Mielomul multiplu este un tip de cancer al sângelui care afectează plasmocitele, celule esențiale pentru combaterea infecțiilor. Tratamentul a evoluat semnificativ, iar imunoterapia joacă un rol cheie, ajutând sistemul imunitar să recunoască și să distrugă celulele mielomatoase. Medicamentele recente, cum ar fi anticorpii monoclonali, terapia CAR-T și inhibitorii de proteazom, au îmbunătățit considerabil supraviețuirea și calitatea vieții pacienților, transformând mielomul într-o boală mai gestionabilă. Aceste progrese au permis tratamente mai personalizate și mai eficiente.
În următorul interviu alături de doamna doctor hematolog, Daniela Georgescu, am prezentat de ce este esențial să înțelegem cum influențează aceste terapii răspunsul imunitar al pacientului și cum schimbă abordările terapeutice pentru mielomul multiplu.
Sănătate7: Ce este mielomul multiplu și cum influențează agenții imunoterapici răspunsul imunitar al pacientului în tratamentele pentru acesta?
Dr. Daniela Georgescu: Mielomul multiplu (MM) este un tip de cancer al sângelui care afectează plasmocitele, celule imune esențiale în producerea de anticorpi pentru combaterea infecțiilor. În mielomul multiplu, plasmocitele cresc necontrolat și produc proteine anormale, care interferează cu producția de celule sanguine sănătoase. Aceste celule anormale pot afecta oasele, rinichii și sistemul imunitar. Imunoterapia joacă un rol esențial în stimularea sistemului imunitar al organismului pentru a recunoaște și distruge plasmocitele transformate mielomatos. În prezent, se utilizează mai multe tipuri de imunoterapie, inclusiv anticorpi monoclonali, terapia celulară CAR-T, anticorpi bispecifici și inhibitori ai punctelor de control imun. Aceste tratamente ajută la amplificarea răspunsului imunitar, promovând atacul asupra celulelor mielomatoase. De exemplu, anticorpi monoclonali precum Daratumumab și Isatuximab vizează CD38, o proteină găsită pe celulele mielomatoase, ajutând celulele imune să le atace. Terapia CAR-T modifică genetic celulele T ale pacientului pentru a recunoaște celulele mielomatoase, iar anticorpii bispecifici, precum Teclistamab, conectează celulele T și celulele mielomatoase, stimulând un răspuns imun direct.
Sănătate7: Cum influențează medicamentele recente, cum ar fi inhibitori proteazomali sau agenți imunoterapici, tratamentele pentru mielomul multiplu?
Dr. Daniela Georgescu: Tratamentul mielomului multiplu s-a îmbunătățit semnificativ datorită noilor medicamente, cum ar fi inhibitorii de proteazom și agenții imunoterapici. Inhibitorii de proteazom, precum Bortezomib, Carfilzomib și Ixazomib, acționează prin blocarea proteazomilor, structuri celulare esențiale pentru descompunerea și reciclarea proteinelor. Celulele mielomatoase depind de proteazomi pentru a gestiona proteinele excesive pe care le produc, iar blocarea acestui proces duce la moartea acestora. Aceste medicamente au îmbunătățit semnificativ răspunsul la tratament și au prelungit supraviețuirea pacienților. În paralel, agenții de imunoterapie întăresc sistemul imunitar al organismului pentru a recunoaște și a ataca celulele mielomatoase. De exemplu, anticorpii monoclonali, cum sunt Daratumumab și Isatuximab, vizează CD38 pe celulele mielomatoase și facilitează distrugerea lor de către celulele imune. Terapia celulară CAR-T este un tratament personalizat în care celulele T ale pacientului sunt modificate genetic pentru a viza o proteină specifică, precum BCMA, pe celulele mielomatoase. Anticorpii bispecifici, precum Teclistamab, conectează celulele T cu celulele mielomatoase, stimulând un atac imunitar mai eficient. Aceste terapii combinate au dus la remisiuni mai profunde și durabile și au îmbunătățit calitatea vieții pacienților, în special în cazurile recidivate sau rezistente la alte tratamente. Impactul asupra tratamentului este semnificativ, îmbunătățind apoptoza, procesul de moarte a celulelor canceroase. De asemenea, se observă o îmbunătățire a ratelor de răspuns atunci când aceste tratamente sunt combinate cu alte medicamente, cum ar fi dexametazona și imunomodulatoarele, contribuind astfel la întârzierea progresiei bolii și la creșterea supraviețuirii pacientului. În plus, remisiunile devin mai profunde și de durată, oferind mai multe opțiuni de tratament pentru pacienții cu mielom recidivat sau refractar. Aceste progrese în tratamente duc la îmbunătățirea ratei de supraviețuire și a calității vieții, iar terapiile combinate, cum ar fi inhibitorii de proteazom și anticorpii monoclonali, sporesc eficacitatea tratamentelor.
