Arhive copii - Sanatate 7

Simptome care anunță diabetul la copii. Ce spune medicul pediatru

Obiceiurile și întregul stil de viață se schimbă atunci când apare diagnosticul de diabet. Iar când e vorba de copii, grijile sunt și mai mari. Cel mai important simptom este setea excesivă, dar mai există și alte simptome.

Statisticile arată că în țara noastră, numărul cazurilor de diabet de tip I (insulino-dependent) la vârste mici este în creștere. 3.000 de copii din România sunt diagnosticați cu diabet. Aproximativ 60% din ei au vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani.

Boala se caracterizează prin creșterea cronică a glicemiei, ca urmare a alterării sau perturbării secreției de insulină. Potrivit medicului pediatru dr. Mirela Rușneschi afecțiunea poate apărea la orice vârstă, inclusiv la micuții care au doar câteva luni.

Semne de alarmă

La copii, boala poate fi mai greu de depistat decât la adulți. Debutul afecțiunii poate fi rapid, acut sau lent. Simptomele cel mai des întâlnite sunt setea excesivă și poliuria (creșterea cantității de urină în 24 de ore, ceea ce înseamnă și mersul mai des la toaletă). Pot apărea și dureri de cap, scăderea continuă în greutate, oboseala, apetitul scăzut sau poate creșterea lui și pofta exagerată pentru dulciuri.

„Copilul mai poate avea stări de iritabilitate, aparent inexplicabile. Dacă se observă astfel de simptome, părinții trebuie să meargă cu cel mic la consult de specialitate.

„Diabetul este o afecțiune care poate avea mai multe simptome. Acestea pot fi acute (hipoglicemia, hiperglicemia sau cetoza) sau cronice (manifestări renale, oculare, vasculare sau neuropatia diabetică, la vârste mai înaintate). Pentru că este o boală cronică, atât copiii, cât și familiile acestora sunt incluși în programe speciale de urmărire, pentru a evita sau a întârzia cât mai mult apariția complicațiilor.“, explică dr. Rușneschi.

Ce investigații sunt necesare

În urma unor examene amănunțite, printre care glicemia și glicozuria (măsurarea nivelului de glucoză din urină), medicul stabilește diagnosticul.„S-ar putea să fie nevoie și de alte investigații: teste ale funcției renale și ale celei tiroidiene. La copii, diabetul zaharat de tip I este insulino-dependent.După stabilirea diagnosticului, este foarte importantă stabilirea regimului alimentar și a tratamentului cu insulinp adaptat fiecărui pacient în parte, atât în ceea ce privește dozele, cât și tipul de insulină.

Obezitatea provoacă mai multe cazuri de anumite forme de cancer decât fumatul

Numărul persoanelor obeze l-a depăşit pe cel al fumătorilor, raportul dintre acestea fiind în prezent de doi la unu, a avertizat organizaţia britanică Cancer Research UK, citată de Agerpres. Potrivit căreia greutatea corporală în exces provoacă mai multe cazuri de anumite forme de cancer decât ţigările, relatează Press Association.

La doar câteva zile după ce organizaţia s-a confruntat cu critici după lansarea în media de socializare a noii sale campanii contra obezităţii, reprezentanţii fundaţiei au subliniat că este nevoie de intensificarea eforturilor pentru a-i ajuta pe oameni să scape de kilogramele în plus şi să îşi reducă astfel riscul de cancer.

În Marea Britanie, fumatul continuă să fie principala cauză evitabilă de cancer şi prezintă un risc de îmbolnăvire mai mare decât obezitatea. Însă, greutatea corporală excesivă este principala cauză a treisprezece tipuri de cancer şi întrece fumatul ca motiv determinant în dezvoltarea a patru tipuri de tumori, a precizat Cancer Research UK.

