Sănătate în fiecare zi

Arăt: 1 - 3 din 3 REZULTATE

10 lucruri surprinzătoare pe care trebuie să le știi despre bolile autoimune

Aceste misterioase boli au deseori simptome derutante. Toată lumea pare să știe câte ceva despre bolile autoimune, asta și pentru că termenul este ca o găleată generală care include peste 80 de afecțiuni, de la scleroza multiplă sau diabet de tip 1, la cele mai rare cum ar fi Sindromul Asherton, care cauzează cheaguri de sânge în organele corpului.

Numărul celor care se îmbolnăvesc de astfel de afecțiuni este în creștere, dar experții nu au încă o explicație de ce. Iată 10 lucruri pe care trebuie să le știi despre bolile autoimune.

Sistemul imunitar este ca o armată

El se păzește de organismele care provoacă boli prin eliberarea soldaților săi (anticorpii), proteine din sânge menite să neutralizeze amenințarea. Acesta este răspunsul imun. „El petrece mare parte din primii tăi ani de viață încercând să facă disticnție între prieteni și dușmani, astfel încât să te protejeze de invadatori“, explică dr. Anca Askanase, director al Columbia Lupus Center.Dar, uneori, sistemul imunitar confundă celulele sănătoase cu un invadator și trimite anticorpi pentru a-i ataca, ceea ce se întâmplă atunci când apare boala autoimună. Acest asalt asupra celulelor sănătoase se poate întâmpla oriunde în organismul tău, de la piele (psoriazis) la tiroidă (boala Hashimoto).

Bolile autoimune merg în familii

Medicii știu că există o componentă genetică a bolilor autoimune și că unele dintre ele se găsesc cu precădere în anumite grupuri etnice. De exemplu, lupus (o inflamație dureroase și distrugătoare a organismului) afectează mai des afro-americanii, hispanicii, asiaticii și femeile din America, în timp ce la caucazieni întâlnim mai des diabetul de tip 1 (în care pancreasul produce puțină insulină sau deloc).

De curând, medicii au descoperit că o singură genă poate provoca diferite boli la diferiți oameni – poți avea boala Crohn (care afectează sistemul digestiv), în timp ce aceeași genă îi poate da mamei tale alopecie ( când sistemul imunitar țintește foliculii de păr). „Unele gene poartă un risc pentru multiple afecțiuni, iar altele cresc riscul doar pentru una“, spune dr. Timothy B. Niewold, director al Judith and Stewart Colton Center for Autoimmunity din New York.

Și mediul înconjurător joacă un rol, prin expunerea la materiale chimice și poluanții din ceea ce mâncăm și folosim. „De exemplu, știm că fumatul crește șansele de a face artrită reumatoidă“, spune dr. Niewold, „iar oamenii s-ar putea să fie susceptibili la diferite niveluri“.

Simptomele pot apărea brusc

O boală autoimună pare să iasă la suprafață de nicăieri sau să apară după o afecțiune care nu are nicio legătură – cum ar fi o gripă – așa că oamenii de știință caută să afle dacă virușii sau infecțiile pot fi așa zisul trăgaci. Un virus care a fost studiat pentru posibile legături între lupus, scleroza multiplă și alte boli autoimune este virusul Epstein-Barr. Mulți l-au avut în organism la un moment dat în viața lor,m și de obicei stă în adormire în organism. Dar cercetătorii au descoperit că, la unele persoane, acesta „pornește“ gena asociată cu bolile autoimune, crescând șansele de a face una din ele.

Femeile sunt mai predispuse la boli autoimune

75% din cele 23 de milioane de bolnavi din SUA sunt femei, dar nu se știe exact de ce. „Putem spune că femeile au un răspuns imunitar mai puternic, în general, pentru că bărbații sunt de două ori mai expuși riscului de a face cancer sau infecții“, spune dr. Johann Gudjonsson, profesor de imunologie moleculară a pielii de la Universitatea din Michigan în Ann Arbor. „Acest răspuns mai puternic este o sabie cu două tăișuri: este bine pentru protecție, dar predispune femeile la un sistem imunitar lipsit de control“.

Unele boli autoimune au aceleași simptome

„Multe boli autoimune au aceleași simptome“, spune dr. Askanase, și multe dintre acestea pot fi semne ale altor afecțiuni. „Deseori, unul dintre primele semne este oboseala extremă, care ar putea fi catalogată de medici ca o simplă consecință a unui program de lucru foarte încărcat“, spune ea. Există aproape 100 de boli autoimune cunoscute, și multe au simptome confuze: diaree (boala celiacă, boala Crohn, colita ulcerativă), oboseala (boala celiacă, fibromialgia, sindromul Guillan – Barre, lupus, scleroză multiplă), pierderea părului (alopecia, boala hashimoto, scleroderma), dureri ale încheieturilor (artrita reumatoidă, scleroza multiplă) și eczeme (dermatită, lupus, psoriazis).

