Sănătate în fiecare zi

Arăt: 1 - 3 din 3 REZULTATE

Cele mai bune tehnici de respirație pentru alergătorii începători. Sfatul antrenorului

Mulți alergători începători rămân fără suflu foarte repede. Asta înseamnă de obicei că ritmul, viteza sunt prea rapide. Dar, se poate datora și respirației ineficiente. Antrenorul de fitness și alergător la semimaraton și maraton, Marius Bujoreanu, ne arată cum trebuie să respirăm corect în timp ce alergăm pentru a ne îmbunătăți performanța.

Respirație adâncă vs. respirație scurtă

foto: Fitsum Admasu

În timp ce alergi ar trebui să folosești respirația adâncă (respirația din diafragmă) pentru că este mai bună pentru o cantitate de oxigen primită eficientă și maximă. Aerul pe care îl respiri rămâne în plămâni pentru foarte scurt timp, în cazul unei respirații scurte care ar reduce cantitatea de oxigen pe care o inspiri. Tehnicile proaste de respirație sunt motivele cel mai desîntâlnite la oamenii care se vîd nevoiți să facă pauze multe.

Respirația adâncă este mai eficientă când alergi pentru că folosește întreaga capacitate a plămânilor. Aerul pe care îl inspiri traversează și porțiunea inferioară a plămânilor și stă acolo mai mult. Asta crește absorbția oxigenului.

Cum să exersezi respirația adâncă

  • întinde-te pe sol sau pe canapea și pune mâinile sau o carte ușoară pe stomac
  • inspiră și expiră adânc. Ar trebui să vezi în mod clar cum se ridică acea carte când inspiri și se lasă când expiri
  • concentrează-te să expiri întreaga cantitate de aer din plămâni. Cu puțin exercițiu, acest tip de respirație o să devină automat și complet natural.

Respirația pe nas vs. respirația pe gură

În general, scopul este să inspiri oxigen și să expiri diaoxid de carbon, cât mai eficient posibil. În mod natural, poți inspira pe nas la fel de mult oxigen cât inspiri și pe gură. Așa că pare perfect de înțeles să respiri în principal pegură cînd alwrgi. E adevărat că aerul este filtrat și mai cald când respiri pe mas, dar nu este o idee bună să-i impui organismului un anumit mod de respirat (pe nas sau pe gură)atunci când are nevoie de mult oxigen. Pe măsură ce intensitatea alergării crește, vei vedea curând că nu poți primi destul oxigen prin simpla inspirare pe nas.

Ritmul potrivit de respirație atunci când alergi

foto: Filip Mroz
  • Alergări ușoare de mică intensitate: 3:3 (trei pași pe inspirație, trei pași pe expirație)
  • Alergări de intensitate medie: 2:2
  • Alergări de intensitate mare: 1:1

Aceste reguli ar trebui privite cu titlu informativ, pentru că nu se pot aplica la orice alergător. În afară de suflu și intensitatea alergării, cel mai imprtant lucru este să te concentrezi pe respirația adâncă, pentru că astfel va crește durata fiecărei inspirații și expirații.

Să tragem linie

Evită respirațiile scurte pe piept când alergi și concentrează-te pe respirat lung. Respiră și pe nas și pe gură, dar în principal pe gură. Încearcă diferite ritmuride respirație și alege-l pe cel care te face să te simți confortabil. Tehnica ta cea mai bună de respirat în timpul alergăriise va dezvolta de la sine de-a lungul timpului.


Cele mai bune tehnici de respirație atunci când alergăm. Ce spune specialistul

Mulți alergători începători rămân fără suflu foarte repede. Asta înseamnă de obicei că ritmul, viteza sunt prea rapide. Dar, se poate datora și respirației ineficiente. Antrenorul de fitness și alergător la semimaraton și maraton, Marius Bujoreanu, ne arată cum trebuie să respirăm corect în timp ce alergăm pentru a ne îmbunătăți performanța.

Respirație adâncă vs. respirație scurtă

În timp ce alergi ar trebui să folosești respirația adâncă (respirația din diafragmă) pentru că este mai bună pentru o cantitate de oxigen primită eficientă și maximă. Aerul pe care îl respiri rămâne în plămâni pentru foarte scurt timp, în cazul unei respirații scurte care ar reduce cantitatea de oxigen pe care o inspiri. Tehnicile proaste de respirație sunt motivele cel mai desîntâlnite la oamenii care se vîd nevoiți să facă pauze multe.

Respirația adâncă este mai eficientă când alergi pentru că folosește întreaga capacitate a plămânilor. Aerul pe care îl inspiri traversează și porțiunea inferioară a plămânilor și stă acolo mai mult. Asta crește absorbția oxigenului.

Cum să exersezi respirația adâncă

  • întinde-te pe sol sau pe canapea și pune mâinile sau o carte ușoară pe stomac
  • inspiră și expiră adânc. Ar trebui să vezi în mod clar cum se ridică acea carte când inspiri și se lasă când expiri
  • concentrează-te să expiri întreaga cantitate de aer din plămâni. Cu puțin exercițiu, acest tip de respirație o să devină automat și complet natural.