Analiza organizaţiei demonstrează că, anual, în Marea Britanie greutatea în exces reprezintă principala cauză de apariţie a cel puţin 1.900 de cazuri în plus de cancer colorectal în comparaţie cu fumatul. De asemenea, cauzează 1.400 de cazuri în plus de cancer de rinichi, 460 de cazuri de cancer ovarian şi 180 de cazuri în plus de cancer hepatic.

Potrivit datelor la nivel naţional, circa unu din trei adulţi din Marea Britanie suferă de obezitate, iar cu circa o treime mai mulţi sunt supraponderali.

Unu din zece copii este obez până la împlinirea vârstei de cinci ani, procent ce creşte până la unu din cinci la atingerea vârstei de 11 ani.

Conform analizei Cancer Research UK în anul 2017 în Marea Britanie erau circa 13,4 milioane de adulţi fumători erau obezi. Totodată, 6,3 milioane de adulţi fumători nu erau obezi, iar 1,5 milioane erau fumători.

”Pe măsură ce procentul persoanelor fumătoare şi obeze creşte, poate fi observat clar efectul (…) atunci când Guvernul implementează politici sau când îşi îndeasă capul în nisip”, a declarat directorul executiv al Cancer Research UK, Michelle Mitchell.

”Copiii noştri ar putea face parte dintr-o generaţie fără fumat, însă am atins un nivel record devastator în ceea ce priveşte obezitatea infantilă, iar în prezent este nevoie de o intervenţie guvernamentală imediată pentru a pune capăt acestei epidemii”, a adăugat Mitchell.

”Oamenii de ştiinţă au descoperit până în prezent că obezitatea cauzează treisprezece tipuri de cancer, însă mecanismele nu sunt complet înţelese. De aceea, este nevoie de studii ulterioare pentru a afla mai multe despre modul în care cantitatea de grăsime în exces poate conduce la cancer” a indicat ea.

La începutul acestei săptămâni, Cancer Research UK a fost criticată pentru campania sa care face o paralelă între fumat şi obezitate.

De cât fier au nevoie copiii

Se poate întâmpla ca, uneori, copilul tău să aibă unele stări de oboseală, să nu aibă poftă de mâncare și să fie neatent. Sunt simptome care ar putea fi puse pe seama lipsei de fier, mineral esențial pentru sănătatea și dezvoltarea copiilor.

„Bebelușii se nasc cu o rezervă de fier care le ajunge 6 luni. După aceea, au nevoie de o cantitate de fier de opt ori mai mare decât cea a adulților pentru a se dezvolta armonios. Lipsa fierului împiedică oxigenarea țesuturilor organismului, proces care afectează funcțiile vitale și care poate provoca probleme de sănătate. Anemia este poate fi una dintre afecțiunile de care suferă copiii care au carență de fier“, explică dr. Nicoleta Tomescu, medic de familie.

Necesarul zilnic de fier

Copiii au nevoie, în medie, între 7 și 11 mg de fier în fiecare zi, în funcție de vârstă. De aceea, alimentația copiilor trebuie să fie diversificată și bogată în alimente care conțin acest mineral. Astfel, un copil cu vârsta între 0-6 luni are nevoie de 0,27 mg/zi, cel de 7-12 luni de 11 mg pe zi, 1-3 ani de 7 mg/zi, 4-8 ani de 10 mg/zi, 9-13 ani de 8 mg/zi, iar între 14 și 18 ani băieții au nevoie de 11 mg/zi, iar fetele de 15 mg/zi.

Surse naturale de fier

Cele mai importante surse naturale de fier sunt: laptele matern și laptele praf fortificat cu fier, fasolea boabe, sfecla roșie, roșiile, spanacul, broccoli, mazărea, cartofii dulci, fructele uscate (smochine, caise, stafide, prune), cerealele integrale, peștele gras și ouăle.

