sportul reduce tensiunea și ajută la slăbit. S-a dovedit că pierderea kilogramelor în plus scade nivelul glicemiei.“, explică Sorina Panait, medic specialist diabet, nutriție și boli metabolice. Nu trebuie să mergi la sală pentru a fi o persoană activă din punct de vedere fizic. Poți face o plimbare la pas rapid timp de 30 de minute de cinci ori pe săptămână. Înlocuiește liftul cu urcatul pe scări. Orice activitate moderată aduce beneficii diabeticilor.

Pentru evitarea riscului de a face hipoglicemie, prezent la cei care fac tratament cu insulină sau cu unele antidiabetice orale, măsoară glicemia înainte de a începe să faci mișcare. „Sportul trebuie evitat dacă valoarea glicemiei este sub 70mg/dl sau peste 300 mg/dl. Dacă se practică un sport mai intens, consumă 15 g de glucide la fiecare jumătate de oră“, spune medicul.

Monitorizează glicemia

Cel mai important obiectiv pentru diabetici este menținerea glicemiei în limite normale. Astfel sunt evitate complicațiile. Monitorizarea se face acasă, cu ajutorul glucometrului (sau a sistemelor moderne de măsurare continuă a glicemiei), ori la medic (prin măsurarea hemoglobinei glicozilate). Monitorizarea la domiciliu este esențială pentru totți bolanvii care sunt dependenți de insulină, indiferent de forma de diabet de care suferă, precum și femeilor cu diabet gestațional și celor care au avut episoade de hipoglicemie.

Ai grijă la greutatea corporală

În cele mai multe cazuri, persoanele cu diabet zaharat de tip 2 au surpplus de kilograme. „Pentru a slăbi, este nevoie de anumite măsuri speciale în ceea ce privește dieta, care să fie indicate de medicul specialist în diabet și boli de nutriție. Slăbirea nu trebuie să fie bruscă, ideal este să se piardă 5-15% din greutatea actuală în decurs de 6 luni. Aportul caloric este bine să fie redus cu 15-30%.“, explică dr. Panait.

Tratează hipertensiunea

Este esențial pentru diabetici să trateze factorii de risc cardiovascular precum hipertensiunea și colesterolul LDL, „rău“. „Tensiunea trebuie să fie monitorizată atent, iar valorile acesteia trebuie menținute sub 130/80 mm/hg.“,spune medicul. Diabeticilor le este recomandat să aibă un tensiometru pentru măsurarea tensiunii acasă. De asemenea, nivelul colesterolului LDL nu trebuie să depășească 100mg/dl.

Evită fumatul

foto: Lex Guerra

Numeroase studii au demonstrat că fumatul este un factor important implicat în apariția diabetului de tip 2. De asemenea, persoanele cu această boală trebuie să renunțe la fumat,pentru că substanțele chimice din țigări interferează cu tratamentul, cresc glicemia și grăbesc instalarea comlicațiilor cardiovasculare. “Diabeticii fumători au o probabilitate de tei ori mai mare de deces din cauze cardiovasculare în comparație cu nefumătorii. În ceea ce privește alcoolul, acesta poate fi consumat cu moderație.“, spune dr. Panait. Este bine de știut că alcoolul scade glicemia.

Simptome care anunță diabetul la copii. Ce spune medicul pediatru

Obiceiurile și întregul stil de viață se schimbă atunci când apare diagnosticul de diabet. Iar când e vorba de copii, grijile sunt și mai mari. Cel mai important simptom este setea excesivă, dar mai există și alte simptome.

Statisticile arată că în țara noastră, numărul cazurilor de diabet de tip I (insulino-dependent) la vârste mici este în creștere. 3.000 de copii din România sunt diagnosticați cu diabet. Aproximativ 60% din ei au vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani.

Boala se caracterizează prin creșterea cronică a glicemiei, ca urmare a alterării sau perturbării secreției de insulină. Potrivit medicului pediatru dr. Mirela Rușneschi afecțiunea poate apărea la orice vârstă, inclusiv la micuții care au doar câteva luni.

Semne de alarmă

La copii, boala poate fi mai greu de depistat decât la adulți. Debutul afecțiunii poate fi rapid, acut sau lent. Simptomele cel mai des întâlnite sunt setea excesivă și poliuria (creșterea cantității de urină în 24 de ore, ceea ce înseamnă și mersul mai des la toaletă). Pot apărea și dureri de cap, scăderea continuă în greutate, oboseala, apetitul scăzut sau poate creșterea lui și pofta exagerată pentru dulciuri.

