In copilarie legatura mea cu masajul era, de fapt, relatia mea cu tata. Imi amintesc cu bucurie de momentele in care tata imi spunea sa ii fac masaj si apoi “sa il calc in picioare”. Pentru mine era haios, eram domnisoara doctor. Apucam cu manutele mele cate “o bucata de spate” si o framantam si o feliam si trageam de ea in toate felurile pana se inrosea, iar apoi radeam in hohote de spatele lui roscovan.

      Treaba cu masajul nu era intr-un singur sens. Randul lui venea atunci cand raceam foarte tare, iar tata imi facea frectie cu otet sau alcool sanitar. Atunci el devenea “domnul doctor”.

      Odata cu trecerea anilor masajul s-a transfomat intr-o joaca mai serioasa, in care eu imi doream sa il ajut pe tata sa scape de toate durerile care il suparau si tare imi crestea inima de bucurie cand imi spunea: “George (cu pronuntie englezeasca), tu ai maini de aur!”. A fost primul care m-a indemnat si mi-a spus ca ar trebui sa fac ceva in acest sens. Nu l-am ascultat chiar pe moment. Probabil ca lucrurile se intampla atunci cand trebuie sa se intample.

       Tata nu a fost foarte afectuos cu mine in copilarie, insa atunci cand ii faceam masaj simteam apropierea, simteam afectiunea, simteam ca ne transmitem ceea ce nu ne spunem in cuvinte. Ceva special! Numai cei care au trait aceste experiente ma pot intelege.

         Daca eu am evitat si am tot amanat intalnirea, poate cu destinul, tata nu a renuntat. A insistat si nu s-a lasat batut. Ii sunt profund recunoscatoare pentru suportul moral si financiar. Asa am reusit sa finalizez cursurile de masaj la o scoala deosebita si cu cele mai complexe cursuri acreditate si de specializare, Centrul Biofocus. Ii multumesc pentru ca mi-a deschis ochii si m-a facut sa inteleg cat bine si cata alinare pot aduce. Nu stiu daca am  “doua maini de aur”, asa cum imi repeta el, insa sper sa fiu de folos. Este cea mai mare multumire pentru mine, dar si pentru el (vizionarul). Desigur ca nu-i multumesc numai verbal sau cumparandu-i diverse. De fiecare data cand merg acasa are parte de “un supermasaj”. De viziunea mea se bucura si alti membri ai familiei, insa tata primeste cele mai mari recompense. De, fata lui, viziunea lui, lupta lui, implementarea etc. Pe buna dreptate! :)

Ma iertati pentru varianta scurtata a povestii. Poate voi avea timp sa detaliez mai tarziu. Am incredere ca multi dintre voi se vor identifica cu povestea mea, macar pentru motivele principale (sa-mi ajut familia) care au dus la decizia de a face cursurile de masaj        

Tu pentru cine urmeaza sa faci cursurile de masaj?