Sănătate în fiecare zi

Arăt: 1 - 1 din 1 REZULTATE

Un îngeraș de copil născut prematur a luptat pentru viață

Când o vezi pe Maria, o fetiță cu păr roșcat și ochi albaștri, nu ai crede că la naștere avea doar 790 de grame și 30 de centimetri. Astăzi, are 3 ani, este încă mititică și slăbuță, pentru vârsta ei, dar compensează când începe să vorbească.

Până la 22 de săptămâni, Irina, mama Mariei, a avut o sarcină normală și de-abia aștepta să-i vină pe lume micuța comoară. În timpul unei ecografii, a descoperit că fetița ei avea o întârziere de dezvoltare de 10 zile. A tot sperat că pe parcurs Maria va recupera retardul, însă visele i-au fost spulberate odată cu trecerea timpului, când ritmul de creștere a încetinit, pentru ca în final să se oprească.

Fiecare zi, o mică victorie

Irinei i s-a spus că probabil nu va depăși 26 de săptămâni de sarcină, însă travaliul s-a declanșat la începutul săptămânii 31. Maria a fost o luptătoare din prima clipă. Nu a avut nevoie de mască de oxigen și nu a făcut nicio infecție. Au urmat, însă, 9 săptămâni petrecute în incubator, în secția de terapie intensivă prematuri de la Spitalul „Cantacuzino“. A avut două hemoragii intracraniene, a suferit o anemie și a fost hrănită printr-o sondă introdusă în stomac. În primele două luni din viața Mariei, Irina a trăit mereu cu frică. „Coboram noaptea să văd dacă lumina era stincă în secția de terapie intensivă, pentru că asta îmi spunea că totul este în ordine. Iar când era anunțată urgență în terapie intensivă…ne uitam unele la altele, noi, mamele și sunt convinsă că fiecare dintre noi își zicea: «Dă, Doamne, să nu fie al meu!»“, mărturisește Irina.

Sprijinul cadrelor medicale a fost nepreșuit. Atât pe perioada sarcinii, cât și după naștere, Irina a știut în orice moment la ce să se aștepte.Medicii i-au explicat riscurile nașterii premature, precum și ce analize și proceduri îi sunt făcute fetiței și în ce scop. „Alături mi-au fost și asistentele care m-au ajutat să-mi canalizez gândurile și energia pe ceea ce puteam face pentru copilul meu și nu de puține ori m-au alinat cu o vorbă bună“.

După externare, Maria a fost nevoită să urmeze ședințe de kinetoterapie și a făcut primii pași la vârsta de 1 an și 8 luni. Acum vorbește cursiv, are 10 kilograme, șiadoră baletul.