O mamă diagnosticatp cu cancer în stadiul 4 la 6 luni după ce a născut vorbește despre teama de a nu-și vedea fiica cum crește, potrivit mirror.co.uk
Bloggerița Joanna Heard, 34 de ani, a aflat în luna iulie că are o tumoră și că ar mai putea să trăiască un an de zile.
O lună mai tîrziu i s-a spus că testele i-au ieșit pozitive la ALK, o boală genetică care afectează, în principal, femeile tinere sau de vârstă mijlocie care fumează puțin sau, cum e Joanna, nu fumează deloc.
Deși femeia urmează un tratament pentru mișcorarea tumorii, ea spune că speranța de viață nu este mai mare de 7 ani.
Joanna, care se descrie ca o bolnavă de cancer războinică și-a făcut un cont pe Instagram: @justamammafightingcancer . O ajută să facă față luptei pe care o duce în fiecare zi, în timp ce încearcă să-ți înțeleagă boala. Joanna spune că atunci când a fost diagnosticată i s-au mai dat 6 luni de trăit, iar gîndurile negre și-au făcut loc în mintea ei.
„Era ireal. Era ca și cum „nu se poate, asta se poate întâmpla numai altora. Sunt o proaspătă mamică, de 34 de ani. Și mă gândeam în continuu că în maximum un an o să mor.“, spune ea.
„Trebuie să te așezi și să te gândești foarte bine: dacă îmi spun să fac chimioterapie, oare o să aibă efect? Oare merită? Să treci prin toate gândurile și emoțiile astea a fost îngrozitor, dar oamenii se confruntă cu asta în fiecare zi. “
Medicii au bănuit că Joanna, care ar trebui să se căsătorească cu partenerul ei de viață în luna aprilie anul viitor, are infecție la plămâni, pneumonie sau pleurezie și este pasionată de relevarea problemelor legate de diagnostice greșite și tratamente greșite.
„Afectează din ce în ce mai mulți tineri și nu orice spital oferă testarea celulelor care descoperă aceste forme rare ale bolii. Nu orice oncolog din țară cunoaște această afecțiune, ceea ce te cam sperie. Să spui ce știi desprea această boală înseamnă o putere pe care o ai asupra ei și mai mare.
Joanna, care este originară din Southport, ia un tratament medicamentos zilnic. Când va deveni imună la medicament, undeva peste aproximtaiv 3 ani va avea nevoie de o alternativă.
„Când nu va mai avea niciun efect pentru mine, va apărea un altul. Sunt foarte scumpe, de aceea nu oferă teste genetice pentru toată lumea. Nu respir prea bine și nu pot merge foarte mult. Sunt clasificată ca o persoană cu dizabilități. Și am dureri la nivelul nervilor.“
Joanna spune că blogul pe care îl are a ajutat-o să rămână într-o stare optimistă și i-a ajutat prietenii și familia să facă față la tot ce se întâmplă.
„Pentru că sunt o persoană foarte pozitivă și ei sunt mai pozitivi. Știu că voi face tot ce pot pentru o schimbare pozitivă. Războinică este un cuvânt bun. Este o bătălie pentru a-mi salva viața și pentru a-i salva și pe alții. Am dedicat o parte din blog întrebării „de ce eu?“. A fost o chestie terapeutică. Când am fost prima dată diagnosticată, m-am distanțat de toată lumea. Mă simțeam de parcă i-aș fi dezamăgit. Am început să scriu și am început acest blog. Îmi place să scriu. Întotdeauna mi-am dorit să fac asta. Am avut unele comentarii foarte frumoase. Mi-a plăcut să le citesc și m-au mai înveselit. este greu să mă descriu ca o victimă. Refuz să cred asta.“
Joanna spune că un grup de sprijin format on-line cu pacienți care trec prin aceeași dramă a fost un ajutor fantastic pentru ea, și asta de vreme ce materialele disponibile pe Internet despre rata de supraviețuire în cazul cancerului pulmonar sunt foarte triste.
„Grupul de sprijin a fost fantastic. E nemaipomenit să vorbești cu oameni care trec prin aceeași chestie ca tine. Deseori stau aici și mă gândesc dacă o să fiu la nunta fiicei mele. E foarte posibil să nu. Ea este motivația mea.“