„Copilul mai poate avea stări de iritabilitate, aparent inexplicabile. Dacă se observă astfel de simptome, părinții trebuie să meargă cu cel mic la consult de specialitate.

„Diabetul este o afecțiune care poate avea mai multe simptome. Acestea pot fi acute (hipoglicemia, hiperglicemia sau cetoza) sau cronice (manifestări renale, oculare, vasculare sau neuropatia diabetică, la vârste mai înaintate). Pentru că este o boală cronică, atât copiii, cât și familiile acestora sunt incluși în programe speciale de urmărire, pentru a evita sau a întârzia cât mai mult apariția complicațiilor.“, explică dr. Rușneschi.

Ce investigații sunt necesare

În urma unor examene amănunțite, printre care glicemia și glicozuria (măsurarea nivelului de glucoză din urină), medicul stabilește diagnosticul.„S-ar putea să fie nevoie și de alte investigații: teste ale funcției renale și ale celei tiroidiene. La copii, diabetul zaharat de tip I este insulino-dependent.După stabilirea diagnosticului, este foarte importantă stabilirea regimului alimentar și a tratamentului cu insulinp adaptat fiecărui pacient în parte, atât în ceea ce privește dozele, cât și tipul de insulină.



„Boala nu alege la cine să vină“

Se spune că în viață nu poți să le ai pe toate. Însă trebuie să prețuiești sănătatea. Este o lecție pe care a trebuit să o învețe și Maria Eftenie, după o luptă grea de câțiva ani cu hepatita C.

Totul a început în anul 2000. În urma unor teste de rutină, femeia, în vârstă de 51 de ani, a aflat că are valorile analizelor hepatice cam mari. Au urmat investigații suplimentare, iar concluzia a fost că suferă de hepatită, fuiind infectată cu virusul hepatitei C. S-a gândit atunci și și-a dat seama că simptomele apăruseră de ceva vreme, dar le ignorase. „Cu doi copii, cu serviciu și multe probleme și greutăți am pus totul pe seama efortului fizic și sufletesc, nu voiam ca familia să se simtă neglijată. Îmi aduc aminte că, în perioada respectivă, oboseam mai repede, eram mai nervoasă, nu aveam un somn odihnitor“, povestește Maria.

Temeri

A avut zile în care s-a simțit deznădăjduită și îi era teamă că le va transmite boala și celor dragi. Din această cauză, a vrut să se izoleze sau să plece cât mai departe. „Mă gândeam că nu o să pot să-mi mai strâng copiii în brațe, că nu le voi mai face dulciuri, că nu-i voi mai atinge, că nu voi mai atinge nimic, pentru că îi pot molipsi și pe ei“, continuă femeia.

Familia i-a fost alături

Cu timpul, a învățat cum să trăiască pentru ca toți ceilalți să fie lipsiți de riscuri. „Am avut grijă să nu mă tai și purtam în permanență mănuși în bucătărie. Iar dacă aveam vreo rană, nu mai făceam treabă până nu mi se vindeca“. Familia i-a fost mereu alături, mai ales în perioada tratamentelor. Tot în această perioadă, a descoperit și care sunt prietenii ei adevărați. În 2005, a început tratamentul cu interferon și ribavirină. A fost o perioadă grea, în care s-a confruntat cu depresia, căderea părului, insomniile, tusea și anemia. Tratamentul nu a funcționat însă. Mai mult, a fost diagnosticată și cu diabet.

În cele din urmă, a învins boala

La finalul anului 2016, a început un tratament fără interferon, pe care l-a urmat 12 săptămâni, de data aceasta reacțiile adverse fiind mult mai ușoare. La finalul tratamentului, a venit și vestea cea bună, analizele arătând că virusulk nu mai este detectabil în sânge și că s-a vindecat de hepatita C.

Surplusul de fier din sânge, asociat cu diabetul și afecțiuni ale ficatului

Persoanele care au un nivel prea mare de fier în sânge prezintă un risc ridicat de a face diabet şi boli de ficat. La această concluzie au ajuns cei care au efectuat un studiu internațional, citat de Agerpres.

