Sănătate în fiecare zi

Arăt: 1 - 2 din 2 REZULTATE

Lupta cu „boala cu o mie de fețe“

Marian Vlădeanu este unul dintre miile de bolnavi de scleroză multiplă din România. Avea 42 de ani când a primit acest diagnostic sec, dar implacabil al unei boli căreia trebuie să-i facă față toată viața.

Povestea lui Marian începe în anul 2010, când a suferit un accident minor de mașină. Acesta a fost cauzat de un atac de diplopie (vedere dublă). Pentru că incidentul l-a pus pe gânduri, a mers imediat la medic pentru un consult. În urma unui RMN efectuat la Spitalul Elias a aflat că suferă de scleroză multiplă, numită și „boala cu o mie de fețe“. Au apărut, apoi, la scurt timp, simptome precum scăderea mobilității piciorului drept și pierderea rapidă în greutate. Viața a început să i se schimbe radical, iar Marian s-a vîzut nevoit să se pensioneze pe caz de boală, după ce a început tratamentul. „Să te tratezi pentru o boală fără să știi cauzele care au declanșat-o este cel mai dificil“, spune Marian. După un an, a intrat într-un program subvenționat de stat și este nevoit zilnic să-și injecteze singur tratamentul, sperând ca va putea ține simptomele sub control. Nu toți sunt la fel de nororcoși ca el. „Eu am intrat în cei 2500 de pacienți înscriși în acest program, dar alte câteva sute așteptau pe liste pentru a reuși să-și îmbunătășească modul de viață“, spune Marian.

Familia i-a fost mereu alături

„Mă consider un caz fericit. Și asta pentru că se crede că la persoanele cu vârste mai înaintate, evoluția bolii este mai lentă. Sunt tineri de 20 și ceva de ani diagnosticați de boală și nici nu-mi vine să mă plâng“, continuă el. Cei care i-au fost alături mereu necondiționat au fost membrii familiei care l-au sprijinit din prima clipă. Are câțiva prieteni, iar cei mai mulți sunt cei din Asociația Pacienților cu Scleroză Multiplă. „Ne întâlnim în fiecare lună, ne sprijinim unii pe alții, organizăm excursii prin țară, participăm la seminarii. Suportul moral joacă un rol important în viața unui bolnav de scleroză multiplă, iar o gândire pozitivă își poate fi de mare ajutor în zilele mai rele“, conchide Marian Vlădeanu.

Iubirea a învins boala

Au trecut patru ani de când Mihai și Ioana și-au jurat dragoste și credință și să fie alături unul de altul în bogăție și sărăcie, în sănătate și boală. Nu s-au așteptat însă ca iubirea lor să fie pusă la încercare de o boală gravă.

Povestea începe într-o zi de septembrie. „Se zice că Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți duce. Iar noi credem cu tărie în asta“, își începe povestea Ioana. Avea 23 de ani când l-a cunoscut pe Mihai, la București, unde ea studia la ASE. Amândoi aveau vise și ambiții. S-au îndrăgostit unul de altul imediat.

S-au căsătorit și au început să-și facă planuri de viitor. Apoi, dintr-o dată ceva s-a schimbat. „La început, totul părea o joacă. Făceam glume pe seama lui, pentru că uita de la mână până la gură. La un moment dat, însă, mi-a zis foarte îngrijorat că nu înțelege ce este cu el de uită multe lucruri și că simte că ceva este în neregulă cu el. Într-o zi s-a întâmplat ceva foarte serios. Ne aflam în mașină și la un moment dat a pus o frână brusc și m-a întrebat unde suntem și unde mergem. Știa cine sunt, dar nu știa unde suntem. După cinci minute și-a revenit și nu-și mai amintea nimic din ce se întâmplase mai devreme. M-am speriat  foarte tare și am hotărât să mergem la medic“.

Ce a arătat investigația RMN

Medicul, destul de rezervat, le-a spus că trebuie făcute mai multe analize. Au ieșit toate bune, apoi Mihai a fost trimis la psiholog. Au presupus că ar putea fi vorba de atacuri de panică. Nici aici nu au primit vreo veste proastă, așa că au ajuns la neurolog. „Am fost nemulțumită până acum, pentru că toate erau bune, dar el era din ce în ce mai rău. Așa că i-am spus neurologului că nu plec din cabinet până nu-i dă trimitere la RMN. Și aici a fost drama: peste două săptămâni am ieșit din cabinetul neurologului cu o analiză RMN care spunea negru pe alb că soțul meu avea o tumoră de 3 cm în lobul frontal drept. Am fost trimiși de urgență la un neurochirurg. “

Rugăciune înainte de operație

„Am mers la un neurochirurg la care ne-a trimis medicul de familie. După o investigație, acesta a hotărât că este nevoie de operație urgent. M-am rugat pentru Mihai împreună cu medicul înainte de operație. A urmat o operație grea, și a stat trei săptămâni în spital.“. Au urmat teste peste teste, alte RMN-uri și alte proceduri obositoare. „Acum este bine, iar eu aș face din nou tot ceea ce îmi stă în puteri, ca el să fie sănătos, să fie bine“, își încheie Ioana povestea.