Un stomac sensibil poate fi un semn al unei boli autoimune

Problemele digestive apar la mai toată lumea și deseori sunt cauzate de un virus sau de ceva ce am mâncat. Dar dacă persistă sau apar la intervale regulate împreună cu alte simptome cum ar fi scaune cu sânge, dureri, transpirații nocturne și febră, ar putea fi sindromul colonului iritabil, un grup de afecțiuni autoimune care cauzează inflamația cronică a tractului digestiv.

E logic astfel că alte boli autoimune implică și probleme gastrice: 70% din celulele care controlează imunitatea se află în intestin. Oamenii de știință de la Universitatea Yale caută o legătură între lupus și afecțiuni la nivelul intestinului care permit bacteriilor de aici să migreze spre organe.

Da, poți fi prea curat

Încrederea noastră ridicată în antibacteriene pentru curățarea caselor și a mâinilor poate fi parțial responsabilă pentru sistemul nostru imunitar dat peste cap. Ipoteza igienei se bazează pe ideea că sistemul imuniatr dezvoltă ca răspuns confruntarea bacteriilor, virusurilor și alte afecțiuni legate de germeni. Potrivit acestei teorii, copiii sunt crescuți într-un mediu „prea curat“ cu suoraexpunere la antibiotice și alte chimicale din mediul înconjurător și prea puțin expuși la murdărie și microbi. Apoi, când sistemul imunitar este chemat să acționeze împotriva unui invadator, nu știe cum să reacționeze și s-ar putea să o ia razna.

Diagnosticarea unei boli autoimune nu este știință exactă

Este greu să dezvolți un test pentru o boală când nu știi ce o provoacă. „Nu există încă testări perfecte“, spune dr. Niewold. Unul se referă la anticorpi nucleari: „Dacă ai lupus, vei ieși pozitiv la acesta. Dar pacienții cu alte multe afecțiuni ar putea avea un rezultat pozitiv, la fel ca și cei sănătoși“ Medicii au nevoie să observe o constelație întreagă de factori, spune dr. Niewold.

S-ar putea să fie nevoie de stăruință

Unul dintre primele indicii că ai o boală autoimună poate o vagă senzație că nu te simți bine. Mulți medici, când aud ceva atât de vag – mai ales când e vorba de oboseală, schimbări hormonale sau minte încețoșată – nu sunt foarte îngrijorați, pun diagnostic greșit sau trimit pacientul la psiholog. De exemplu, „simptomele în cazul sindromului Hashimoto pot fi confundate cu cele ale premenopauzei sau depresiei“, spune dr. Mary Vouyiouklis Kellis, endocrinolog la Cleveland Clinic. Plus că, multe simptome ale bolilor autoimune apar și dispar.

Așa că dacă instinctul îți spune că ceva nu este în regulă, fii propriul avocat: un pacient, merge în medie la patru doctori în patru ani înainte de a primi un diagnostic corect. Dacă bănuiești că ai o boală autoimună, ține o listă a simptomelor neobișnuite indiferent cât de agresive, rare sau scurte sunt.

Învățăm tot mai multe despre bolile autoimune în fiecare zi

În ciuda tuturor necunoscutelor despre bolile autoimune, cercetătorii speră. Dr. Niewold crede că bolile autoimune sunt rezultatul eficienței organismului nostru de a lupta cu infecțiile, astfel încât oamenii de știință caută să găsească modalități de „reeducare“ a sistemului imunitar. „Sistemul imunitar este foarte bun să-și reamintească celulele pe care are nevoie să te atace; trebuie să învățăm cum să redirecționăm răspunsul imun când atacă organele și țesuturile normale“, spune el. „Am făcut mari progrese. Există multe lucruri la orizont, cum ar fi terapia genică și posibila vaccinare.

Lupta cu „boala cu o mie de fețe“

Marian Vlădeanu este unul dintre miile de bolnavi de scleroză multiplă din România. Avea 42 de ani când a primit acest diagnostic sec, dar implacabil al unei boli căreia trebuie să-i facă față toată viața.

