Sănătate în fiecare zi

Arăt: 1 - 2 din 2 REZULTATE

Cum ne poate îmbolnăvi stresul cronic

Specialiștii spun că stresul cronic poate accelera procesul de îmbătrânire. Prin intensitatea și durata lui, stresul cronic poate fi o amenințare pentru starea fizică și psihică. Din această cauză, poate favoriza sau grăbi apariția unor boli, iar alteori poate întârzia vindecarea.

Slăbește imunitatea

În condiții de stres, organismul produce un hormon numit cortizol. Acesta poate favoriza o slăbire a sistemului imunitar, determinând implicit o sensibilitate mai mare în fața infecțiilor, a bolilor autoimune, dar și a unor tipuri de cancer.

Stările tensionate prelungite dăunează imunității prin mai multe mecanisme. Unul dintre acestea este inhibarea citokinelor, molecule proteice care ajută la cooperarea celulelor sistemului imunitar. Stresul încetinește și răspunsul antiinflamator al organismului împotriva factorilor care produc îmbolnăvire.

Favorizează apariția problemelor cardiovasculare

În condiții de stres cronic, inima este nevoită să lucreze mai mult, pe termen lung, ceea ce duce la apariția unor probleme cardiace. Stresul acut cauzat de o emoție foarte puternică poate provoca un infarct în câteva minute sau ore.

Șocul se poate manifesta, pe plan fizic, prin: bătăi mai rapide ale inimii, prin îngustarea arterelor, diminuarea volumului sangvin și prin tendința sângelui de a se coagula mai repede. Aceste modificări duc la apariția unor tulburări cardiace. De asemenea, stresul cronic poate întreține factorii de risc cardiovascular: hipertensiunea, colesterolul și excesul de greutate.

Cauzează insomnii

Între somn și depresie există o legătură foarte strânsă. Stările tensionate duc la perturbarea ciclurilor somn-veghe. Lipsa somnului este, în sine, o cauză a stresului, creând astfel un cerc vicios. Stresul activează sistemul nervos simpatic (cel care, printre altele, poate mobiliza organismul să răspundă solicitărilor din mediu) și axa hipotalamus-hipofiză-glande suprarenale (acestea din urmă secretă cortizolul). Prin eliberarea hormonilor stresului, se creează o stare de hipervigilență, incompatibilă cu somnul.

Provoacă dureri de spate sau de umeri

Stresul cronic poate influența și tonusul muscular. Legătura dintre ele este pusă tot pe seama hormonilor stresului, care intensifică activitatea mușchilor. Astfel, sunt determinate tensiuni musculare,care scad fluxul de sânge spre țesuturi. Mușchii încordați duc la apariția durerilor de spate, de gât sau de umeri.

Pot apărea probleme de sănătate mintală

Existența stresului cronic pe perioade lungi de timp poate determina schimbări la nivelul creierului. Această situație poate favoriza aparițiaunor probleme precum anxietatea, atacurile de panică, diverse fobii, depresie, adicții (de alcool ori de droguri) și modificări ale comportamentului alimentar (anorexie, bulimie).

Perturbă digestia

Multe persoană reclamă faptul că au probleme cu digestia atunci când se confruntă cu perioade mai tensionate. Este demonstrat științific că stresul afectează mișcările intestinale. Cele mai frecvente tulburări sunt: durerile de stomac, refluxul gastric, balonarea, diareea, constipația. Stresul poate juca un rol important și în apariția arsurilor gastrice.

Scade dorința sexuală

Perioadele de stres pot fi foarte dificile și pentru femei și pentru bărbați din punct de vedere al problemelor sexuale. La bărbați pot apărea dificultăți de erecție, ejaculare precoce, scăderea sau lipsa dorinței sexuale, iar la femeie dificultatea de a obține orgasmul.

Poate cauza unele boli de piele

Stresul poate declanșa sau agrava anumite boli de piele. Legătura dintre ele se poate explica prin faptul că pielea și sistemul nervos central provin din același țesut celular, ectodermul, stratul exterior al embrionului.

Din această cauză, stresul, oboseala și tulburările emoționale se pot „citi“ și pe piele. La nivel cutanat se pot produce reacții antinflamatoare care se manifestă prin roșeață sau eczeme. Hormonii stresului pot duce și la vasoconstricția vaselor, prin urmare, la nivelul pielii ajung mai puține substanțe nutritive, ceea ce explică paloarea. Înperioadele stresante apar sau se agravează acneea, cuperoza, vitiligo, dermatita seboreică și cea atopică,psoriazisul și lupusul.