În timp ce problemele de sănătate asociate cu deficienţa de fier au fost bine documentate de oamenii de ştiinţă, studiul publicat de cercetători de la Universitatea din Australia de Sud (UniSA) şi Imperial College London a relevat implicaţiile surplusului acestui metal în sânge.

În urma cercetării, specialiştii au descoperit că persoanele cu niveluri ridicate de fier în sânge sunt protejate de anemie, o problemă de sănătate asociată cu deficienţa de fier, şi prezintă un risc redus de hipercolesterolemie. Însă, acestea au un risc mai mare de a dezvolta boli de ficat, diabet şi infecţii cutanate bacteriene.

Legătură între excesul de fier șihipercolesterolemie

Unul dintre autorii studiului, Beben Benyamin, specialist în genetică în cadrul UniSA, a subliniat importanţa asocierii dintre surplusul de fier şi riscul scăzut de hipercolesterolemie. ”Am utilizat o metodă statistică, numită randomizare mendeliană, bazată pe informaţii genetice, pentru o mai bună estimare a legăturii de cauzalitate dintre nivelul de fier şi nouă sute de afecţiuni şi probleme de sănătate. Am descoperit astfel o legătură între excesul de fier şi un risc redus de hipercolesterolemie”, a explicat acesta într-un comunicat de presă.

”Acest lucru ar putea fi important având în vedere că nivelul ridicat de colesterol reprezintă un factor important (de risc) în bolile cardiovasculare şi accidentul vascular cerebral, cu circa 2,6 milioane de decese pe an, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. În acest studiu populaţional am oferit dovada că fierul este asociat cu anumite afecţiuni. Pasul următor constă în a afla, prin intermediul studiilor clinice, dacă manipularea directă a nivelului de fier îmbunătăţeşte starea de sănătate”, a adăugat Beben Benyamin.

Alături de Dipender Gill de la Imperial College London, coautor al studiului, Beben Benyamin a descoperit de asemenea că persoanele care prezintă un nivel ridicat de fier în sânge au un risc mai mare de a avea celulită infecţioasă, o infecţie cutanată bacteriană care în 2015 afecta 21 de milioane de persoane şi a provocat 17.000 de decese, notează Xinhua.

Cauzele apariției parodontozei. Cum ar putea fi prevenită

Parodontoza se numără printre cele mai grave afecțiuni stomatologice, care, în ultima vreme, face tot mai multe victime chiar și în rândul tinerilor. Dacă nu este tratată, ea poate duce la pierderea dinților. Dr. Mirela Hațegan, medic stostămatolog ne spune care sunt cauzele care duc la apariția acestei boli și ce ar trebui să facem pentru a o preveni.

Bolile parodontale sunt de trei tipuri: gingivita sau inflamația gingiilor (cauzată de placa bacteriană), parodontita (determinată de acțiunea nefastă a plăcii dentare și a tartrului asupra țesuturilor de susținere a dintelui) și parodontita avansată (atunci când inclusiv osul și ligamentul parodontal sunt deteriorate dinții devin mobili și se poate ajunge chiar la extracție).

Cauze

„Cel mai important factor care poate declanșa boala este placa bacteriană. În lipsa unei igiene orale corecte, bacteriile distrug dinții. Și modificările hormonale pot favoriza evoluția gingivitei, ducând la sensibilitatea excesivă a gingiilor. Un al factor poate fi diabetul. Această boală nu numai că favorizează instalarea bolii dar și grăbește ritmul de evoluție, putând îngreuna eficiența tratamentului. Iar, un alt factor, poate fi stresul, care face mai grea lupta organismului cu infecțiile, dar să nu uităm și de fumat care încetinește eficiența tratamentelor. Poate fi și predispoziție genetică pentru această boală“, explică Mirela Hațegan.

Simptome

Boala debutează cu umflarea ușoară a gingiilor, care sângerează în timpul periajului. Apoi, în timp, gingiile se înroșesc, devenind chiar violacee în unele cazuri. „Devin sensibile la atingeri, apare respirația urât mirositoare și senzația de gust amar în gură. Dacă nu se iau măsuri din timp, dinții încep să se distanțeze, să se clatine și în final, să cadă.“, explică specialistul.