Povestea lui Marian începe în anul 2010, când a suferit un accident minor de mașină. Acesta a fost cauzat de un atac de diplopie (vedere dublă). Pentru că incidentul l-a pus pe gânduri, a mers imediat la medic pentru un consult. În urma unui RMN efectuat la Spitalul Elias a aflat că suferă de scleroză multiplă, numită și „boala cu o mie de fețe“. Au apărut, apoi, la scurt timp, simptome precum scăderea mobilității piciorului drept și pierderea rapidă în greutate. Viața a început să i se schimbe radical, iar Marian s-a vîzut nevoit să se pensioneze pe caz de boală, după ce a început tratamentul. „Să te tratezi pentru o boală fără să știi cauzele care au declanșat-o este cel mai dificil“, spune Marian. După un an, a intrat într-un program subvenționat de stat și este nevoit zilnic să-și injecteze singur tratamentul, sperând ca va putea ține simptomele sub control. Nu toți sunt la fel de nororcoși ca el. „Eu am intrat în cei 2500 de pacienți înscriși în acest program, dar alte câteva sute așteptau pe liste pentru a reuși să-și îmbunătășească modul de viață“, spune Marian.

Familia i-a fost mereu alături

„Mă consider un caz fericit. Și asta pentru că se crede că la persoanele cu vârste mai înaintate, evoluția bolii este mai lentă. Sunt tineri de 20 și ceva de ani diagnosticați de boală și nici nu-mi vine să mă plâng“, continuă el. Cei care i-au fost alături mereu necondiționat au fost membrii familiei care l-au sprijinit din prima clipă. Are câțiva prieteni, iar cei mai mulți sunt cei din Asociația Pacienților cu Scleroză Multiplă. „Ne întâlnim în fiecare lună, ne sprijinim unii pe alții, organizăm excursii prin țară, participăm la seminarii. Suportul moral joacă un rol important în viața unui bolnav de scleroză multiplă, iar o gândire pozitivă își poate fi de mare ajutor în zilele mai rele“, conchide Marian Vlădeanu.

A devenit mamă, deși suferă de o boală autoimună

La numai 27 de ani, Simona din Sibiu a fost diagnosticată cu o boală cruntă, imprevizibilă: scleroza multiplă. Dar nu a lăsat boala să-i conducă viața, așa că a dat naștere a doi copii și este în continuare o fire optimistă.

Boala aceasta, incredibil de parșivă, și-a făcut loc în viața Simonei de aproape 10 ani, iar acum femeia ne povestește prin ce-a trecut. Scleroza multiplă este o afecțiune în care corpul își atacă propriile celule, cauzând probleme la nivelul creierului și măduvei spinării. Dar se manifestă diferit de la o persoană la alta.

Printre alte afecțiuni de numără tulburări de echilibru, de vedere, auditive, dar și paralizii ale membrelor. Prima problemă în cazul Simonei a fost paralizia părții drepte a feței, după o perioadă foarte stresantă la serviciu. Un RMN a scos la iveală leziuni demielinizante pe creier, dar Simona a considerat că este o eroare medicală.

Peste un timp a născut un băiețel sănătos. „În perioada în care învăța să meargă am început să nu-l mai văd. Adică, cu unul din ochi vedeam neclar, iar în semiumbră nu reușeam să-i disting fața.“, spovestește Simona.

A făcut un alt RMN și atunci diagnosticul a fost confirmat. Un program național a ajutat-o la vremea respectivă să urmeze un tratament cu interferon pentru încetinirea evoluției bolii, care ar fi costat-o 15.000 de euro pe an.

Susținută de cei dragi

A început să caute să afle mai multe despre boală. A aflat că persoanele afectate de această boală pot duce o viață normală, dar periodic, cu o frecvență ce nu poate fi stabilită, de la luni până la ani, apar puseuri mai mult sau mai pușin agresive, fiindu-i afectată calitatea vieții. „După o perioadă de acceptare, în care am trecut și prin depresie, am început să fac haz de necaz, spunându-mi că este boală care nu mă omoară, doar îți mai pică una-alta pe drum. Trebuie să știi ce fac alte persoane aflate în aceeași situație, să cauți grupuri de sprijin și viața poate fi frumoasă, chiar și cu o astfel de boală“.

„Înveți să vezi altfel viața“

Nu după mult timp, a dat naștere unui al doilea copil, chiar dacă se afla în perioada de tratament. Își făcea griji în privința sănătății copiilor, dar a fost un moment în care s-a liniștit. „Dacă boala nu este avansată sau agresivă, copiii se nasc sănătăoși, boala nefiind transmisibilă. E greu când îi dai pe copii în leagăn și să te bucuri alături de ei când ai vertijuri, nu poți urca pe munși cu ei dacă ai deficiențe locomotorii, dar rămâi alături de ei. Poți învăța să privești lucrurile cu optimism. Eu pot, și cred că oricine poate!“, conchide Simona.