„Alimentele bogate în fier adaugă un plus de echilibru în dezvoltarea organismului și îl ajută să facă față provocărilor zilnice. Totodată, copilul își va putea îmbunătăți performanțele școlare, deoarece fierul este unul dintre acele minerale care contribuie la optimizarea capacității cogntive. Alegerea unei diete bogate în substanțe nutritive, adaptată pentru fiecare etapă de vârstă pe care o parcurge copilul, poate preveni apariția anemiei și a unor probleme de sănătate mult mai grave“, explică Diana Tudor, nutriționist.

Probleme cauzate de lipsa fierului la copii

Printre cele mai serioase probleme cu care se pot confrunta copiii cu carență de fier se numără: anemia, tegumentele palide, unghiile care se rup ușor, oboseala, lipsa poftei de mâncare, tahicardia, mâinile și picioarele reci, lipsa de concentrare sau poate chiar retardului în dezvoltarea mersului și a vorbirii.

Alăptarea la sân insuficientă poate crește riscul de obezitate la copii

Copiii alăptaţi la sân au un risc redus de a deveni obezi în comparaţie cu cei hrăniţi cu înlocuitori ai laptelui matern sau care sunt alăptaţi natural o perioadă mai mică de şase luni. La această concluzie au ajuns specialiștii Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) care au realizat un studiu citat de AFP şi Press Association.

Bebeluşii care nu sunt alăptaţi la sân sau care sunt hrăniţi atât cu lapte matern cât şi cu înlocuitori ai acestuia prezintă un risc mai mare de obezitate infantilă, potrivit cercetării publicate de OMS.

Studiul a fost condus de o echipă de la Institutul Naţional de Sănătate din Lisabona şi prezentat la congresul european pe tema obezităţii desfăşurat în perioada 28 aprilie – 1 mai în Glasgow.

Cercetarea face parte din Iniţiativa OMS de Supraveghere a Obezităţii Infantile (COSI).

Experţii au analizat date prelevate din 22 de state, de la peste 100.000 de copii cu vârste cuprinse între 6 şi 9 ani.

Rezultatele studiului

Potrivit rezultatelor studiului, spre deosebire de nou-născuţii hrăniţi timp de şase luni cu lapte matern, bebeluşii care nu au fost niciodată alăptaţi la sân au avut un risc de obezitate cu 22% mai mare.

Copiii alăptaţi la sân mai puţin de şase luni au prezentat un risc de obezitate cu 12% mai ridicat.

Date prelevate din opt ţări au demonstrat efectul protector împotriva obezităţii al alăptării exclusive la sân în comparaţie cu hrănirea mixtă, cu lapte matern şi înlocuitori ai acestuia.

Obiectivul OMS vizează creşterea până în anul 2025 cu 50% a ratelor de alăptare la sân în primele şase luni de viaţă.

”În general, practicile din Europa privind alăptarea la sân nu respectă recomandările OMS, printre altele din cauza politicilor ineficiente de încurajare a alăptării la sân, a lipsei pregătirii cadrelor medicale pentru susţinerea alăptării la sân, a comercializării intensive a înlocuitorilor de lapte matern şi a problemelor legate de legislaţia privind protecţia maternităţii”, au notat autorii studiului.

Potrivit datelor din 2010, 81% dintre femei au început să alăpteze la sân, însă doar 1% au continuat să facă acest lucru după şase luni de la naştere, notează Press Association.

”Acest studiu se alătură dovezilor existente privind beneficiile alăptării la sân”, a declarat doctor Giota Mitrou, director în cadrul World Cancer Research Fund.

”Pe lângă beneficiile pentru sănătatea copiilor, (alăptarea naturală) ajută la prevenirea cancerului de sân la mame. Una dintre cele mai importante recomandări ale noastre pentru prevenirea cancerului este ca, acolo unde este posibil, femeile să îşi alăpteze copiii exclusiv la sân în primele şase luni. Acest lucru va oferi beneficii imense atât pentru sănătatea copilului cât şi a mamei”, a precizat specialistul.