În cazul diagnosticului de parodontoză, medicul stomatolog poate include un tratament antimicrobian și antiinflamator, un detartraj supra- și mai ales subgingival de 2,3 sau 4 ori pe an, în funcție de caz. „Se mai poate recomanda chiuretajul pungilor parodontale (îndepărtarea tartrului și a țesutului de granulație localizat la nivel gingival profund), reducerea adâncimii pungilor parodontale, eliminarea bacteriilor existente sau operații cu lambou și introducerea de os artificial (adiție osoasă)“, spune medicul.

Cum putem preveni

Cel mai important rol în menținerea unei danturi sănătoase îl are igiena bucală. „Trebuie să ne spălăm pe dinți de cel puțin două ori pe zi. Eu recomand și folosirea aței dentare și a apei de gură. De asemenea, renunțarea la fumat, adoptarea unui stil de viață sănătos și evitarea alimentelor bogate în zahăr ajută la păstrarea unei danturi sănătoase. Este important să mergem la control stomatologic de două ori pe an, pentru a efectua o igienizare a danturii, prin îndepărtarea tartrului și tratarea cariilor“, conchide medicul specialist.

Faceți mișcare și la vârsta a treia

Ieșirea la pensie este percepută de mulți seniori ca o încheiere a activității de orice fel, așa că mulți aleg un stil de viață sedentar. Activitatea fizică, practicată la vârste înaintate, ajută la menținerea stării de sănătate, furnizează energie și o stare de bine.

Mișcarea poate previne apariția și dezvoltarea unor boli care sunt cauzate de un stil de viață sedentar. „Prețul plătit pentru lipsa de mișcare este mare. Sporește riscul de obezitate, diabet și boli de inimă. Apar dureri la nivelul încheieturilor și seniorii devin vulnerabili la căzături. Acestea pot fi motive din cauza cărora, pensionarii aleg să nu fac mișcare. Dar ei trebuie să facă mici plimbări și dese, să se joace cu nepoții, să meargă cu bicicleta“, spune dr. Florin Norurescu, medic specialist gerontologie.

Aproximativ 30 de minute de mișcare zilnică pot preveni boli grave, ca atacul de cord, diabetul zaharat de tip 2, cancerul, depresia.

Nu vă suprasolicitați!

Vârstnicii au nevoie de activitate fizică moderată. Gimnastica zilnică, timp de 10-15 minute, după trezire, se numără printre cele mai simple aactivități pe care le puteți face pentru a vă menține starea de sănătate. Și o alergare ușoară poate ajuta, o oră pe săptămână, ori mersul pe bicicletă, care tonifică musculatura și vă face să slăbiți mai ușor ori să vă mențineți greutatea ideală.

Activități benefice

Întărirea musculaturii este necesară chiar și la vârste înaintate. Și asta pentru a face față treburilor casnice, împotriva obezității, pentru a avea oase puternice și a păstra tensiunea arterială în parametri normali. Mișcările repetitive întăresc mușchii și conferă flexibilitate. Grădinăritul, mersul pe jos, ridicarea unor gantere de maximum 2 kg, sunt numai câteva exemple de activități bune pentru musculatură.

Dans, împotriva depresiei

Poate că exercițiile fizice vi se par plictisitoare, mai ales dacă le faceți singuri. O opțiune bună pentru mișcare , dar și pentru socializare este dansul. Mergeți la un club de dans. Astfel, veți alunga depresia, stările de anxietate, insomnia. În general, orice formă de dans scade riscul de hipertensiune, osteoporoză și diabet.

Verdețurile de primăvară – remedii pentru diverse afecțiuni

Așa cum ne bucurăm de ghiocei, lalele și zambile, la fel de multă încântare ar trebui să ne producă primăvara și spanacul, urzicile, ceapa verde ori leurda.

„Urzica te muşcă, dar te vindecă“, spune o vorbă din popor. Planta creşte de 2000 de ani pe toate continentele şi este bogată în carotenoide (provitamina A), cu acţiune regeneratoare a pielii şi a mucoaselor, în vitamine B2, C, K,  acid folic şi pantotenic, flavonoizi, taninuri şi  uleiuri volatile cu efect tonic, cicatrizant şi antiinflamator.

