Dacă suntem părinți avem datoria să ne creștem și să ne educăm copiii în cel mai bun mod posibil. Acum avem la îndemână atât informații, uneori poate prea multe și prea derutante dar și o varietate mare de activități.
Ne dorim ca ai noștri copii să devină oameni integri, oameni educați, oameni performanți și cu un CV cuprinzător încă de foarte devreme. Astfel cât de devreme putem îi înscriem la cursuri, activități, ateliere și workshop-uri ca să le bifeze pe toate și să nu rateze vreunul.
Cum este acest lucru pentru copil? Ce își dorește el? Ce părerea are despre programul lui plin de dimineața până seara când ajunge acasă mult prea obosit și nu mai are timp și energie să se joace? V-ați întrebat? Sau l-ați întrebat? Este oare normal ca un copil să aibă o agendă în fiecare zi cu ore fixe la care trebuie să ajungă în stânga și în dreapta, la curs de dans modern, popular, balet, engleză, fotbal, pian, chineză, meditații la matematică, română, înot, karate, teatru etc.și să alerge, așa cum facem noi adesea, să nu întârzie și să ajungă la timp?
Nu cumva suntem frustrați că noi nu am avut atâtea posibilități și dacă copilul nostru are, ne dorim să nu le rateze? Dar ne dorim noi acest lucru, poate nu și el. Poate că nu ar fi o idee rea să îl întrebăm și pe copil cum se simte? Dacă este obosit? Dacă își dorește altceva? Ce ar alege dacă i s-ar da posibilitatea? Ce ar fi important pentru el și la ce ar putea renunța? Putem să negociem. Și presupunând că știm ca părinți ce este mai bun pentru copilul nostru, totuși e important să îi dăm și lui voie să își expună puncul de vedere. Sigur că nu ne dorim să renunțe la școală dar îl putem ajută să aleagă ceea ce este mai important pentru el, să fim parte din programul lui și el parte din al nostru. Eu cred că această goană după tot felul de activități este legată și de timpul pe care nu ni-l petrecem cu copilul și bifarea este legată de părinte, nu de copil. Vrem să ne liniștim pe noi înșine că am făcut destul. Dar poate nu de acest lucru este nevoie.
Poate este nevoie ca să existe niște activități de bază, educative, niște activități extrașcolare 1-2 și în rest timp de joacă și de explorat. Copiii angrenați în activități de luni pânâ vineri, de dimineața până seara ajung să își dorească la fel de mult ca și adulții să vină weekend-ul și să se odihnească. Acești copii nu au timp să se joace, nu au timp să exploreze. Copiii care au timp să se plictisească devin creativi, nu cei care funcționează ca niște roboței într-un mecanism prestabilit.
Am întâlnit cazuri în care copiii ajung să îndrăgească persoane din anturajul părinților care stau cu ei de vorbă, care fug cu ei după minge în curte sau care se tăvălesc pe covor pentru că de asta au nevoie, nu de bifat activități în care mama sau tata sunt taximetristul de serviciu, programul este strict, nu au voie să lipsească sau să refuze.
Copiii au nevoie să se joace. Ei învață din joacă, ei explorează. Au nevoie să se fugărească și să se plimbe cu bicicleta său să se cațere într-un copac. Au nevoie să se plictisească și să își inventeze jocuri sau să creeze.
Desigur este foarte important să stimulăm copilul și să îl expunem diverșilor stimuli și situații în care poate încerca o mare varietate de activități, dar toate acestea trebuie făcute cu măsură. Și suprastimularea este la fel de nocivă ca și substimularea. Suprastimulându-l, umplându-i tot timpul cu activități, vom avea un copil obosit care nu își va mai găsi bucuria și entuziasmul în ceea ce face.
Psiholog Cristina Eftimie
Articole anterioare: