Arhive factori - Sanatate 7

Ce este artroza și care sunt cei 7 factori care favorizează această boală

Artroza, sau reumatismul degenerativ cum mai este cunoscută, apare din cauza deteriorării cartilajului articular. Nu este o boală care apare brusc, ci se instalează în timp, afectând mai ales articulațiile solicitate mai des: genunchii, spatele, șoldul și degetele de la mâini.

Este o boală care apare, în general, la persoanele mai în vârstă, dar și la cele care practică anumite sporturi sau care au meserii solicitante din punct de vedere fizic. Se consideră că artroza este a doua boală de invaliditate la persoanele peste 50 de ani. Iar la nivel mondial, se estimează că peste 600 de milioane de oameni suferă de artroză.

Erodarea cartilajului

„Articulațiile unesc două oase acoperite cu cartilaj, un țesut cu extremități lucioase, netede, cu structură rezistentă. Cartilajul are două funcții majore: de amortizare a șocurilor și de alunecare. Un rol important de reînnoire a cartilajului îl au condrocitele, celule cartilaginoase care secretă fibre de colagen“, explică dr. Marcel Mihăilescu, medic ortoped.

Artroza începe să se instaleze atunci când este perturbat echilibrul dintre alcătuirea și distrugerea componentelor cartilajului. „Acest lucru duce la rigidizarea cartilajului, la modificarea structurilor care au rol în stabilizare, la apariția fisurilor la acest nivel. Acesta este cauza din care cartilajul nu va mai putea atenua șocurile din timpul mișcărilor. Astfel, sunt solicitate mai mult și oasele de sub el.“, spune medicul.

În urma presiunii, osul se mărește, formându-se așa-numitele ciocuri (osteofite). În artroză, sunt afectate nu numai cartilajul, ci și ligamentele, oasele, mușchii și lichidul sinovial.

Unde se poate localiza boala

Este o afecțiune care se poate instala la nivelul tuturor articulațiilor din organism. Dar, cele mai solicitate, sunt și cele mai afectate. Astfel, la nivelul genunchiului (gonartroza), șoldului (coxartroza), al coloanei vertebrale (zona,lombară, cervicală, dorsală), umărului (omartroza) și degetelor. „Întâlnim mai rar cazuri în care boala s-a instalat la nivelul articulațiilor cotului sau al celor temporor-mandibulare (unde osul mandibulei se întâlnește cu cel temporal al craniului)“, conchide dr. Mihăilescu.

7 factori care favorizează artroza

Nu se cunosc cu exactitate cauzele acestei boli, dar există anumiți factori care predispun la apariția ei.

Ereditatea. S-a demonstrat că există o predispozișie genetică în apariția artrozei. Astfel, persoanele care au un părinte cu artroză au un risc de până la trei ori mai mare de a dezvolta această boală.
Sedentarismul. Lipsa activității fizice scade tonusul muscular, reduce cantitatea de sânge transportată mușchilor, întreținând o oxigenare deficitară la nivelul cartilajului.
Obezitatea. Acesta nu este numai un factor care predispune la această boală, dar o și agravează. Excesul de kilograme pune presiune asupra articulațiilor genunchilor și șoldurilor, ceea ce duce la deteriorarea cartilajului.
Vârsta. Deși frecvența bolii este mai mare în rândul persoanelor mai în vârstă, boala poate apărea și la tineri. În cazul lor, boala se instalează în special la nivelul spatelui și al gâtului.
Traumatismele. O lovitură care afectează articulațiile poate fi direct responsabilă de leziunile care apar la nivelul cartilajelor. În cazul muncitorilor în construcții sau al alpiniștilor, de exemplu, există o presiune mai mare asupra articulațiilor.
Sexul. La femei, riscul de artroză este mai mare la menopauză, ceea ce demonstrează că estrogenul, hormon sexual feminin, ar avea rol protector față de această afecțiune.
Defectele congenitale ale articulațiilor. Acestea cresc de aproape șapte ori riscul de apariție a artrozei.

Factori care dăunează sistemului imunitar

O dietă săracă în nutrimente, somnul insuficient ori stresul sunt numai câțiva factori care dăunează sistemului nostru imunitar. Iar pentru păstrarea stării generale de sănătate, este esențial să avem un sistem imunitar de fier. Iar pentru asta este foarte important să știm ce schimbări trebuie să facem în alimentație și stilul de viață.

Alimentația nesănătoasă

Alimentația este unul dintre cei mai importanți factori care pot influența imunitatea. Mâncarea de tip fast-food, dulciurile rafinate, mâncarea cu multe grăsimi,mezelurile, afumăturile și produsele de patiserie sunt numai câteva produse care pot afecta imunitatea.