Poluarea aerului provoacă anual decesul a 600.000 de copii

Poluarea aerului, atât interioară cât şi exterioară, provoacă moartea a aproximativ 600.000 de copii cu vârste de sub 15 de ani ca urmare a infecţiilor respiratorii acute.

Organizația Mondială a Sănătății a publicat un raport ce dezvăluie că zilnic aproximativ 93% dintre copiii cu vârste de sub 15 ani din întreaga lume (1,8 milliarde de copii) respiră un aer atât de poluat încât le pune în pericol sănătatea şi dezvoltarea.

Potrivit OMS, aproximativ 91% dintre locuitorii planetei respiră aer poluat, fapt ce provoacă 7 milioane de decese pe an.

În 2016, poluarea aerului din interiorul locuinţelor şi din exterior a provocat moartea a 543.000 de copii cu vârsta de sub 5 ani şi 52.000 de copii cu vârste cuprinse între 5 şi 15 de ani ca urmare a infecţiilor respiratorii acute, notează raportul.

Potrivit raportului, femeile însărcinate expuse aerului poluat sunt susceptibile să nască prematur iar copiii să aibă o greutate mai mică decât cea normală. Raportul explică de asemenea că poluarea afectează şi dezvoltarea neurologică şi capacităţile cognitive ale copiilor.

De asemenea, copiii care sunt expuşi la niveluri înalte de poluare riscă să dezvolte boli cronice precum boli cardiovasculare la vârsta adultă. Unul din motivele pentru care copiii sunt mai vulnerabili la efectele poluării atmosferice este faptul că ei respiră mai rapid decât adulţii şi absorb mai multe substanţe nocive, conchide OMS.

Nou născuţii şi copiii mici sunt mai vulnerabili la poluarea aerului din locuinţele care folosesc în mod frecvent tehnologii şi combustibili poluanţi la gătit, la încălzire şi la iluminat.

Creșterea copiilor lângă spații verzi le reduce riscul de boli psihice

Copiii crescuți lângă spații verzi au un risc cu până la 55% mai redus de a dezvolta afecțiuni psihice la maturitate. Asta reiese dintr-un nou studiu danez care confirmă efectele semnificative ale naturii asupra sănătății psihice.

Cercetătorii au utilizat o bază de date care monitorizează sănătatea mentală, statutul socioeconomic și locul de reședință începând cu momentul nașterii ale danezilor, comparând riscul dezvoltării a 16 boli psihice diferite ca adult cu cât de multe spații verzi au înconjurat locuințele fiecărui copil.

Luând în considerare informații despre venitul anual, istoricul lucrului și nivelul de educație, cercetătorii au putut estima contribuția spațiilor verzi în contrast cu statutul socioeconomic al părinților și al cartierului.

Cercetătorii au descoperit că traiul lângă un spațiu verde în copilărie reduce riscul de boli psihice între 15% și 55%, depinzând de tipul de boală. Dizabilitățile intelectuale și bolile schizoafective nu au fost influențate în niciun fel, însă afecțiuni ca alcoolismul au fost asociate cu lipsa accesului la spații verzi în copilărie.

Medicii scoțieni pot prescrie plimbări în natură

Kristine Engemann, co-autor al studiului, a explicat că efectele spațiilor verzi sunt cu atât mai puternice cu cât copiii sunt mai des expuși la ele.

Cercetătorii spun că nu pot trage o concluzie pe baza rezultatelor, însă alte studii mai vechi arată că timpul petrecut în natură are numeroase efecte pozitive asupra sănătății umane, cum ar fi reducerea riscului de diabet de tip II și boli ale inimii, reducerea stresului și a anxietății, precum și îmbunătățirea sistemului imunitar.

Alte studii au arătat că timpul petrecut în natură ajută la reducerea inflamației, îmbunătățește memoria de scurtă durată și puterea de concentrare și reduce riscul de moarte prematură.

Realitatea virtuală îi poate ajuta pe copiii cu autism să scape de temeri

Sesiunile de realitate virtuală au ajutat mai mulţi copii cu autism să îşi învingă temerile, conform rezultatelor unei cercetări efectuate în Marea Britanie, citată de Press Association și Agerpres. În 45% dintre cazurile studiate fobiile au fost eliminate după şase luni de tratament,

Sofisticata ”Blue Room” (Camera Albastră), dezvoltată cu ajutorul Universităţii Newcastle, le permite specialiştilor să creeze un mediu sigur în care pacienţii, asistaţi de un terapeut, au ocazia să se confrunte cu diverse scenarii şi cu propriile temeri.

Echipa de cercetători a creat medii virtuale, care nu necesită utilizarea unor ochelari speciali, concepute special pentru abordarea anumite fobii, precum frica de viespi, de lifturi, de întuneric, de zbor, de păpuşi, de baloane, de transportul public, de şcoală sau de intrarea în încăperi.

Ce se întâmplă

Copilul utilizează o unitate de control iPad cu ajutorul căreia parcurge un scenariu şi rămâne în deplin control asupra situaţiei.

”Blue Room” se află în comitatul Durham şi a fost creată cu ajutorul universităţii de specialiştii în tehnologie de la Third Eye NeuroTech.

Studiul, publicat în Journal of Autism and Developmental Disorders, a descoperit că 45% dintre pacienţii tineri au beneficiat de pe urma tratamentului şase luni după începerea acestuia.

Universitatea Newcastle a desfăşurat un studiu clinic randomizat controlat în care au fost implicaţi 32 de copii cu autism, cu vârste cuprinse între 8 şi 14 ani.

Jumătate dintre aceştia au fost trataţi imediat în ”Blue Room”, iar cealaltă jumătate a acţionat ca grup de control şi a primit tratamentul şase luni mai târziu.

După încheierea tratamentului şi cu ajutorul părinţilor, copiii au fost ulterior introduşi în scenariul de care se temeau în lumea reală.

Potrivit cercetării, la două săptămâni după tratament, patru dintre primii 16 copii (25%) au răspuns la tratament şi au putut gestiona o anumită fobie. Efectul s-a menţinut, în total şase copii prezentând o îmbunătăţire la şase luni după tratament (38%). În cazul unuia dintre ei fobia s-a înrăutăţit.

În ceea ce priveşte grupul de control, cinci dintre pacienţii care nu au beneficiat de tratament au prezentat o înrăutăţire a simptomelor în perioada de şase luni până la introducerea în ”Blue Room”. După ce au primit tratamentul, 40% dintre copii au prezentat semne de îmbunătăţire după două săptămâni. După şase luni procentul a crescut la 45%.

Tratamentul poate ajuta și adulții

Un studiu efectuat separat a demonstrat de asemenea în premieră că tratamentul funcţionează şi în cazul unor adulţi cu autism, notează Press Association.

Un băiat în vârstă de 11 ani care era îngrozit de câini şi manifesta simptome de isterie la vederea unui astfel de animal, a reuşit să se recupereze prin această tehnică, iar în prezent familia sa deţine un exemplar de terrier.

De asemenea, tratamentul a ajutat o persoană în vârstă de 26 de ani, proaspătă absolventă a unei universităţi, să îşi învingă fobia de uşi şi de coridoare lungi.

”Vieţile multor copii şi a membrilor familiilor acestora sunt guvernate de anxietate în încercarea de a evita situaţiile ce pot declanşa temerile sau fobiile”, a explicat profesor Jeremy Parr, conducătorul studiului.

Se estimează că fobiile afectează aproximativ 25% dintre copiii diagnosticaţi cu autism.

Tații sunt mai fericiți decât mamele. Oamenii de știință vor să știe de ce

Ieri am lucrat de acasă ca de obicei, dar m-am aflat în compania celor trei copii ai mei pentru erau în vacanță. În timp ce încercam să citesc despre un nou studiu care spunea că tații sunt mai fericiți decât mamele, copiii tot ieșeau și intrau în biroul meu, certându-se, țipând și chiar plângând după niște clătite timp de 15 minute.