Respirația pe nas vs. respirația pe gură

În general, scopul este să inspiri oxigen și să expiri diaoxid de carbon, cât mai eficient posibil. În mod natural, poți inspira pe nas la fel de mult oxigen cât inspiri și pe gură. Așa că pare perfect de înțeles să respiri în principal pegură cînd alwrgi. E adevărat că aerul este filtrat și mai cald când respiri pe mas, dar nu este o idee bună să-i impui organismului un anumit mod de respirat (pe nas sau pe gură)atunci când are nevoie de mult oxigen. Pe măsură ce intensitatea alergării crește, vei vedea curând că nu poți primi destul oxigen prin simpla inspirare pe nas.

Ritmul potrivit de respirație atunci când alergi

  • Alergări ușoare de mică intensitate: 3:3 (trei pași pe inspirație, trei pași pe expirație)
  • Alergări de intensitate medie: 2:2
  • Alergări de intensitate mare: 1:1

Aceste reguli ar trebui privite cu titlu informativ, pentru că nu se pot aplica la orice alergător. În afară de suflu și intensitatea alergării, cel mai imprtant lucru este să te concentrezi pe respirația adâncă, pentru că astfel va crește durata fiecărei inspirații și expirații.

Să tragem linie

Evită respirațiile scurte pe piept când alergi și concentrează-te pe respirat lung. Respiră și pe nas și pe gură, dar în principal pe gură. Încearcă diferite ritmuride respirație și alege-l pe cel care te face să te simți confortabil. Tehnica ta cea mai bună de respirat în timpul alergăriise va dezvolta de la sine de-a lungul timpului.

Când trebuie operată deviația de sept

Îți vine să crezi sau nu, dar aproximativ 80% din populația lumii are deviație de sept. Din aceștia, doar 15-20% prezintă o nealiniere a septului nazal astfel încât are probleme de respirație. Atunci este nevoie de intervenție chirurgicală.

Când nasul numai poate să-și îndeplinească funcțiile există riscul dezvoltării unor probleme de sănătate. Deviația de sept apare când osul și cartilajul care împart nasul în două (septul nazal) sunt deplasate fie în dreapta, fie în stânga, cauzând dificultăți de respirație.

„Deviația septului nazal este fie un viciu de dezvoltare din naștere fie a survenit ca urmare a unui traumatism, așa cum este cazul boxerilor și luptătorilor“, explică dr. Cristina Ionescu, medic primar ORL. „Nu toate deviațiile de sept necsită tratament, Este importantă starea pacientului, adică modul în care poate respira pe nas. Se face un examen rinoscopic și endoscopic de către medicul ORL și apoi se poate face operația, dar numai în scop funcțional respirator și nu estetic“, explică medicul.

Complicații

Congestia nazală și dificultatea de a respira sunt unele dntre cele mai evidente simptome ale deviației de sept. Maipot apărea inecții repetate ale sinusurilo, sângerări nazale, dureri de cap, respirație zgomotoasă, sforăit, scăderea sensibilității mirosului, senzația de uscăciune și iritația mucoasei nazale. „Pacienții care au nevoie de operație au o respirație nazală deficitară, compensată cu respirația pegură, însoțită adesea de sforăit. Poate să apară și starea de oboseală permanentă, cu randament fizic și intelectual scăzut.“, spune Ionescu.

Tratament

Medicul ORL este cel care pune diagnosticul de deviație de sept. El poate recomanda tratament medicamentos pentru ameliorarea simptomelor sau unul chirurgical. „Riscurile operatorii sunt specifice și comune oricărei intervenții efectuate sub anestezie generală. În rare situații, postoperator pot apărea sângerarea nazală, infecția, perforația septală și scăderea sensibilității mirosului. Dar acestea pot fi evitate printr-o conduiă chirurgicală corectă și prin colaborarea pacientului, în sensul respectării cu strictețe a indicațiilor medicale.“

Operația

Septoplastia presupune o incizie la nivelul mucoasei nazale, în urma căreia se elimină septul nazal deviat, adică elemntele osoase și cartilaginoase în exces. Astfel se obține un culoar respirator pe ambele fose nazale. Operația are loc sub anestezie generală și durează aproximativ o oră și jumătate. Pacientul poate părăsi spitalul și la trei ore de la operație.

După intervenția chirurgicală

Există riscul ca, la 24-36 de ore de la operaie, pacientul să se confrunte cu mici dureri la nivelul nasului. În acest caz, medicul poate recomanda calmante sau antibiotice. Poți folosi comprese cu gheață în jurul nasului. Este recomandat capacientul să nu strănute cu gura deschisă și nici să-și sufle nasul. Mergi la medic dacă, în urma intervenției chirurgicale, apar sângerări, durerifoarte mari, febră sau dificultăți de respirație.