Urzica are acțiune detoxifiantă

Urzica este un bun depurativ (curăţă corpul de toxine şi alte substanţe nocive), iar decoctul din frunzele şi rădăcina acestei plante are numeroase efecte benefice: distruge viermii intestinali, stimulează metabolismul secreţiei biliare, este un tonic pentru scalp şi păr, fiind indicat şi în boli reumatice sau gută. Fierbi la foc mic 2 linguri de frunze mărunţite în 300 ml de apă timp de 5 minute. Bei zilnic câte o cană, timp de 2 săptămâni.

Pentru tratarea stomatitelor, poţi face o infuzie din 2 linguri de frunze mărunţite la 200 ml apă clocotită). Strecori după răcire şi faci gargară.

În caz de pancreatită şi diabet, fitoterapeuţii recomandă  o infuzie preparată din 40 g de frunze de afin, 20 g frunze de dud, 20 g de teci de fasole şi câte 10 g de frunze de nuc şi frunze de urzică. Pui la o cană cu apă o lingură din acest amestec şi bei 2 căni pe zi, timp de o săptămână. Apoi, faci pauză 3 zile şi reiei tratamentul; îl poţi repeta de cel puţin 5 ori pe an.

Pentru combaterea constipaţiei, prepari, decoctul din rădăcina de urzică fierbând-o în 300 ml de apă, la foc mic, timp de 10 minute. Laşi la infuzat 5 minute. Bei câte o cană pe zi, timp de 2-3 săptămâni. 

Spanacul te pune pe picioare după boală

Spanacul este recomandat  în special în tratamentul anemiei, în convalescenţă şi astenie datorită conţinutului bogat de fier, vitamina C, calciu şi magneziu.

Poţi prepara un suc  din 1-2 mâini mari de spanac (cu tot cu codiţe), 2 mere mici şi 150 ml de apă, pe care le amesteci în blender. Acest suc este benefic în probleme digestive. Consumul a 1-2 pahare pe zi timp de 2 luni poate „curăţa“ colonul. De asemenea, e bun în lupta cu cancerul ovarian, de prostată, de piele sau de stomac. Clăteşte-ţi ochii cu acest suc atunci când îi simţi uscaţi sau ai senzaţie de mâncărime.

Ceapa verde indicată în acnee

Ceapa verde este indicată în multe afecţiuni, de la alergii, tromboflebite, viroze, bronşite până la boli renale şi cancer de prostată.

Pentru tenul acneic, poţi face o mască din 3 linguriţe de suc de ceapă (pe care îl poţi prepara prin zdrobire, în maşina de tocat carne sau în storcătorul electric centrifugal), o linguriţă de suc de lămâie, un gălbenuş şi o linguriţă de miere lichidă. Amestecă bine toate ingredientele, apoi aplică pe faţă şi lasă timp de 15 minute. Tenul tău va fi mai curat, excesul de sebum va fi înlăturat, bacteriile vor fi distruse şi numărul coşurilor se va reduce simţitor.

Usturoiul verde, remediu împotriva amețelii

Pentru tensiune arterială mărită, stări de ameţeală şi slăbiciune poţi prepara din 3 fire de usturoi verde măcinate în blender o tinctură cu 200 ml alcool rafinat pe care o laşi la macerat timp de 7 zile. Apoi strecoară. Prepară şi o infuzie din o mână de frunze de mentă şi 50 ml apă, pe care o strecori. Toarnă peste amestecul macerat şi lasă la rece în sticluţe de culoare închisă. Ia câte 10 picături de tinctură la o oră după cele 3 mese principale. Poţi face tratamentul timp de 10 zile şi reluând-o dată la fiecare 30 de zile.

Untișorul, soluție în caz de hemoroizi

Untişorul este cunoscut în popor unul din cele mai bune remedii naturale împotriva hemoroizilor. Prepară o infuzie dintr-o linguriţă de plantă uscată sau de rădăcină uscată la 200 ml de apă fiartă. Infuzia este bună atât în tratamentul hemoroizilor, cât şi al varicelor şi al bolilor de piele. Consumă o cană pe zi timp de 2-3 săptămâni sau până la reducerea simptomelor.

Ștevia combate obezitatea

Ştevia este o plantă bogată în vitaminele C şi K, potasiu, fosfor, magneziu, calciu, fier şi zinc. Ajută la eliminarea excesului de apă din corp, la reglarea nivelului de zahăr din sânge şi la detoxificarea organismului, ceea ce o transformă într-un aliat de nădejde în lupta cu obezitatea.