Sănătate7: Cum au evoluat opțiunile terapeutice pentru mielomul multiplu în ultimii ani, datorită medicamentelor recente, cum ar fi inhibitori proteazomali și agenții imunoterapici?
Dr. Daniela Georgescu: În ultimii 20 de ani, tratamentele pentru mielomul multiplu au evoluat semnificativ. Înainte de anii 2000, tratamentele pentru mielom includau chimioterapie nespecifică (de exemplu, Melfalan, Ciclofosfamidă), corticosteroizi și transplant de celule stem. Transplantul de celule stem (SCT) implica administrarea unei chimioterapii cu doze mari urmate de reinfuzia de celule stem sănătoase, tratament care este încă folosit astăzi pentru pacienții eligibili. Totuși, aceste tratamente aveau puncte slabe semnificative, incluzând remisiuni mai scurte, toxicitate crescută și lipsa de precizie în țintirea celulelor mielomatoase. Chimioterapia nu făcea distincție între celulele canceroase și cele sănătoase, iar remisiunile erau mai scurte și toxicitatea tratamentului mai mare. Cu toate acestea, introducerea inhibitorilor de proteazom (IP) a revoluționat tratamentul mielomului multiplu. Bortezomib (Velcade), primul inhibitor de proteazom din clasă, a adus o îmbunătățire semnificativă a supraviețuirii, fiind adesea combinat cu alte medicamente. Carfilzomib (Kyprolis), un inhibitor de a doua generație, a oferit un tratament mai puternic cu mai puține efecte secundare, în timp ce Ixazomib (Ninlaro), un inhibitor oral, a făcut tratamentul mai convenabil pentru pacienți. Imunoterapia, care a început să fie utilizată începând cu 2015, a adus o nouă eră în tratamentele pentru mielom. Anticorpii monoclonali, precum Daratumumab și Isatuximab, au îmbunătățit considerabil supraviețuirea pacienților, iar utilizarea acestora în combinație cu alte medicamente a dus la rate de răspuns mai mari și remisiuni mai durabile. Începând cu 2021, terapia celulară CAR-T și anticorpii bispecifici au deschis noi perspective, oferind tratamente personalizate care vizează proteinele specifice de pe celulele mielomatoase, cum ar fi BCMA. Idecabtagene vicleucel (Abecma) și Ciltacabtagene autoleucel (Carvykti) au adus îmbunătățiri semnificative, chiar și pentru pacienții cu recidive multiple. Anticorpii bispecifici, cum ar fi Teclistamab, sunt promițători, deoarece nu necesită colectarea personalizată de celule, facilitând accesul pacienților la tratament. În prezent, cercetările continuă, vizând noi proteine precum GPRC5D și FcRH5, și se investigează inhibitorii punctelor de control imun (de exemplu, blocanți PD-1/PD-L1) pentru a spori eficiența răspunsului imun. Aceste progrese, împreună cu terapiile combinate, au schimbat complet prognosticul pentru pacienții cu mielom multiplu, oferind un tratament mai personalizat, mai eficient și cu o supraviețuire mai lungă.
În concluzie, progresele semnificative în tratamentele pentru mielomul multiplu, inclusiv introducerea agenților imunoterapici și a inhibitorilor de proteazom, au revoluționat gestionarea acestei afecțiuni. Aceste terapii nu doar că îmbunătățesc supraviețuirea și calitatea vieții pacienților, dar permit și tratamente mai personalizate, cu răspunsuri imune mai eficiente. Astfel, perspectivele pentru pacienții cu mielom multiplu sunt mult mai optimiste decât în trecut, oferindu-le opțiuni de tratament mai sigure și mai eficiente.
Doamna doctor Daniela Georgescu este medic primar hematolog, șef Secția de Hematologie 2 la Spitalul Clinic Colentina, în paralel asistent universitar doctor la UMF Carol Davila din București, Catedra Hematologie Fundeni. Totodată, lucrează prin colaborare cu Centrul Oncologic Sanador și Medlife Floreasca, având o experiență de peste 15 ani cu pacienți cu hemopatii maligne, dar și cu boli rare, de tip trombocitopenii imune și anemii hemolitice imune și nonimune, precum și talasemii.