Medicii recomandă înlocuirea lor cu produse bogate în vitamina C (citrice), vitamina E (fructe oleaginoase), zinc (carne, ouă), vitamina A (lapte) , nutrimente care contribuie la dezvoltarea anticorpilor, armele importante alesistemului imunitar. De asemenea, consumul de alcool, fumatul și deshidratrea (bacteriile se dezvoltă foarte bine pe mucoasele uscate) dăunează imunității.

Somnul insuficient

Insomniile sau somnul insuficient (mai puțin de 6-7 ore pe noapte) pot duce la creșterea concentrației de hormoni ai stresului care slăbesc capacitatea de apărare a organismului. În timpul somnului, elementele sistemului imunitar se refac. Printre acestea se numără și globulele albe. Studii recente au demonstrat că imunitatea poate fi afectată foarte seriosă chiar și de o noapte nedormită.

Stresul

Cortizolul, hormonul eliberat de organism în condiții de stres, poate influența sistemul imunitar. Astfel, poate determina o sensibilitate mai mare în fața infecțiilor, a bolilor autoimune, dar și a unor tipuri de cancer.

Imunitatea este afectate prin mai multe tipuri de mecanisme, atunci când vorbim de stres și stări tensionate. Unul dintre acestea este inhibarea citokinelor, molecule proteice care ajută la cooperarea celulelor stistemului imunitar. Stresul poate încetini și răspunsul antiinflamator al organismului împotriva factorilor care duc la îmbolnăviri.

Sedentarismul

Lipsa activității fizice poate afecta sistemul imunitar prin scăderea rezistenței la infecții. În schimb, mișcarea în aer liber, la un nivel moderat, induce starea de bine, iar lumina naturală dezvoltă formarea celulelor T, care influențează imunitatea celulară și sunt implicate în apărarea organismului în fața virusurilor.

Este foarte important să știm că atunci când facem mișcare circulația sangvină se intensifică, iar anticorpii și celelalte celule imunitare ajung în tot organismul.

Anumite tratamente

Tratamentele cu antibiotice nu sunt bune prietene cu imunitatea. Mai exact, acestea pot distruge, pe lângă bacteriile rele, și pe cele bune, afectând astfel flora intestinală, și deci și imunitatea.

Asta nu înseamnă că trebuie să renunțați la tratamentele cu antibiotice. Pentru a preveni și elimina efectele negative ale acestora putem lua probiotice sau alimente care le conțin (iaurt și produse lactate fermentate). Astfel, flora intestinală își va reface echilibrul.

Care sunt simptomele cataractei și cum se tratează boala

Cataracta este o boală des întâlnită, mai ales la vârstnici, care se instalează „pe mutește“ și afectează vederea din cauza opacifierii progresive a cristalinului.

Deși seniorii sunt cei mai afectați, această boală, în ultima vrem, nu-i ocolește nici pe cei de 40-45 de ani. În plus, există și cataractă juvenilă, care îi afectează pe copii.

Primele simptome

Primul simptom, dar care este deseori neglijat, este slăbirea vederii. Când aceasta apare, pacienții dau vina pe oboseală sau pe vârstă și evită controlul medical. În timp, vederea începe să se încețoșeze și apare miopia – pacientul nu mai vede la distanță, dar începe să vadă bine de aproape. Din păcate, cataracta nu poate fi prevenită și, odată instalată, ea continuă să evolueze. Important este controlul medical pentru a primi diagnosticul în fază incipientă, astfel încât să poată fi tratată eficient. Diagnosticarea se face simplu, printr-un control de rutină la medicul oftalmolog.

Factori favorizanți

Nu putem vorbi despre cauzele bolii, propriu-zis, dar există factori care determină apariția bolii:

vârsta înaintată
factorii genetici (unele persoane moștenesc o predispozițe spre această boală)
expunerea excesivă la razele UV provenite din lumină naturală sau artificială (cum e cea din saloanele pentru bronzat)
diabetul zaharat, în special cel în care apar valori mari ale glicemiei
alte boli oculare, precum glaucomul, uveita, dezlipirea de retină sau tumorile oculare
tratamentul prelungit cu cortizoni (medicamente antiinflamatoare puternice)
intervențiile chirurgicale la nivel ocular
leziunile oculare, cauză întâlnită frecvent în cazul copiilor

Operația este singurul tratament

Din păcate, în cazul cataractei, nu există leacuri medicamentoase ori naturiste – așadar, intervenția chirurgicală este inevitabilă. Operația de tratare a cataractei presupune tehnici moderne, cu riscuri mici de infecții postoperatorii.