Într-un final, s-a făcut liniște și am reușit să diger studiul publicat recent în revista Personality and Social Psychology Bulletin. Psihologii de la Universitatea California din Riverside au analizat trei studii – care acopereau 18.000 de persoane – și au ajuns la concluzia că tații trec prin expriența de părinte mult mai bine decât mamele. Una dintre explicații ar putea fi, spun autorii studiului, că tații se joacă mai mult cu copiii, sugerând că ambii părinți ar trebui să facă asta mai des.

Trebuie să admit: prima mea reacție la știrea că ar trebui să fiu mai fericită adăugând joaca la lunga, foarte lunga listă de lucruri pe care deja le fac pentru și cu copiii mei, n-a fost una bună. Mai ales că soțul meu, care statistic era mai fericit, era la biroul lui și nu era întrerupt de certurile și țipetele copiilor.

Trebuie să fie ceva mai mult, m-am gândit. Așa că am sunat-o pe Katherine Nelson-Coffey, coordonatorul studiului și profesor asistent de psihologie șa Sewanee: Universitatea de Sud, pentru a afla toată povestea. Am vrut să știu de ce echipa ei a crezut că mamele ar trebui să se joace mai mult cu copiii, și dacă nu cumva mai sunt și alte motive pentru care tații sunt mai fericiți.

La început am vorbit despre cercetare. Mi-a explicat că lucrarea ei se raportează la alte trei studii ale căror date au fost analizate de ea și echipa ei. Primele două studii au scos la iveală că părinții o duc mai bine decât cei care nu au copii, și că tații sunt mai fericiți decât mamele pe baza măsurătorilor, printre care experiența emoțiilor pozitive, simptome depresive și inconveniente de zi cu zi.

Al treilea studiu făcea o cercetare mai în profunzime: cum se simt mamele și tații atunci când fac diverse lucruri pentru și cu copiii lor? Particpanții au descărcat o aplicație pe telefoanele lor, și de trei ori pe zi introduceau activitatea pe care o făceau în momentul respectiv (dintr-un meniu cu opțiuni), și cum se simțeau.

Ambii părinți au declarat că sunt mai fericiți când vorbesc sau interacționează cu copiii lor (în comparație cu alte interacțiuni sau activități), dar efectul era mai mare la tați. Avanatajul fericirii tatălui era cel mai dramatic pentru îngrijirea copilului. „Tații au declarat că sunt mai fericiți când au grijă de copii, decât atunci când fac altceva, în vreme ce mamele au declarat că sunt mai puțin fericite când au grijă de copii, față de alte activități din timpul zilei“, a spus Nelson-Coffey.

Ce ar putea explica diferența? Poate că, s-au gândit membrii echipei, răspunsul este joaca. În studii, tații povesteau cel mai des că se joacă cu copiii în același timp în care interacționau sau aveau grijă de ei.

Nu este oare posibil, am întrebat, ca tații să se joace mai mult pentru că sunt mai fericiți, și ăn consecință, au chef de joacă? Ba da, a fost ea de acord. Studiul ne spune că tații sunt mai fericiți, dar nu și de ce. „este foarte posibil ca tații care se simt fericiți să aibă un spirit ludic și să inițieze jocuri pentru copii“, a spus ea.

Și nu ar putea fi și alte motive care provoacă aceste diferențe între stările de fericire, am întrebat eu, cum ar fi că mamele au și treburi gospodărești și trebuie să se ocupe și de copii? (Ai putea numi asta efectul bunicului: este mai distractiv să fii bunic decât părinte. Te bucuri de copii, și apoi ei pleacă acasă). Încă o dată, Nelson-Coffey a fost de acord că munca și timpul pot fi factori care să influențeze starea, și că altă cercetare „arată că mamele sunt mai responsabile față de copii în general, și că mai au și treburi la serviciu, în gospodărie, griji legate de orarele copiilor și sentimentele acestora. Toate aceste lucruri sunt posibilități care ar putea explica de ce mamele sunt mai puțin fericite“.