Boala celiacă – una dintre cele mai frecvente afecțiuni digestive cronice. Sfatul specialistului

Boala celiacă este una dintre cele mai frecvente afecţiuni digestive cronice, afectând aproximativ 1% din populaţie, este sever subdiagnosticată, iar lipsa diagnosticului expune pacienţii la complicaţii, afirmă medicul gastroenterolog Dorian Mariș.

„Boala celiacă (intoleranţa autoimună la gluten) este o afecţiune cronică autoimună, care afectează în principal intestinul subţire şi care este declanşată de ingestia de gluten la persoane predispuse genetic. Cunoscută şi sub denumirea de enteropatie glutenică, adică o suferinţă a intestinului, boala celiacă este în prezent recunoscută drept o afecţiune sistemică, ce poate afecta şi alte sisteme şi organe. Acest caracter sistemic al bolii presupune că manifestările clinice pot fi foarte variate, de la tulburări digestive (balonare, diaree, dureri abdominale recurente) la probleme extra-digestive (tulburări neuropsihice, hematologice, osteo-articulare, endocrinologice)”, explică medicul

Glutenul este un termen generic, care grupează proteinele din grâu, secară şi orz, cereale care sunt dăunătoare pacienţilor cu boala celiacă, iar consumul glutenului de către aceşti pacienţi declanşează o reacţie imunologică la nivelul intestinului subţire cu distrugerea mucoasei intestinale şi cu malabsorbţia consecutivă a nutrienţilor.

Riscul de a dezvolta boală celiacă este crescut la rudele de gradul I ale pacienţilor deja diagnosticaţi, precum şi la cei care au alte afecţiuni autoimune precum tiroidită autoimună sau diabet zaharat tip 1, susţine gastroenterologul.

„Boala celiacă poate fi și asimptomatică“

„În trecut, boala celiacă era considerată o afecţiune a copilăriei, fiind prototip pentru malabsorbţie – prezentarea tipică era a unui copil cu diaree, distensie abdominală, eşec al creşterii sau chiar scădere ponderală. Ulterior, boala a fost recunoscută din ce în ce mai mult şi la adulţi, unde prezentarea este adesea fie cu manifestări digestive estompate, intermitente, fie cu manifestări extraintestinale – pacienţii adresându-se pentru aceste simptome în servicii de reumatologie, hematologie, endocrinologie, ginecologie sau alte specialităţi. Boala celiacă poate fi însă şi asimptomatică”, spune medicul.

Diagnosticul de boală celiacă se stabileşte pe baza dozării unor anticorpi specifici din sânge (anticorpi anti-transglutaminază, anticorpi anti-endomisium) şi pe baza evaluării mucoasei intestinale prin endoscopie digestivă superioară cu biopsii multiple, mai precizează specialistul.

El spune că este foarte important ca testele diagnostice să fie efectuate atunci când pacientul este pe dietă ce conţine gluten, şi să nu adopte din proprie iniţiativă dieta fără gluten fără o evaluare medicală prealabilă.

„Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu alte afecţiuni care pot produce leziuni similare la nivelul intestinului subţire, precum şi cu alte afecţiuni induse de gluten, cum sunt alergia la grâu sau sensibilitatea la gluten non-celiacă”, explică dr. Daniel Vasile Balaban.

Boala poate duce la complicații nutriționale

Tratamentul în boala celiacă este unul nutriţional – dietă strictă fără gluten. „Excluderea glutenului din alimentaţie asigură, la majoritatea pacienţilor cu celiachie, vindecarea mucoasei intestinale şi evitarea complicaţiilor acestei afecţiuni; în cazuri foarte rare poate apărea boală celiacă refractară. Dieta fără gluten se menţine pe durata întregii vieţi”, a punctat medicul specialist.

Pacienţii diagnosticaţi cu boală celiacă trebuie să meargă periodic la control conform recomandărilor medicului gastroenterolog.

Boala poate duce la complicaţii nutriţionale – anemie, osteopenie/osteoporoză, dar şi riscul de a dezvolta alte boli autoimune, precum şi o serie de malignităţi – limfom, cancer esofagian, cancer intestinal.