Psihosomatica este o ramură a științei care se concentrează asupra modului în care gândurile și emoțiile noastre pot influența direct funcționarea organismului nostru. Termenul provine din limba greacă, din cuvintele „psiho,” care înseamnă suflet, și „soma,” care înseamnă corp. Această conexiune profundă dintre psihic și corp a fost remarcată pentru prima dată de filosoful grec Aristotel, care a subliniat legătura direct proporțională dintre cele două aspecte. Astfel, psihicul și corpul nostru nu pot fi separate complet, ci pot să fie în armonie sau să intre în conflict.
Un concept important în psihosomatică este somatizarea, care se referă la manifestarea unor simptome fizice în absența unei afecțiuni medicale reale. Cu alte cuvinte, simptomele fizice sunt generate de cauze psihice sau emoționale, nu de o boală organică. Aceste stări pot afecta nu doar organele noastre, ci și mijloacele noastre de comunicare non-verbală, cum ar fi postura, expresia facială și gesturile. Această idee este susținută de cercetările din domeniul neuropsihologiei, neurologiei și medicinei tradiționale chineze.
Henry Maudsley, un medic eminent, a spus odată: „Tristețea care nu se exprimă prin lacrimi face alte organe să plângă.” Aceasta ilustrează modul în care stările noastre emoționale pot afecta organismul în mod profund. Studiile actuale din domeniul neurochirurgiei vasculare și neuropsihologiei arată cum anumite părți ale creierului sunt influențate de psihosomatică, precum și cum stresul poate bloca sistemul imunitar timp de 7 ore.
Conform lui Constantin Dulcan, un neurolog și psihiatru de renume, furia și ura pot acționa ca un cancer al sufletului, blocând imunitatea și ducând chiar la demielinizarea zonelor cerebrale. De exemplu, în cazul unui divorț, se pot pierde un număr semnificativ de neuroni, ceea ce predispune la blocarea neuronală timp de doi ani.
Simptomele somatizării pot varia, dar cele mai frecvente includ durerea în piept, oboseala, durerile de cap, greața, tusea uscată, disfuncții urinare, durerile de spate, tulburările digestive și tulburările menstruale. Aceste simptome pot fi adesea corelate cu stări de suferință, suprasolicitare, stres sau conflicte emoționale.
Bolile care pot avea la bază somatizarea includ boala Crohn, epilepsia, tulburările de personalitate și gastritele.
Tratamentul somatizării implică, în primul rând, găsirea unui medic specializat care poate diagnostica corect această tulburare. Aceasta poate fi o provocare, deoarece simptomele pot fi asemănătoare cu cele ale afecțiunilor medicale reale, iar pacienții pot fi reticenți să accepte că nu au o boală organică.
Terapia cognitiv-comportamentală este adesea o opțiune eficientă pentru tratarea somatizării, ajutând pacientul să înțeleagă cauzele subiacente ale simptomelor lor și să dezvolte abilități pentru a face față mai bine acestor stări. În cazul în care somatizarea este însoțită de depresie sau anxietate, medicamentele pot fi recomandate pentru a regla nivelul serotoninei și pentru a sprijini sistemul imunitar.
În concluzie, psihosomatica ne arată modul în care mintea și corpul nostru sunt interconectate, și cum gândurile și emoțiile noastre pot influența direct starea noastră de sănătate. Este important să recunoaștem această conexiune și să căutăm ajutor atunci când avem simptome somatice, pentru a putea beneficia de tratamentul și sprijinul de care avem nevoie pentru a ne recăpăta sănătatea și bunăstarea.
Psiholog clinician specialist Claudia Nicoleta Vîja
Despre autor:
Claudia Nicoleta Vîja este psiholog clinician specialist, licențiată în psihologie la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea București, precum și două mastere în domeniul psihologiei sănătății și al psihologiei organizaționale și managementul resurselor umane, obținute la aceeași universitate. În prezent, lucrează ca psiholog clinician într-o secție de obstetrică-ginecologie într-un spital din București, aplicându-și cunoștințele în domeniul sănătății mentale și al psihologiei pentru a sprijini pacienții.