Nelson-Coffey spune că alte studii au descoperit că joaca „ar putea oferi oportunități pentru emoții pozitive, pentru construirea unor legături cu copilul și pentru o stare de bine în general“. Așa că, chiar dacă nu avem chef de joacă, este posibil să ne prefacem -iar încercând să fim jucăușe ne-ar putea ajuta să fim mai fericite.

Asta nu înseamnă că jocurile cu copiii trebuie să devină o povară pentru mame, un plus pe o listă interminabilă cu lucruri de făcut, a spus psihologul. În schimb, am putea să introducem puțin spirit ludic în ceea ce facem deja.

„Nu cred că e dificil pentru părinți să încerce să introducă jocul în unele treburi. În loc să ne concentrăm numai pe schimbarea scutecului, putem încerca să ne jucăm puțin în acel moment, și să devină astfel o activitate plăcută pentru toată lumea“, spunea Nelson-Coffey. Poate fi vorba de un cântecel, o poezioară sau pur și simplu un joc cu degețelele copilului.

„Nu avem cum să încetăm să mai avem grijă de copiii noștri. Trebuie să facem aceste lucruri“, spune ea. „dar dacă ne și jucăm un pic, s-ar putea să ne simțim în acele momente puțin mai bine“.

Sharon Holbrook

Traducere și adaptare din Washington Post

A devenit mamă, deși suferă de o boală autoimună

La numai 27 de ani, Simona din Sibiu a fost diagnosticată cu o boală cruntă, imprevizibilă: scleroza multiplă. Dar nu a lăsat boala să-i conducă viața, așa că a dat naștere a doi copii și este în continuare o fire optimistă.

Boala aceasta, incredibil de parșivă, și-a făcut loc în viața Simonei de aproape 10 ani, iar acum femeia ne povestește prin ce-a trecut. Scleroza multiplă este o afecțiune în care corpul își atacă propriile celule, cauzând probleme la nivelul creierului și măduvei spinării. Dar se manifestă diferit de la o persoană la alta.

Printre alte afecțiuni de numără tulburări de echilibru, de vedere, auditive, dar și paralizii ale membrelor. Prima problemă în cazul Simonei a fost paralizia părții drepte a feței, după o perioadă foarte stresantă la serviciu. Un RMN a scos la iveală leziuni demielinizante pe creier, dar Simona a considerat că este o eroare medicală.

Peste un timp a născut un băiețel sănătos. „În perioada în care învăța să meargă am început să nu-l mai văd. Adică, cu unul din ochi vedeam neclar, iar în semiumbră nu reușeam să-i disting fața.“, spovestește Simona.

A făcut un alt RMN și atunci diagnosticul a fost confirmat. Un program național a ajutat-o la vremea respectivă să urmeze un tratament cu interferon pentru încetinirea evoluției bolii, care ar fi costat-o 15.000 de euro pe an.

Susținută de cei dragi

A început să caute să afle mai multe despre boală. A aflat că persoanele afectate de această boală pot duce o viață normală, dar periodic, cu o frecvență ce nu poate fi stabilită, de la luni până la ani, apar puseuri mai mult sau mai pușin agresive, fiindu-i afectată calitatea vieții. „După o perioadă de acceptare, în care am trecut și prin depresie, am început să fac haz de necaz, spunându-mi că este boală care nu mă omoară, doar îți mai pică una-alta pe drum. Trebuie să știi ce fac alte persoane aflate în aceeași situație, să cauți grupuri de sprijin și viața poate fi frumoasă, chiar și cu o astfel de boală“.