Pentru  obţinerea efectelor dorite în lupta cu kilogramele în plus, consumă 70 de g de frunze crude de ştevie, sub formă de salată, în care adaugi  ulei de măsline şi lămâie, după gust. Nu consuma lichide înainte sau după masă, pentru a uşura digestia acestei plante. Medicina populară recomandă ca remediu împotriva furunculelor şi abceselor cataplasmele calde cu frunze de ştevie şi  untură, în cantităţi egale.

Leurda, planta bună la toate

Denumită şi ceapa vrăjitoarelor, usturoi de pădure sau usturoiţă, leurda este un aliment-medicament, datorită substanţelor active pe care le conţine. Din cele mai vechi timpuri, ea a fost folosită pe post de plantă bună la toate, având un puternic efect detoxificant.

În caz de dizenterie sau colici, pisează bulbii sau frunzele de leurdă. O linguriţă din ceea ce rezultă infuzează în 300 ml de apă fiartă şi răcită timp de o oră. Bea câte 50-100 ml, de trei ori pe zi, cu jumătate de oră înainte de masă.

Pentru dereglări ale ciclului menstrual, toacă mărunt o lingură de frunze de leurdă, proaspete sau uscate, pe care le infuzezi în apă fierbinte, cât să le cuprindă, timp de 2-3 ore. Strecoară şi bea câte 50 ml, de 3-4 ori pe zi, în cure de 21 de zile.

În caz de tuse convulsivă, toacă mărunt o legătură de frunze de leurdă şi pune-le într-un borcan, cât să umpli trei sferturi din el, apoi toarnă alcool de 70 de grade. Ţine amestecul la macerat timp de două săptămâni, la întuneric. Strecoară şi păstrează la frigider. Ia câte 3 picături zilnic şi adaugă treptat câte una, până ajungi la 12-15 picături, de 3 ori pe zi. Bea cu apă călduţă sau cu ceai din plante,  în cure de 10 zile, cu pauză de 5 zile între ele.

Loboda, remediu împotriva reumatismului

Loboda nu creşte de ieri de azi în grădinile româneşti. Ca şi spanacul, este o plantă diuretic-depurativă, remineralizantă şi vitaminizantă, având recomandări terapeutice asemănătoare. Dincolo de ciorbele delicioase din frunze de lobodă, planta este recomandată şi în câteva afecţiuni.

Pentru dureri reumatismale, poţi prepara un decoct din lobodă uscată. Peste 2 linguriţe de plantă, torni un pahar cu apă clocotită şi laşi 30 de minute. Strecori şi iei câte 2 linguri de 3-4 ori pe zi, cu 20 de minute înainte de masă.

Cât de benefici sunt cu adevărat cei 10.000 de pași zilnici

Mersul pe jos în mod regulat aduce multe beneficii sănătății,inclusiv reducerea riscului de a face boli cardiovasculare, diabet de tip 2 și depresie. Și în plus, e gratis, se poate practica oriunde, și pentru mulți dintre noi este ușor de a-l introduce în rutina zilnica.

Deseori auzim că 10.000 este numărul de aur al pașilor pe care trebuie să-i facem într-o zi. Dar chiar este nevoie să facem atâția pași?

Nu neapărat. Acest număr a fost inițial o campanie de marketing foarte populară și a fost subiect de controversă. Dar dacă te face să mergi mai mult pe jos, de ce să nu ți cont de ea?

 De unde a apărut ideea celor 10.000 de pași?

 Conceptul original de 10.000 de pași a apărut în Japonia înainte de Olimpiada de la Tokyo din 1964. Nu exista nicio dovadă care să suțină această teorie. Ba mai mult, a fost o campanie de marketing pentru a vinde mai multe steppere, potrivit sciencealert.com.

Era un interes foarte mic pentru această idee până în 2001, când conceptul a fost scos din nou la lumină de cercetătorii australieni care încurajau oamenii să fie mai activi.

Bazându-se pe mai multe dovezi, mai multe ghiduri de activitate fizică din întreaga lume recomandă un minimum de 150 de minute de activitate fizică moderată într-o săptămână. Asta ar însemna cam 30 de minute pe zi. O jumătate de oră de activitate corespunde cu aproape 3.000 – 4.000 de pași la un ritm moderat.