Prin intervenția chirurgicală, se urmăresc topirea și aspirația cristalinului (lentila ochiului), care și-a pierdut, din cauza bolii, transparența și înlocuirea lui cu un cristalin artificial.

Metoda clasică de operare presupune folosirea ultrasunetelor pentru îndepărtarea cristalinului afectat, însă, prin metodele moderne, inciziile sunt tot mai mici, iar riscurile aproape inexistente. Operația nu înseamnă că-ți face o vedere de vultur, dar diopriile cu care ai rămas vor fi mult mai ușor de controlat și de reglat.

Operația de cataractă durează aproximativ 10 minute și se face prin anestezie locală cu picături. Manevra de eliminarea a cristalinului opac și de implantare a celui bun se face prin microincizii care nu sângerează și nu necesită sutură.

Ce trebuie făcut înainte de operație

Orice pacient care suferă de cataractă este operabil, indiferent de vârstă, iar singurele elemente de care trebuie ținut seama sunt bolile asociate și etapele de parcurs înainte de intervenția chirurgicală:

un control oftalmologic complet, în care să fie făcute toate măsutorile necesare transplantului de cristalin
efectuarea analizelor de sânge și stabilizarea bolilor cronice de care suferă pacientul
tratarea eventualelor infecții oculare (conjunctivite, urcior) sau a infecțiilor din vecinătatea ochilor (sinuzite, amigdalite acute, abcese dentare etc.)

Un stil de viață sănătos reduce riscul de accident vascular cerebral

Un stil de viaţă sănătos poate reduce riscul ca o persoană să sufere un accident vascular cerebral. Și asta indiferent de predispoziţia sa genetică pentru această problemă de sănătate. La această concluzie au ajuns cercetătorii de la Universitatea Cambridge, potrivit Agerpres.

Atât factorii genetici cât şi cei de mediu, inclusiv dieta şi stilul de viaţă, joacă un rol important în declanşarea accidentului vascular cerebral.
O echipă internaţională de oameni de ştiinţă de la universitatea britanică a conceput un scor de risc genetic bazat pe studiul a 90 de mutaţii genetice asociate accidentului vascular cerebral de la 306.473 de bărbaţi şi femei. Aceștia erau incluşi în baza de date Biobank ce cuprinde informaţii biologice de la jumătate de milion de adulţi din Marea Britanie.

Realizarea studiului

Participanţii au avut vârste cuprinse între 40 şi 73 de ani. Ei nu aveau antecedente de accident vascular cerebral sau atac de cord.
Adoptarea unui stil de viaţă sănătos a fost descrisă de cercetători prin respectarea de către subiecţi a patru cerinţe: să nu fie fumători, să aibă o alimentaţie bogată în fructe, legume şi peşte, să nu fie supraponderali ori obezi şi să facă mişcare în mod regulat.
Datele privind internarea sau decesul au fost apoi utilizate pentru identificarea evenimentelor asociate accidentului vascular cerebral.Perioada medie de monitorizare a fost de şapte ani.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că un stil de viaţă nefavorabil era asociat cu un risc cu 66% mai mare de a suferi un accident vascular cerebral în comparaţie cu un stil de viaţă favorabil. Acest risc crescut a fost observat la orice categorie, indiferent de riscul genetic.

Factori asociați stilului de viață

În acelaşi timp, s-a observat că un risc genetic crescut, alături de un stil de viaţă nefavorabil a fost asociat cu o creştere de cel puţin două ori a posibilităţii de a suferi un AVC. Și asta în comparaţie cu asocierea dintre un risc genetic redus şi un stil de viaţă favorabil.
Aceste concluzii subliniază beneficiile pentru întreaga populaţie a adoptării unui stil de viaţă sănătos, independent de riscul genetic, au notat cercetătorii.
”Acest lucru subliniază cât de important este pentru fiecare dintre noi un stil de viaţă sănătos, chiar şi pentru cei care nu au o predispoziţie genetică evidentă”, a declarat profesor Hugh Markus de la Cambridge.
Dintre factorii asociaţi stilului de viaţă, cel mai semnificativ impact a fost observat în cazul fumatului şi al supraponderalităţii sau obezităţii.
Studiul, publicat în jurnalul ştiinţific BMJ, are însă doar caracter observaţional, aşadar nu poate fi trasă o concluzie fermă cu privire la cauză şi efect, potrivit Cambridge.