„Înveți să vezi altfel viața“

Nu după mult timp, a dat naștere unui al doilea copil, chiar dacă se afla în perioada de tratament. Își făcea griji în privința sănătății copiilor, dar a fost un moment în care s-a liniștit. „Dacă boala nu este avansată sau agresivă, copiii se nasc sănătăoși, boala nefiind transmisibilă. E greu când îi dai pe copii în leagăn și să te bucuri alături de ei când ai vertijuri, nu poți urca pe munși cu ei dacă ai deficiențe locomotorii, dar rămâi alături de ei. Poți învăța să privești lucrurile cu optimism. Eu pot, și cred că oricine poate!“, conchide Simona.

De ce adulții învață mai greu și cum pot schimba asta radical. Sfatul PSIHOLOGULUI

În opinia psihologului Alexandru Plesea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, spre deosebire de copii, care absorb ca un burete toate informațiile, adulţii nu primesc cu ușurință sfaturile şi învăţăturile altora, pe de o parte, pentru că au discernământ, pe de alta din cauza egoului şi a formării personalităţii lor. Aceştia trec învăţăturile prin multe filtre, iar din această cauză informaţiile se strecoară greu spre interiorul lor.

De cealaltă parte, Alexandru Plesea este de părere că procesul de învăţare la copil se realizează prin 3 funcţii:

emoţii – sentimente – trăiri: copiii memorează mai uşor aspectele emoţionale;
minte – memorie – concentrare: cu toate că este cel mai greu proces pentru ei, copiii sunt rugaţi şi puşi să facă asta pentru a dezvoltă aceste necesare abilităţi;
mişcări fizice – cele 5 simţuri: în special văz şi atingeri, restul învăţării se face prin mecanicitate şi imitare.

„Adulţii învaţă mai greu pentru că au asocieri mentale şi emoţionale involuntare. Prin comparaţie, copiii învaţă mai uşor pentru că nu au asocieri mentale şi emoţionale că ale adulţilor, ei neavând experienţă. Ei doar primesc şi se bucură de ce au, trăind în prezent. Din acest motiv, energia lor fizică depăşeşte cu mult energia fizică a oamenilor mari. Deviaţiile comportamentale la adulţi vin din continuitatea satisfacerii egoului, unde compasiunea, altruismul şi muncă în prezent, nu au continuitate sau sunt lăsate pe ultimul loc”, explică psihologul Alexandru Plesea.

Cum pot învaţă adulţii mai repede?

Antrenorul Minţii este de părere că adulţii pot învaţă mai repede şi pot fi cu adevărat productivi şi eficienţi în orice vor de la viaţă lor, dacă îşi aduc aminte de mecanismele de învăţare din copilărie, care presupuneau:

să se bucure de ce au deja;
să pună inima, emoţie, trăire în tot ceea ce fac, chiar dacă trimit un email;
să stea cât de mult în Prezent, în Aici şi Acum, cu gândurile şi cu inima
să înveţe cu inima şi să memoreze cu creierul;
să muncească mai mult cu inima, decât cu gândurile
să înveţe prin cele 5 simţuri, în special să vadă şi să ştie că vede, să atingă şi să ştie că atinge;
să muncească mai mult fizic, să mai lase uneori gândurile deoparte;
să ajute pe cineva, să asculte muzică, să se joace, să se plimbe, să se mire, să fie curios.

„Testarea acestor direcţii atrage omul spre a fi mai fericit şi împlinit, deoarece aşa va redescoperi fericirea vieţii aşa cum o avea când era mic, locul unde negativitatile, neplăcerile, neajunsurile, insatisfacţiile, nu existau”, conchide Antrenorul Minţii.

Alexandru Plesea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, este psihoterapeut şi hipnoterapeut şi trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natură minţii umane în trei sisteme educaţionale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi România şi de peste 10 ani organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilităţi au când îşi folosesc resursele intelectuale şi să arate abilităţile pe care mintea noastră încă le are latente.