În Australia, de exemplu, un adult acumulează cam 7.400 de pași într-o zi în medie. Astfel, ar mai fi nevoie de 3.000-4.000 de pași în plus la mersul pe jos obișnuit, așa cum ni se spune.

Un ritm care nu se potrivește oricui

Sigur că unii oameni acumulează mai puțini pași într-o zi – cum ar fi, de exemplu, oamenii în vârstă, cei cu boli cronice și cei care lucrează la birou. Alții fac mai mulți: copiii, alergătorii, sau cei angajați în munci fizice. Așa dar ținta de 10.000 de pași nu se potrivește oricui. Stabilirea unui număr mai mic de pași este OK, atât timp cât faceți mișcare jumătate de oră pe zi.

Studiile care examinează care este numărul de pași care influențează starea de sănătate sunt multidisciplinare. Ele spun un fapt dar nu analizează și cum schimbările numărului de pași afectează starea de sănătate în timp. Este posibil, astfel, ca mai degrabă decât mai mulți pași să ducă la mai multe beneficii asupra sănătații, să fii sănătos să ducă la executarea mai multor pași.

Câteva studii au arătat efecte bune asupra sănătății chiar și la particpanții care fac mai puțin de 10.000 de pași. Un studiu australian, de exemplu, a descoperit că oamenii care fac mai mult de 5.000 de pași pe zi au un risc mai mic de a face boli cardiovasculare și infarct decât cei care fac mai puțin de 5.000 de pași.

Un alt studiu a descoperit că femeile care au făcut 5.000 de pași zilnic au un risc mai mic de a se îngrășa sau de a avea hipertensiune, decât cele care nu-i fac.

Cu cât mai mult cu atât mai bine

Multe studii demonstrează totuși că cu cât este mai mare numărul de pași cu atât mai bine pentru sănătate.

Un studiu american din 2010 a descoperit o scădere cu 10% a problemelor de metabolism (mai multe boli printre care diabet, boli de inimă, infarct) pentru fiecare creștere cu 1.000 de pași pe zi.

Un studiu australian din 2015 demonstrează că o creștere cu 1.000 de pași pe zi reduce riscul de deces prematur din orice cauză cu până la 6%. În concluzie, cei care fac 10.000 de pași  sau mai mult au un risc cu 46% mai scăzut de a muri prematur . Un studiu australian din 2017 arată că oamenii cu un număr ridiat de pași pe zi petrec mai puțin timp în spital. Așa că, cu cât mai mulți pași, cu atât mai bine.

Chiar dacă 10.000 de pași nu este o țintă potrivită pentru tine, important este să fii activ cât de mult poți. 10.000 de pași este doar o modalitate de a face asta.

Oboseala, cauzată de mai multe afecțiuni

Se întâmplă cel mai des ca oboseala să se instaleze în organism ca urmare a unui mod de viață dezordonat. Ori poate apărea ca urmare a unui tratament cu antibiotice, sedative, antialergice sau anxiolitice. Oboseala dispare de obicei la sfârșitul perioadei de convalescență, dacă bolnavul a ținut cont de toate nevoile organismului. Dar dacă starea de oboseală persistă, ar fi bine să mergem la medic.

Oboseala este modalitatea princare organismul ne spune că are nevoie de o pauză, de odihnă, pentru refacere. Dar această epuizare poate fi pusă și pe seama unor boli.

Organismul epuizat de anemie

Oboseala poate fi provocată și de anemie. Dacă ești palisă, te simți epuizat, lipsit de energie, trebuie mers la medic pentru a descopri cauza. Poate fi vorba despre o sângerare care trece neorbservată – un ulcer, lipsă de fier sau o menstruație abundentă, în cazul femeilor. Analizele de sânge vor spune care este exact cauza, iar medicul va pune un diagnostic.

Gripa ne poate slei de vlagă

Este sezonul gripelor, iar acestea ne pot goli de energie pe perioada a câteva zile. Oboseala specifică gripei este destul de accentuată, astfel că e posibil să ne pună la pat pentru 2-3 zile. Urmează recomandările medicilor pentru a te feri de această boală: respectă regulile de igienă, evită locurile aglomerate fără a purta mască și vaccinează-te antigripal. Nu uita să consumi multe fructe și legume crude.

