Trauma este acea emoție violentă pe care o trăim printr-un eveniment copleșitor în experiențele vieții noastre și care are efect asupra psihicului nostru. Cu cât experiențele traumatizante sunt petrecute la vârstele copilăriei cu atât sunt mai devastatoare.
Frica este una dintre emoțiile umane fundamentale și reprezintă acea stare de neliniște sau tulburare provocată de un pericol real sau imaginar.
Frica are mai multe fațete pe care noi le cunoaștem foarte bine, de la anxietate și panică difuză și fără motiv până la paralizarea și înghețarea de frică. Îngrijorarea este o stare de panică permanentă, iar apogeul acesteia este paranoia.
Cand frica are forme ușoare, manifestarea ei este mai mică decât o neliniște, dar cu cât aceasta crește în intensitate devenim mai tensionați, defensivi, nesiguri, panicați. Ne este teamă de orice, de suferință, de durere, de iubire sau ură, de Dumnezeu sau de iad, de sărăcie, de a nu fi criticați, ne este teamă să nu fim în pericol, ne este frică de luarea deciziilor, de înălțimi, de singurătate, ne temem de teama însăși.
Teama se vindecă prin iubire, iubirea înseamnă renunțarea la frică. Teama este cea care blochează dezvoltarea emoțoonală, ea stă, în general, în partea întunecată a inconștientului numită umbră.
Mintea noastră procesează orice informație în două moduri- experimental și analitic.
Din punct de vedere EXPERIMENTAL , în timp ce gândim, mintea noastră creează mici filmulețe , intrăm în acea poveste, în acel filmuleț ca și cum am fi acolo, astfel experiența noastră practic o experimentăm neurologic. Aici suntem asociați cu experienta respectivă, suntem actori, pentru cei care stiu NLP vorbim despre rolul primei poziții perceptuale , acela de EU.
Din punct de vedere analitic, când o analizam, suntem în rolul de spectator, disociați de poveste, astfel putem gândi despre experiență. Practic, suntem observatori. Pentru cei care déjà cunosc NLP, vorbim de a doua si a trei a pozitie perceptuală, respectiv în pozitia TU și cea de Observator.
Acest instrument se folosește atât în tratarea fobiilor și traumelor, cât și în tratarea oricărei emoții prea puternice, copleșitoare, inacceptabile sau imposibile, având rolul de despovarare a gandului de incarcatura emotionala. Astfel acele semnale negative dispar, experiența rămânând în interiorul nostru într-un alt cadru de referință, cel al spectatorului. Dispar generalizările acelui moment, cel fără senzatții neplăcute. Este ca atunci când vezi un film în care are loc efectuarea unei operații, dar tu nu simți durerea. Astfel se produce schimbarea la nivel neurologic.
Un lucru este important de știut, dacă folositi acest instrument pentru emoții si experiențe plăcute, efectul lui este de a neutraliza situația nemaiputând să o simțiți vie.
Fobiile sunt în general rezultatul unei experiențe de învățare petrecute o singură dată, inconștientul încearcă să ne spună despre pericolul prezent și că trebuie să fii atent. Teama ne face orbi la pericolele întâlnite pe parcursul vieții, ea se asociază cu un întreg set de strategii de supraviețuire care este altceva. De fapt ea ne îmbolnăvește.
Această tehnică funcționează foarte bine și în tulburările posttraumatice (TSPT).
Completarea acestui instrument se poate face cu aplicarea Tehnicii Eye movements integration. În NLP această tehnică este folosită cu precădere în găsirea resurselor, în schimbarea stărilor neplăcute, în găsirea de soluții la problemele și dificultățile obișnuite și în relaxare.
Individual, această tehnică se poate aplica:
dimineața, ca și gimnastică a globilor oculari pentru tonifiere mentală,
seara, ca metodă de destresare și pregatirea pentru un somn linistit