Oboseala cauzată de astenie

Astenia este o afecțiuni frecventă la fumători. Cei împătimiți se plâng deseori că sunt permanent obosiți. Și există și o explicație: în cazul lor se reduce aportul de oxigen către celule. De asemenea, la fumători, se poate observa o îngustare a vaselor de sânge, fapt care conduce spre aceeași lipsă de oxigenare. Oboseala, în acest caz, se asociază cu duererea de cap și poate să apară chiar și la negumători care se află într-o încăpere în care se fumează.

Oboseala, semn de depresie

Oboseala pot fi și un simptom al depresiei. Ne putem da seama destul de ușor de asta. Dacă trezești destul de greu, neodihnit și nu-ți vine să te urnești din pat, și chiar dacă te pui în mișcare, ești tot lipsit de chef și abătut cu sau fără motiv s-ar putea să suferi de depresie. Nu ignora această afecțiune, și cere sfatul unui psiholog sau psihoterapeut.

Când poate fi simptom de diabet

Diabetul de tipul 1, cel zaharat, care apare la persoanele tinere, se poate „anunța“ și prin oboseală, pe lângă sete excesivă, urinări dese, gură uscată și scădere în greutate. Dea semenea, oboseala poate fi un simptom și al diabetului de tip 2. În acest caz, trebuie să-ți măsori glicemia.

Screeningul pentru neuropatie diabetică, obligatoriu în lupta împotriva diabetului

Lupta împotriva diabetului zaharat presupune o abordare complexă, pe mai multe paliere, care începe cu prevenția primară și continuă cu diagnosticarea precoce, screeningul pentru complicații și îngrijirea interdisciplinară completă.

Neuropatia diabetică, unadintre complicațiile cronice ale diabetului afectează până la 66% dintrepersoanele cu diabet.1 Deși în multe cazuri pacienții nu știu că auaceastă complicație, neuropatiadiabetică ar putea fi depistată în stadiile incipiente, prin intermediul unorprograme de screening. Un tratament adecvat, încă de la început, ajută la îmbunătățirea evoluției bolii (care, în lipsa unui control eficient, poate conduce laapariția ulcerațiilor, un factor de risc pentru amputațiile la nivelulpicioarelor) și reduce astfel impactul asupra calității vieții.

În contextul în care estimările arată că numărul persoanelor cu diabet va crește cu aproximativ 50%până în 20452, intervențiile pentru prevenirea și reducerea complicațiilor sunt esențiale în combaterea poverii diabetului, subliniază Federația Internațională de Diabet.

Ce înseamnă screeningul de neuropatie diabetică

Conform recomandărilor Asociației Americane de Diabet (American Diabetes Association) 2018, screening-ul neuropatiei diabetice trebuie efectuat la debutul diabetului zaharat de tip 2 șila 5 ani de la diagnosticul diabetului de tip 1, iar apoi, cel puţin anual.

Screening-ul presupune anamneza pacientului și o serie de teste clinice. Majoritatea pacienţilor cu neuropatie diabetică prezintă de cele mai multe ori simptome şi/sau semne specifice, care ar trebui recunoscute imediat de către clinician.

„În jur de 1 din 10 pacienți prezintă simptomatologie evidentă de neuropatie diabetică, atunci când se pune diagnosticul de diabet zaharat, în timp ce după 25 de ani de la depistarea diabetului, aproximativ 1 din 2 pacienți au semne clinice de neuropatie.”, a explicat prof. dr. Gabriela Radulian, președintele Societății de Neuropatie Diabetică.

Controlul glicemic eficient, esențial în managementul neuropatiei diabetice

Complicaţiile cronice saupe termen lung ale diabetului zaharat se dezvoltă treptat. Cu cât creşte durata de evoluţie a diabetului – mai ales în condiţiile unor valori glicemice necontrolate – cu atât este mai mare riscul de complicaţii cronice.

Specialiștii subliniază că pentru reducerea riscului de dezvoltare a neuropatiei diabetice, prioritatea este asigurarea unui control glicemic eficient. De altfel, Federația Internațională de Diabet atrage atenția că un management strictal nivelului glucozei din sânge, caracterizat prin valori ale hemoglobinei A1c(media valorilor glicemice pe trei luni) < 7% poate conduce la o scădere cu 35% a riscului de amputații la nivelul piciorului.